2ra-1411/23 — evacuarea din bunul imobil si compensarea cheltuielilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- evacuarea din bunul imobil si compensarea cheltuielilor
- Temei legal
- temeiurile de drept a recursului
2ra-1411/23 — evacuarea din bunul imobil si compensarea cheltuielilor (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Irina Tomailî,
reprezentată de avocatul Boris Lichii,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Liudmila Haritonova împotriva Irinei Tomailî cu privire la evacuarea din bunul
imobil și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-1411/23
NR PIGD 2-21178883-01-2ra-11092023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Bălți, sediul Central, jud. V. Schibin
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, jud. S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă
11 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea cererii de recurs depusă de
Irina Tomailî, reprezentată de avocatul Boris Lichii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Oxana Parfeni, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 03 decembrie 2021, Liudmila Haritonova a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Irinei Tomailî, cu privire la evacuarea din bunul imobil și
compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 4-5, vol. I)
În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 19 februarie
2017, a decedat Boris Haritonov, proprietarul apartamentului nr. *** din str.
***, ***, mun. Bălți, cu nr. cadastral ***, iar la 03 mai 2017 a fost deschis
dosarul succesoral la cererile depuse de tatăl Iuri Haritonov și mama Liudmila
Haritonova.
A menționat că, la 20 iulie 2017, pârâta Irina Tomailî a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Liudmilei Haritonov și lui Iuri Haritonov. Pe
parcursul judecării cauzei, la *** , a decedat Iuri Haritonov, iar succesor de
drept al bunurilor acestuia este reclamanta.
Prin hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
s-a respins, ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Irina
Tomailî împotriva Liudmilei Haritonova, intervenient accesoriu Biroul notarial
Iurii Chiriliuc, cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra
bunurilor imobile și separarea din masa succesorală prin partajarea averii.
Hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central s-a
menținut prin decizia din 03 septembrie 2020 a Curții de Apel Bălți și
încheierea din 27 ianuarie 2021 a Curții Supreme de Justiție.
A susținut reclamanta că, și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra
bunului imobil – apartamentul nr. *** din str. ***, ***, mun. Bălți, cu nr.
cadastral ***, la data de ***.
Reclamanta a menționat că Irina Tomailî se află în apartament fără nici
un temei legal, iar la solicitările sale repetate, aceasta refuză să părăsească
imobilul dat.
1
Din acest considerent, a depus plângere la Procuratura mun. Bălți care, la
rândul său, a remis-o spre examinare conform competenței, Inspectoratului de
Poliție Bălți.
Prin răspunsul nr. *** din 05 iulie 2021, Inspectoratul de Poliție Bălți a
informat-o că evacuarea silită din bunul imobil nu ține de competența poliției,
dar de competența instanței de judecată.
A mai menționat că dreptul său de proprietate asupra bunului imobil îi
aparține în exclusivitate și respectiv, dânsa se bucură de toate prerogativele
acestui drept, însă este în imposibilitate de a-și exercita drepturile asupra
apartamentului nr. *** din str. ***, ***, mun. Bălți, nr. cadastral ***, din cauza
acțiunilor pârâtei.
În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.
500 alin. (1), art. 501 alin. (1), art. 581 alin. (1) din Codul civil și art.47 din
Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe.
Reclamanta a solicitat evacuarea Irinei Tomailî împreună cu bunurile sale
din bunul imobil format din apartamentul nr. *** din str. ***, mun. Bălți, nr.
cadastral ***.
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Prin încheierea protocolară din 17 august 2022 a Judecătoriei Bălți,
sediul Central, s-a restituit cererea reconvențională depusă de Irina Tomailî,
reprezentată de avocatul Boris Lichii, cu privire la constatarea faptului
uzucapiunii, constatarea faptului posesiei și folosinței, precum și privind
dispunerea cu titlu de proprietar asupra bunului imobil (f. d. 133, vol. I).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 17 august 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a
admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Liudmila Haritonova.
S-a dispus evacuarea Irinei Tomailî împreună cu bunurile sale din bunul
imobil cu nr. cadastral ***– apartamentul nr. ***din str. ***, ***, mun. Bălți.
S-a încasat de la Irina Tomailî în beneficiul Liudmilei Haritonova suma de
100 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru taxa de stat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 08 septembrie 2022, Irina
Tomailî, reprezentată de avocatul Boris Lichii, a depus cerere de apel împotriva
2
hotărârii din 17 august 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și a încheierii
din 17 august 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând admiterea
cererii de apel, casarea hotărârii și încheierii, cu restituirea cauzei spre
rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată ( vol. I, f.d. 137-139, vol.
II, f.d 149-164).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă
cererea de apel depusă de Irina Tomailî, reprezentată de avocatul Boris Lichii și
menținută hotărârea din 17 august 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central
(f. d. 27, 28-33, vol. II).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, potrivit
certificatului din Registrul bunurilor imobile din 10 decembrie 2010 eliberat de
Agenția Servicii Publice, Serviciul cadastral teritorial Bălți, după Boris
Haritonov începând cu 07 decembrie 2010 a fost înregistrat dreptul de
proprietate asupra apartamentului nr. *** din str. ***, mun. Bălți, cu nr.
cadastral ***, ca temei al înscrierii dreptului de proprietate, constituind
contractul de vânzare-cumpărare nr. ***din *** (f.d. 60).
Urmare a decesului lui Boris Haritonov survenit la 19 februarie 2017 (f.d.
63), averea succesorală care constituie apartamentul nr. *** din str. M***, mun.
Bălți, cu nr. cadastral ***, i-a revenit mamei acestuia–Liudmila Haritonova, pe
numele căreia s-a înregistrat la data de ***dreptul de proprietate în temeiul
certificatului de moștenitor legal nr. ***din *** (f.d. 23).
Instanța de apel a notat că, în condițiile în care Registrul bunurilor
imobile indică asupra calității de proprietar începând cu 07 iunie 2021 a
Liudmiei Haritonova, aceasta dispune de dreptul de a formula acțiune în
revendicare contra persoanei care exercită stăpânirea de fapt asupra bunului
revendicat. Or, publicitatea dreptului înscris conferă putere juridică acestuia și
opozabilitate față de terți, la fel condiționează constituirea efectelor juridice,
întrucât orice drept există atît timp cît este înregistrat în registrele de publicitate,
iar dacă nu-i înregistrat – nu există (art. 414-416 Cod civil).
Instanța de apel a menționat că, potrivit actelor de constatare a situației
nr. 32/17 din 15 iunie 2017 și nr. 26/21 din 05 iulie 2021 ale Întreprinderii
Municipale „GLC Bălți” se confirmă că Irina Tomailî locuiește în apartamentul
nr. *** din str. ***, mun. Bălți, cu nr. cadastral ***, începând cu anul 2011 și
până la momentul actual (f.d. 58, 59).
3
Totodată, instanța de apel a reținut că Irina Tomailî se consideră
coproprietar al apartamentului nr. *** din str. ***, mun. Bălți, cu nr. cadastral
***, dobândit în urma concubinajului, în baza posesiunii de lungă durată și
neîntreruptă a imobilului în cauză, precum și în baza aportului financiar personal
la procurarea bunului dat.
La acest aspect, instanța de apel a remarcat că pe acest subiect s-au expus
instanțele de judecată în cadrul unui litigiu anterior, desfășurat între Irina
Tomailî și Liudmila Haritonova, privitor la recunoașterea dreptului de
proprietate asupra bunului și separarea bunului din masa succesorală, cu
partajarea averii succesorale.
Astfel, prin hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul
Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Irina Tomailî
împotriva Liudmilei Haritonova, cu privire la recunoașterea dreptului de
proprietate asupra bunurilor imobile și separarea din masa succesorală prin
partajarea averii, ca neîntemeiată (f.d. 7-13).
Prin decizia din 03 septembrie 2020 Curții de Apel Bălți, s-a menținut
hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, iar prin
încheierea din 27 ianuarie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de
Irina Tomailî a fost considerat inadmisibil (f.d. 14-18, 19-22).
Instanța de apel a menționat că, în această cauză, instanțele de judecată au
reținut că doar căsătoria legal constituită dă naștere la drepturi și obligații
juridice dintre soți. De aceea numai persoana căsătorită legal poate obține
calitatea de coproprietar și nu are importanță durata concubinajului. Doar
instituția căsătoriei, adică regimul matrimonial, care reflectă relațiile dintre soți,
în special cu referire la bunurile lor, duc la nașterea dreptului de proprietate
comună pentru bunurile devălmașe. La rîndul său, odată ce Irina Tomailî nu s-a
aflat în relații de căsătorie cu Boris Haritonov, ea nu a obținut calitatea de
coproprietar al bunului în litigiu.
Prin urmare, odată ce s-a constatat inexistența dreptului de proprietate
comună (pe cote-părți sau în devălmășie) a Irinei Tomailî și Boris Haritonov
pentru bunul imobil - apartament nr. *** din str. ***, *** mun. Bălți, cu nr.
cadastral ***, în situația constatării lipsei calității de proprietar a Irinei Tomailî
pentru bunul litigios - ca rezultat al concubinajului sau ca rezultat al aportului
personal la dobândirea bunului comun, acest lucru, prin prisma principiului de
autoritate a lucrului judecat, nu se mai cere a fi dovedit din nou.
Or, conform art. 123 alin.(2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite
printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată
anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii
4
pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot
fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași
persoane.
În condițiile în care proprietarul legitim –Liudmila Haritonova nu-și poate
exercita dreptul legitim al posesiei sale în privința apartamentului litigios din
cauza posesiunii nelegitime a Irinei Tomailî, acest impediment al dreptului de
proprietate a reclamantei/ intimatei necesită a fi înlăturat, prin evacuarea Irinei
Tomailî din apartamentului nr. ***din str. ***, mun. Bălți, cu nr. cadastral ***.
Cu referire la încheierea din 17 august 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul
Central, instanța de apel a constatat că restituirea acțiunii reconvenționale
condiționează partea să depună, în mod separat și în condiții generale, acțiunea
civilă, dar nu să conteste cu recurs încheierea dată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 07 septembrie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Irina Tomailî,
reprezentată de avocatul Boris Lichii, a declarat recurs împotriva deciziei din 06
aprilie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu remiterea cauzei la
rejudecare în prima instanță sau după caz în instanța de apel (f. d 43-56, 60, vol.
II).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta a reiterat motivele de fapt și de drept
expuse în cererea de apel, invocând că instanța de apel nu a aplicat legea care
trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea, iar decizia se bazează
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Prin urmare, recurenta și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432
alin. alin. (2) lit. a) și c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă ( în redacție
până la 01 septembrie 2023).
La 02 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei
copia cererii de recurs depusă de Irina Tomailî, reprezentată de avocatul Boris
Lichii, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul
de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării
principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de
depunere a referinței.
Până la examinarea admisibilității recursului, intimații nu și-au valorificat
drepturile sale procedurale și nu au depus referință.
5
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în
temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, la 20 iulie 2023, decizia motivată din 08
6
aprilie 2023 a Curții de Apel Bălți a fost expediată, prin intermediul poștei
electronice, reprezentantului recurentei, avocatului Boris Lichii, fapt ce se
confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (vol. II,
f.d 34).
Astfel, cererea de recurs depusă de Irina Tomailî, reprezentată de
avocatul Boris Lichii, la 07 septembrie 2023, se consideră depus în termenul
stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la
formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului
și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de
apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de
drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare
a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
cererea de recurs depusă de Irina Tomailî, reprezentată de avocatul Boris Lichii,
nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o
simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește
condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici
temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din
Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
7
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța
de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în
această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Irina Tomailî,
reprezentată de avocatul Boris Lichii, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin.
(2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
8
Declară inadmisibil recursul depus de Irina Tomailî, reprezentată de
avocatul Boris Lichii, împotriva deciziei din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel
Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Oxana Parfeni
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
9