2ra-425/20 — partajarea bunurilor imobile proprietate comuna pe cote parti

2ra-425/20 — partajarea bunurilor imobile proprietate comuna pe cote parti (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

dosarul nr. 2ra-425/20

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (A. Cerbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți ( Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

D E C I Z I E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Cozarevici Chiril,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cozarevici Chiril

împotriva lui Caras Constantin cu privire la partajarea bunurilor imobile proprietate

comună pe cote-părți și la cererea reconvențională a lui Caras Constantin împotriva

lui Cozarevici Chiril cu privire la partajarea terenului,

împotriva deciziei din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Cozarevici Chiril și a fost menținută hotărârea din 19

martie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central

c o n s t a t ă:

La 08 mai 2008 Cozarevici Chiril a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Caras Constantin cu privire la partajarea bunurilor imobile proprietate

comună pe cote-părți.

În motivarea acțiunii a invocat că lui îi aparține cu drept de proprietate 3/5

cote-părți din casa de locuit situată pe str. xxxxx, iar pârâtului Constantin Caras îi

aparține cu drept de proprietate 2/5 cote-părți din casa de locuit menționată. Astfel,

consideră că le aparține proporțional și terenul aferent de pe adresa indicată, iar

acest fapt se confirmă prin Adeverința de proprietate eliberată de Oficiul Cadastral

Teritorial Bălți, prin copia pașaportului tehnic, copia contractelor de donație, copia

contractului de vânzare-cumpărare a lotului de teren, copia certificatului de la OCT

Bălți.

A menționat că pârâtul Constantin Caras a început lucrări de reparație a

acoperișului care este deasupra părții lui din casa de locuit, dar și-a extins lucrările

de reparație asupra părții din acoperiș care acoperă partea sa din casă.

A mai indicat că solicitând de la pârât careva explicații și să înceteze

lucrările de construcție care afectează acoperișul din partea sa de casă, acesta i-a

răspuns ca are permisiunea Primăriei pentru a face lucrările de reparație. Însă, în

permisiunea prezentată de Constantin Caras erau autorizate lucrările pentru 2/5 m.p.

(partea care îi aparține pârâtului) din acoperișul casei, iar Constantin Caras a ocupat

o parte din acoperișul casei sale.

Din aceste motive, a solicitat partajarea în natură a casei de locuit situată pe

str. xxxxx între Chiril Cozarevici și Constantin Caras conform cotelor-părți deținute

de fiecare, respectiv 3/5 și 2/5; partajarea în natură a lotului de teren cu suprafața

totală de 0,0867 ha situat pe xxxxx între Chiril Cozarevici și Constantin Caras,

conform cotelor-părți deținute de fiecare, respectiv 3/5 și 2/5.

Prin hotărârea din 09 iulie 2008 a Judecătoriei Bălți s-a admis partial acțiunea

înaintată de Chiril Cozarevici; s-a stabilit modul de folosință a terenului de pământ

adiacent casei nr. xxxxx după care: lui Chiril Cozarevici s-a lăsat în folosință lotul

de pământ cu suprafața de 366 m.p. pe plan vopsit culoarea roșie și 100 m.p. pe plan

vopsit culoarea roșie hașurat. Lui Caras Constantin s-a lăsat în folosință lotul de

pământ cu suprafața de 334 m.p. pe plan vopsit culoarea albastră. S-a menționat că

pentru stabilirea modului de folosință este necesar de a măsura din punctul A în

punctul B-6,8 m.p., din punctul B în punctul C-5,6 m.p., din punctul C în punctul D-

8 m, din punctul D în punctul J - 12,53 m, din punctul K în punctul L- 8,05 m, din

punctul B în punctul X - 12,55 m, punctul L a-l uni cu punctele J,K,X din punctul M

în punctul N-2,0 m, din punctul N în punctul O-10,0 m, din punctul O în punctul P -

4,85 m. S-a încasat de la Caras Constantin în folosul lui Cozarevici Chiril

cheltuielile de judecată în mărime de 2 412 de lei din care 1 020 de lei-restituirea

taxei de stat, 500 de lei – cheltuieli pentru asistența juridică și 892 de lei cheltuieli

pentru efectuarea raportului de expertiză.

Prin decizia din 04 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Caras Constantin; s-a casat hotărârea din 09 iulie 2008 a Judecătoriei

Bălți cu restituirea cauzei la rejudecare.

La 28 iulie 2010 Constantin Caras a depus cerere reconvențională împotriva

lui Cozarevici Chiril, solicitând partajarea în natură a lotului de teren situat pe str.

Gogol, 7, mun. Bălți între Cozarevici Chiril și Caras Constantin conform datelor

înregistrate la OCT.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că în fapt el și cu fratele său

Caras Ivan în anul 1962 au dobândit casa de locuit din str. xxxxx, lui revenindu-i

2/5 cote-părți din casă, iar fratelui 3/5 cotă-parte din casă, fapt confirmat prin

extrasul din OCT Bălți.

Ulterior, între coproprietari a avut loc o înțelegere reciprocă cu privire la

folosirea terenului, fiind instalat un gard care delimitează terenurile dintre el și

fratele său.

2

Din anul 1962 până în 2009 fiecare dintre coproprietari au ridicat clădiri pe

teritoriul său, reconstruind gospodăriile, astfel încât o mică parte din construcțiile

originale au rămas.

Toate clădirile construite de Constantin Caras au fost ridicate și date în

exploatare în modul prevăzut de lege.

Ulterior, Ivan Caras a reînregistrat dreptul de proprietate asupra cotei sale

părți pe numele soției sale Caras Alexandra, fără a fi schimbată procedura de

utilizare a locuințelor și terenurilor.

La 06 mai 2003 între soția fratelui său Caras Alexandra și Cozarevici Chiril a

fost încheiat un contract de donație asupra 3/5 din cota-parte din casa de locuit din

str. xxxxx.

Apoi, la 31 iulie 2007 între aceleași părți a fost încheiat un contract de

donație asupra a 3/5 din cota-parte din terenul adiacent al casei de locuit din str.

xxxxx.

La încheierea acestor contracte Cozarevici Chiril a acceptat proprietatea

imobiliară menționată și a fost de acord cu procedura stabilită pentru utilizare,

inclusiv limitele efectiv existente ale terenului, care sunt determinate de limitele

exterioare ale clădirilor puse în funcțiune și înregistrate la OCT Bălți.

Astfel, consideră că este imposibil să se producă o partajare în natură,

compactă, cerută de Cozarevici Chiril corespunzător fracțiunilor 3/5 și 2/5,

deoarece, în acest caz, dânsul va fi lipsit de posibilitatea de a deține, utiliza și

dispune de bunurile sale cu drept de proprietate privată.

La 27 martie 2015 Chiril Cozarevici a înaintat o cerere de concretizare a

cerințelor prin care a solicitat:

- partajarea în natură a casei de locuit situată pe str. xxxxx între Chiril

Cozarevici și Constantin Coras conform cotelor-părți deținute de fiecare,

respectiv 3/5 și 2/5;

- partajarea în natură a acoperișului casei de locuit situată pe xxxxx între

Cozarevici Chiril și Caras Constantin proprțional cotei-părți care le aparține

fiecăruia, respectiv 3/5 și 2/5;

- partajarea în natură a lotului de teren cu suprafața totală de 0,0867 ha situat

pe str. xxxxx între Chiril Cozarevici și Constantin Caras, conform cotelor-

părți deținute de fiecare, respectiv 3/5 (520 m.p.) și 2/5 (347 m. p.).

Prin hotărârea din 19 martie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central acțiunea

înaintată de Cozarevici Chiril împotriva lui Caras Constantin privind partajarea casei

de locuit și terenului aferent proprietate comună pe cote-părți s-a respins ca

neîntemeiată. Acțiunea reconvențională depusă de Caras Constantin împotriva lui

Cozarevici Chiril privind partajarea terenului proprietate comună pe cote-părți s-a

respins ca neîntemeiată.

La 20 martie 2019 Cozarevici Chiril a declarat apel împotriva hotărârii din 19

martie 2019 a Judecătoriei Bălți, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi

hotărâră prin care să fie admisă acțiunea inițială.

Prin decizia din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Cozarevici Chiril și a fost menținută hotărârea din 19 martie 2019 a

Judecătoriei Bălți.

3

La 17 ianuarie 2020 și ulterior la 12 februarie 2020 Cozarevici Chiril a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii inițiale.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu concluziile instanțelor de

judecată, deoarece la determinarea modalității de partajare în natură a bunului

litigios s-au bazat pe prevederile raportului de expertiză judiciară nr. 850-863 din

16.10.2017, împotriva cărui a depus obiecții în temeiul art. 158 CPC.

A menționat că raportul de expertiză nu a cuprins o descriere amplă și

detailată a tuturor circumstanțelor cauzei. Expertul nu a răspuns la nici o întrebare,

dar a formulat concluzii eronate, contrare circumstanțelor și probelor din dosar,

raportul conținând neclarități. Expertul, la stabilirea modului de împărțire a

imobilului, nu s-a bazat pe dreptul de proprietate, dar pe dreptul de folosire,

încălcându-i astfel dreptul de proprietate.

Recurentul a mai menționat că din aceste considerente, în cadrul ședinței

instanței de apel reprezentantul său a înaintat un demers prin care a solicitat

dispunerea efectuării expertizei tehnice repetate de partajare a imobilului litigios.

Instanța de apel prin încheierea din 03.10.2019 a respins demersul ca neîntemeiat.

Recurentul consideră că constatările Colegiului că numirea expertizei judiciare nu

este necesară și vitală și că rămâne de competența instanței de judecată de a da o

apreciere probelor prezentate de părți, cu efectuarea unei analize în contextul

pretențiilor înaintate și că nu există normă legală procesuală care ar permite numirea

unei expertize repetate, sunt nefondate și nu au suport legal.

Consideră ca fiind eronate concluziile instanțelor, precum că partajarea în

natură a casei de locuit pe cote-părți deținute de coproprietari este imposibilă pe

motivul că pe parcurs au fost construite mai multe anexe și că mărirea substanțială a

spațiului locativ generează imposibilitatea partajării.

În opinia recurentului partajarea imobilului este posibilă, deoarece fiecare

dintre coproprietari au intrări separate în case, cât și în ogradă. Bunul imobil litigios

este de fapt partajat în natură, însă sunt pretenții privitor la odaia nr. 4 cu suprafața

de 2,5 m. p., care se află în proprietatea sa, dar se folosește Caras Constantin.

Astfel, instanța de apel a ignorat prevederile legale prin care este ocrotit

dreptul de proprietate asupra bunului imobil.

Prin referință Caras Constantin, reprezentat de avocatul Gherasim Angela, a

solicitat de a considera recursul ca fiind inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre

rejudecare in instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvîrșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

4

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La speță, instanța de recurs reține că Cozarevici Chiril prin prezenta acțiune a

solicitat:

- partajarea în natură a casei de locuit situată pe str. xxxxx între Cozarevici

Chiril și Caras Constantin conform cotelor-părți deținute de fiecare, respectiv

3/5 și 2/5;

- partajarea în natură a acoperișului casei de locuit situată pe str. xxxxx între

Cozarevici Chiril și Caras Constantin proporțional cotei-părți care le aparține

fiecăruia, respectiv 3/5 și 2/5;

- partajarea în natură a lotului de teren cu suprafața totală de 0,0867 ha situat

pe xxxxx între Cozarevici Chiril și Caras Constantin, conform cotelor-părți

deținute de fiecare, respectiv 3/5 (520 m.p.) și 2/5 (347 m. p.).

Caras Constantin, prin cererea reconvențională împotriva lui Cozarevici

Chiril, a solicitat partajarea în natură a lotului de teren situat pe str. xxxxx între

Cozarevici Chiril și Caras Constantin conform datelor înregistrate la OCT.

Prima instanță a respins ambele acțiuni.

Instanța de apel, examinând apelul a menținut hotărârea primei instanțe.

La baza respingerii acțiunii inițiale, instanțele au pus concluziile raportului de

expertiză judiciară nr. 850-863 din 16.10.2017, în ideea că partajarea casei de locuit

în sensul întrebărilor formulate, este posibilă numai într-o singură variantă;

partajarea acoperișului casei de locuit nu este posibilă, acesta fiind un element al

clădirii care asigură o funcționare normală a clădirii ; examinarea variantei de

partajare a ternului aferent al casei la momentul examinărilor nu a fost posibilă, din

motiv că terenul dat nu reprezintă un singur bun, ci două bunuri separate,

independente, înregistrate în |Registrul bunurilor imobile cu numere cadastrale

diferite; în documentele juridice în baza cărora Constantin Caras și Chiril

Cozarevici au devenit proprietari ai casei de locuit nu au fost stipulate concret

încăperile ce trec în proprietatea (folosința) proprietarilor.

Astfel, instanța de fond, fiind susținută de instanța de apel, a concluzionat că

este imposibil de partajat în natură casa de locuit conform cotelor-părți deținute de

coproprietari, pe motiv că la materialele cauzei lipsește careva informație referitor

la încăperile deținute de fiecare coproprietar Caras Constantin și Caras Ivan (ulterior

Cozarevizi Chiril) în anul 1962, când a fost procurată casa respectivă, iar ulterior,

coproprietarii au efectuat mai multe anexe, fapt ce a generat mărirea substanțială a

spațiului locativ, de la 53,7 m.p. existent în anul 1962 până la 147,3 m.p. existent la

moment.

Instanța de recurs consideră că instanța de apel la examinarea litigiului a

încălcat normele de drept procedural.

Conform art. 148 alin.(1) Cod de procedură civil, pentru elucidarea unor

aspecte din domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din alte

domenii, apărute în proces, care cer cunoștințe speciale, instanța dispune efectuarea

5

unei expertize, la cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile

prevăzute de lege, din oficiu.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 373 alin. (1,2) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de

către participanții la proces.

Dreptul la un proces echitabil implică dreptul oricărei părți în cadrul unei

proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele

sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și

argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația

instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate

verifica respectarea lor.

Conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o

instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat

totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia

pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (cauza Helle vs Finlanda,

hotărârea din 19 decembrie 1997). Deși articolul 6 § 1 din Convenție nu obligă

instanțele de judecată să ofere răspunsuri detaliate la toate argumentele invocate,

totuși din hotărâre trebuie să reiasă clar că elementele esențiale ale cauzei au fost

examinate (cauza Taxquet vs. Belgia [MC], nr. 926/05, § 91, CEDO 2010).

În pofida acestor fapte, instanța de apel la pronunțarea asupra argumentelor

din apelul depus de Cozarevici Chiril, urma în conformitate cu prevederile legii

să se dedice unei analize efective a temeiurilor, argumentelor și propunerilor de

probatoriu în raport cu explicațiile celorlalte părți și probatoriului propus de

acele părți, fără a prestabili pertinența acestora.

Instanța de recurs remarcă că Cozarevici Chiril și-a expus dezacordul de

partajare al casei indicat în raportul de expertiză judiciară nr. 850-863 din

16.10.2017, solicitând în acest sens efectuarea unei expertize repetate.

În același timp, apelantul a considerat neconvingătoare opinia instanțelor

ierarhic inferioare, bazată pe concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 850-

863 din 16.10.2017, la caz fiind oportună efectuarea unei alte expertize, căci

expertiza judiciară nr. 850-863 din 16.10.2017 nu a dat răspuns nici la una dintre

cele 3 întrebări formulate.

În acest sens, se aduc prevederile art. 8 din Legea nr. 68 de la 14.04.2016 cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expertul judiciar își

desfășoară activitatea în mod corect și efectuează cercetări cu privire la obiectele

6

expertizei în baza unor aprecieri obiective, complete și sub toate aspectele, aplicînd

realizările moderne ale științei și tehnicii și alegînd, în măsura necesară, metodele

adecvate de cercetare pentru soluționarea problemelor înaintate.

Iar, în conformitate cu art. 158 alin. (3) Cod de procedură civilă, raportul de

expertiză va cuprinde descrierea amplă a investigațiilor și concluziile pe marginea

lor, răspunsul la întrebările instanței judecătorești. În cazul în care constată, pe

parcursul efectuării expertizei, existența unor circumstanțe importante pentru

soluționarea cauzei referitor la care nu i s-au pus întrebări, expertul este în drept să

includă în raport deducțiile sale asupra lor.

În cazul de față, instanța de apel a evitat să examineze explicațiile

apelantului referitoare la faptul că concluzia expertului din raportul de expertiză

menționat este axată pe ideea că folosirea pe parcursul anilor a odăii cu suprafața

de 2,5 m. p. de către Caras Constantin cu acordul lui Caras Ivan, nu conferă

dreptul de a o obține în proprietate. În opinia apelantului, expertul a statuat

eronat la baza împărțirii imobilului nu dreptul de proprietate, ci dreptul de

folosință.

De asemenea, instanța de apel, punând în exclusivitate la baza soluției

raportul de expertiză, care, de altfel, nu a dat nici un răspuns la întrebările

propuse, a ignorat alte probe prezentate și anume actul de expertiză nr. 43 din

19.06.2008 și raportul de constatare a specialistului nr. 25 din 13.06.2014

efectuat de OCT Bălți, din care rezultă că Cozarevizi Chiril nu s-a folosit nici de

suprafața din casa de locuit, nici de suprafața din terenul adiacent, dimensiunea

căruia să corespundă cu 3/5 cotă-parte, însă, anual achită impozitul funciar.

Totodată, deși apelantul Cozarevici Chiril, susținând necesitatea efectuării

unei noi expertize, invocă existența unei erori matematice astfel, încât s-ar mări

semnificativ cota -parte a lu Caras Constantin și există riscul lipsirii sale de

dreptul de proprietate, instanța de apel, totuși, nu dă apreciere nici acestor

afirmări, care ar necesita o verificare.

Așadar, prin lipsa examinării temeiniciei argumentelor invocate mai sus, în

raport cu acțiunea reconvențională și circumstanțele expuse în susținerea

efectuării raportului de expertiză și existenței totuși a unei modalități de

partajare al casei, se constată că instanța de apel a dat dovadă de un formalism

excesiv în această parte. Or, prin prisma principiului contradictorialității și

egalității în arme, instanța de apel era obligată să asigure un echilibru just a

intereselor ambelor părți implicate în proces.

În opinia instanței de recurs raportul de expertiză judiciară nr. 850-863 din

16.10.2017 nu poate fi considerat drept probă exclusivă care ar justifica cu

desăvârșire circumstanțele invocate în favoarea soluționării litigiului. Or, acestea nu

furnizează instanței elemente care ar forma convingerea judecătorului.

În conformitate cu art. 121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat

ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de

circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.

În conformitate cu art. 130 alin. (1-4) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

7

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța

judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței

unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 158 alin. (4) Cod de procedură civilă, raportul de

expertiză este examinat în ședință de judecată și evaluat în ansamblu cu celelalte

probe.

În acest context, instanța de recurs menționează că deși raportul de expertiză

presupune o cercetare bazată pe cunoștințe de specialitate, pentru a stabili realitatea

a ceea ce se pretinde în acțiune este necesar de evaluat raportul de expertiză în

ansamblu cu celelalte probe.

Instanța de apel, însă, nu a apreciat probele în măsură să determine cu

certitudine circumstanțele invocate, fiind necesară o studiere suplimentară a

probelor.

Constatând toate cele relatate supra, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, conturează o opinie

tendențioasă a instanței de apel de reținere și însușire a motivării din cererea de

apel a lui Cozarevici, fară a da o apreciere tuturor probelor în ansamblu, fără a

răspunde la toate temeiurile invocate de părți, ignorând nemotivat unele afirmații

și situații certe sau cel puțin nemotivând prevalarea unor circumstanțe, pe care s-

a bazat soluția emisă, asupra celorlalte probe existente la dosar.

În atare situație, instanța de recurs apreciază că apelantului nu i-a fost

asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul

la un recurs efectiv. De fapt, în cazul când există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că recurenta nu

a reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considera necesare în vederea apărării punctului ei de vedere (cauza

Bliicher vs. Republica Cehă, hotărârea din 11 ianuarie 2005, cauza Cârmei

Saliba vs. Malta, hotărârea din 29 noiembrie 2016, § 65).

În acest sens, Colegiul lărgit reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (cauza Doorson vs. Olanda, hotărârea din 26 martie 1996).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili că erorile judiciare

analizate în speță sunt esențiale și nu pot fi corectate în această fază. Or

judecarea recursului, exercitat conform rigorilor impuse de art. 432 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, are caracter devolutiv numai pentru problemele de

drept material și procedural.

În acest caz, art. 442 al Codului de procedură civilă prevede că în ordine de

8

recurs nu pot fi administrate probe noi, ceea ce consolidează poziția sus-

menționată. Așadar, omisiunea instanței de apel de a aprecia toate probele în

ansamblu, precum și de a constata relevanța argumentelor recurentului

Cozarevici Chiril, într-un mod efectiv, nu au fost analizate.

Prin urmare, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul judiciar consideră că, la caz, pertinența lor va

putea fi supusă unei aprecieri juridice la o nouă rejudecare a cauzei (a se vedea,

printre alte autorități, cauzele Kamil Uzun vs. Turcia, hotărâre din 10 mai 2007,

România (Marea Cameră), din 17 iulie 2014, § 156).

Din considerentele menționate, și având în vedere faptul că instanța de apel a

emis o decizie neîntemeiată, incompatibilă cu standardele legalității și temeiniciei

unui act judecătoresc, omisiuni care nu pot fi corectate de către instanța de recurs la

examinarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a trimite cauza spre rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Cozarevici Chiril.

Se casează integral decizia din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cozarevici Chiril

împotriva lui Caras Constantin cu privire la partajarea bunurilor imobile proprietate

comună pe cote-părți și la cererea reconvențională a lui Caras Constantin împotriva

lui Cozarevici Chiril cu privire la partajarea terenului, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

9