2ra-989/20 — recunoasterea dreptului de coproprietate si rectificarea înscrierii

2ra-989/20 — recunoasterea dreptului de coproprietate si rectificarea înscrierii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-989/20

Prima instanță - (Judecătoria Orhei, sediul Rezina) I. Negreanu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima

D E C I Z I E

8 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de avocatul Stela Lefter în numele și interesele

lui Chiril Boțu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iulia

Ciobanu împotriva Chiril Boțu cu privire la recunoașterea dreptului de

coproprietate și rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 noiembrie 2015 Iulia Ciobanu s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Chiril Boțu, solicitând, conform cererii de concretizare a

acțiunii (vol. I, f.d. 153-154), recunoașterea dreptului de coproprietate asupra a ½

cotă-parte din bunurile imobile dobândite în timpul concubinajului cu Chiril Boțu,

și anume: terenul pentru construcții cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 0.1536

ha, casa de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 129.9 m.p.,

construcția accesorie cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 44.3 m.p., construcția

accesorie cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 15.7 m.p., situate în xxxxx și

rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile, prin care să fie înregistrat

dreptul de coproprietate al ei asupra ½ cotă-parte din bunurile imobile menționate.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că împreună cu pârâtul au

conviețuit în concubinaj în perioada decembrie 1978 - 1997.

Anterior concubinajului, pârâtul locuia la părinții lui, în s. Răspopeni, r-nul

Șoldănești. Deoarece locuiau la părinții reclamantei și nu aveau casa lor comună,

în anul 1986 au cumpărat de la Victor Otroc o casă, un sarai și un beci, în xxxxx.

1

În contractul de vânzare-cumpărare a imobilelor, ca cumpărător a fost indicat

doar concubinul său Chiril Boțu, întrucât în perioada respectivă nu se prevedea

înscrierea în contract ca cumpărător a două persoane.

Casa cumpărată a fost demolată, iar pe teren au construit o casă nouă, care a

fost finisată în anul 1987.

Conform Registrului de evidență a gospodăriilor populației nr. 11 contul 955,

reclamanta și pârâtul dispuneau de casă de locuit cu teren aferent 0.15 ha, iar din

25 iunie 1986 și-a perfectat viza de reședință în xxxxx.

Începând cu anul 1997, relațiile de concubinaj au încetat, ea plecând peste

hotarele țării, unde muncea la negru pentru a-și întreține existența.

În noiembrie 2012 a aflat că a fost radiată din registrul gospodăriilor la 18 mai

2007, la cererea lui Chiril Boțu.

Conform certificatului eliberat de OCT Rezina, la 26 octombrie 2015, terenul

cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 0.1536 ha, casa de locuit individuală cu nr.

cadastral xxxxx cu suprafața de 129.9 m.p., construcția accesorie cu nr. cadastral

xxxxx cu suprafața de 44.3 m.p., construcția accesorie cu nr. cadastral xxxxx cu

suprafața de 15.7 m.p., situate în xxxxx, au fost înregistrate cu drept de proprietate

exclusivă după Chiril Boțu, în temeiul extrasului din Registrul de evidență a

gospodăriilor nr. 937 din 5 iulie 2002.

Conform acestui extras și înscrierii în Registrul de evidență a gospodăriilor nr.

11 pagina 155 contul personal 963, pe lotul de lângă casă cu nr. cadastral xxxxx,

construcțiile capitale aparțin proprietarului Boțu Chiril.

Reclamanta consideră că acest extras contravine certificatului nr. 1344 din 3

decembrie 2012, eliberat de primarul com. Țareuca, r-nul Rezina, conform cărui,

reclamanta a fost înscrisă în Registrul de evidență a gospodăriilor nr. 11 cont 955

până la 18 mai 2007.

Prin urmare, în anul 2002 era înscrisă în Registrul de evidență a gospodăriilor

și urma să fie inclusă în extrasul din Registrul de evidență a gospodăriilor nr. 937

din 5 iulie 2002, care a servit drept temei de înregistrare a dreptului de proprietate.

Deoarece terenul aferent a fost dobândit în timpul relațiilor de concubinaj, iar

la construcția imobilelor au contribuit ambii, consideră că fiecare din ei au cotă-

parte din dreptul de proprietate.

Aportul său la dobândirea și construirea imobilelor în cadrul relațiilor de

concubinaj poate fi dovedit prin declarațiile martorilor.

La 23 octombrie 2015, reclamanta a înaintat pârâtului o cerere prealabilă

privind cedarea benevolă a ½ cotă-parte din imobilele comune, însă nu a primit

nici un răspuns.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Iulia Ciobanu împotriva lui

Chiril Boțu.

S-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei Iulia Ciobanu asupra a ½

cotă-parte din bunurile imobile dobândite în timpul concubinajului cu Chiril Boțu,

după cum urmează: terenul pentru construcții cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața

de 0.1536 ha și casa de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de

129.9 m.p., situate în xxxxx.

2

În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

La 16 octombrie 2019, Chiril Boțu a declarat apel împotriva hotărârii din 16

octombrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Chiril Boțu și s-a menținut hotărârea din 16 octombrie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

La 19 mai 2020, prin intermediul oficiului poștal (vol. II, f.d. 16), avocatul

Stela Lefter, acționând în numele și interesele lui Chiril Boțu, a declarat recurs

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina,

cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind lipsită de

temei și cu omiterea termenului de prescripție extinctivă.

În motivarea recursului, a invocat că decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate și emise cu interpretarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material, deoarece prin actele cauzei se demonstrează

netemeinicia acțiunii.

Avocatul Stela Lefter a indicat că instanța de apel a încălcat dreptul

apelantului la dreptul la apărare și de a participa la examinarea cauzei, prin

necitarea legală a lui.

A menționat că nici intimata nu s-a prezentat la ședință - astfel instanța de

apel a considerat că poate examina cauza în lipsa părților, nedând posibilitatea

părților de a se expune și de a-și adresa întrebări pentru a elucida toate

circumstanțele cauzei. Prin aceste acțiuni, instanța de apel a încălcat dreptul

recurentului la o judecată echitabilă, precum și, principiul nemijlocirii, oralității și

contradictorialității prevăzute de art. 25 și 26 din Codul de procedură civilă.

Astfel, consideră că, fiind la prima ședință de examinare a cauzei în instanța

de apel, aceasta nu a avut nici un drept de a examina apelul în lipsa părților, având

în vedere că recurentul Chiril Boțu nici nu a fost citat s-au înștiințat despre

schimbarea zilei ședinței de examinare a cauzei, care inițial a fost numită pentru 11

februarie 2020 și ulterior transferată pentru 12 februarie 2020.

A remarcat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au determinat

regimul juridic al bunurilor imobile litigioase, nu au stabilit circumstanțele de fapt

caracteristice raportului juridic litigios și legea materială ce guvernează acest

raport juridic.

Astfel, în mod greșit instanțele au echivalat relația de concubinaj între părți cu

cea de familie legală.

Totodată, a invocat că nici una din instanțele de judecată nu s-au expus asupra

excepției de tardivitate invocat în interesele recurentului. Nici una din instanțe n-a

dat apreciere că intimata Iulia Ciobanu s-a adresat în judecată peste circa 23 ani din

momentul încetării relațiilor dintre părți.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

3

Colegiul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa participanților la proces la 24 martie 2020 (vol. I, f.d. 227), însă dovada

legală de recepționare a acesteia de către recurent și avocatul acestuia lipsește. Din

acest considerent, Colegiul consideră că recursul din 19 mai 2020 este declarat în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 4 iunie 2020 în adresa intimatei Iulia Ciobanu a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de avocatul Stela Lefter în numele și interesele lui Chiril

Boțu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Însă, până

la data examinării recursului, intimata nu a depus referință.

Prin încheierea din 1 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de avocatul Stela Lefter în numele și interesele lui Chiril Boțu, a fost considerat

admisibil.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să

caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în

instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Deși alin. (3) al normei enunțate specifică concret

care încălcări sau erori se consideră drept omisiuni procedurale, alin. (4)

menționează că și săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

4

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, iar alin. (5) al normei date prevede că

temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Verificând decizia contestată, în limitele controlului de legalitate, în raport de

criticele invocate în recurs, pe baza materialelor din dosar și în coroborare cu

normele de drept aplicabile la caz, Colegiul constată că la caz se impune

necesitatea admiterii recursului, casarea integrală a deciziei și trimiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce succed.

Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei, Colegiul constată că la

16 noiembrie 2015 Iulia Ciobanu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva lui Chiril Boțu, solicitând recunoașterea dreptului

de coproprietate asupra a ½ cotă-parte din bunurile imobile dobândite în timpul

concubinajului cu pârâtul Chiril Boțu și rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor

imobile, prin care să fie înregistrat dreptul ei de coproprietate asupra ½ cotă-parte

din bunurile imobile date. (vol. I, f.d. 2-4, 153-154)

Fiind investită cu judecarea cauzei, prima instanță, prin hotărârea din 16

octombrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, a admis parțial cererea de

chemare în judecată, a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei Iulia

Ciobanu asupra a ½ cotă-parte din bunurile imobile dobândite în timpul

concubinajului cu Chiril Boțu, după cum urmează: terenul pentru construcții cu nr.

cadastral xxxxx cu suprafața de 0.1536 ha și casa de locuit individuală cu nr.

cadastral xxxxx cu suprafața de 129.9 m.p., situate în xxxxx. În rest, acțiunea s-a

respins ca neîntemeiată. (vol. I, f.d. 181-188)

Instanța de apel, judecând apelul declarat de Chiril Boțu, prin decizia din 19

februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a respins apelul și s-a menținut hotărârea

din 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina. (vol. I, f.d. 215-226)

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, Chiril Boțu a declarat recurs.

Judecând recursul, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel a examinat cauza

dedusă judecății în mod superficial, iar soluția a fost dată cu încălcarea normelor

de drept procedural și fără aprecierea cuvenită a argumentelor invocate în apel.

În acest sens, Colegiul reține că în conformitate cu art. 25 alin. (1)-(2) din

Codul de procedură civilă, instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele,

să asculte explicațiile părților și intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile

expertului, consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri,

să cerceteze probele materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze

înregistrările video, să emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate

și al probelor cercetate și verificate în ședință de judecată.

Dezbaterile judiciare se desfășoară oral și în fața aceluiași complet de

judecată. În cazul înlocuirii unui judecător în timpul judecării cauzei, dezbaterile se

reiau de la început.

Articolul 26 din Codul de procedură civilă, prevede că, procesele civile se

desfășoară pe principiul contradictorialității și egalității părților în drepturile

procedurale.

5

Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părțile și

ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și

dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine

stătător și independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia

asupra oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu cauza dată

judecății și de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

Instanța care judecă cauza își păstrează imparțialitatea și obiectivitatea,

creează condiții pentru exercitarea drepturilor participanților la proces, pentru

cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale cauzei.

Egalitatea părților în drepturile procedurale este garantată prin lege și se

asigură de către instanță prin crearea posibilităților egale, suficiente și adecvate de

folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susținerea poziției asupra

circumstanțelor de fapt și de drept, astfel încât nici una dintre părți să nu fie

defavorizată în raport cu cealaltă.

Conform art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților,

de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus

judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea

și mijloacele procedurale de apărare.

Potrivit art. 191 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, judecătorul

stabilește un alt termen pentru ședința de judecată, la cererea părților, din motive

temeinice, cum ar fi, imposibilitatea părții de a se prezenta în ședință de judecată la

data fixată din motive ce nu depind de voința sa.

Conform art. 206 alin. (5) din Codul de procedură civilă, neprezentarea în

ședința de judecată a reprezentantului sau a unui alt participant la proces nu

împiedică examinarea cauzei. La solicitarea întemeiată a participantului la proces,

instanța poate amâna o singură dată judecarea cauzei în legătură cu neprezentarea

motivată a reprezentantului acestuia.

În conformitate cu art. 379 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă se

constată că participantului la proces nu i s-au comunicat cererea de apel, probele

noi și referințele, instanța de apel dispune amânarea procesului.

Astfel, Colegiul observă că prin încheierea din 9 decembrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, s-a primit spre examinarea cererea de apel depusă de Chiril Boțu

împotriva hotărârii din 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, s-a

intentat procedura de apel și s-a stabilit ședința privind examinarea apelului pentru

11 februarie 2020, ora 11:00 (vol. I, f.d. 108).

Potrivit „Confirmării” (vol. I, f.d. 212), ședința de judecată stabilită pentru 11

februarie 2020 a fost transferată pentru 12 februarie 2020, ora 11:00.

Despre acest fapt avocatul Stela Lefter a fost anunțată telefonic, însă aceasta a

comunicat grefierului despre imposibilitatea prezentării la ședința stabilită, în

legătură cu participarea în cadrul altui proces ce se va desfășura în România.

Astfel, din procesul-verbal al ședinței de judecată rezultă că apelul a fost

judecat într-o singură ședință, în lipsa părților, care nu s-au prezentat la proces.

Deși, instanța de apel a indicat că procedura legală de înștiințare a apelantului

Chiril Boțu despre data, ora și locul judecării cauzei în ordine de apel, a fost

6

respectată, la materialele cauzei lipsește o confirmare în sensul prevederilor art.

105 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Deci apelantul Chiril Boțu nu a fost citat s-au înștiințat despre schimbarea

zilei ședinței de examinare a cauzei, care inițial a fost numită pentru 11 februarie

2020 și ulterior transferată pentru 12 februarie 2020.

Cu toate acestea, instanța de apel a considerat posibilă examinarea cauzei în

lipsa participanților la proces, judecând apelul în fond.

Sub acest aspect, în speță se constată că, prin examinarea apelului în lipsa

apelantului, care nu a fost înștiințat în mod legal despre schimbarea zilei de

desfășurare a ședinței de judecată, precum și în lipsa reprezentantului acestuia,

avocatul Stela Lefter, care a anunțat despre imposibilitatea participării la ședința

transferată pentru 12 februarie 2020, instanța de apel nu a asigurat disponibilitatea

în drepturi a participaților la proces, ce constă în posibilitatea, în primul rând a

părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim

supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege

modalitatea și mijloacele procedurale de apărare și, astfel, a admis încălcarea

prevederilor art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În consecință, Colegiul notează că instanța de apel nu a garantat

apelatului/pârât posibilitatea de a fi prezent în ședința de judecată, de a participa la

dezbaterile judiciare, de a da explicații pe cazul dat și de a înainta obiecții, după

caz, în sensul prevederilor art. 56, art. 382 și art. 384 din Codul de procedură

civilă.

În acest sens, jurisprudența CtEDO accentuează necesitatea acordării

posibilității justițiabililor de a-și pleda cauza cu eficiența dorită.

Adițional, Colegiul accentuează că procesul echitabil presupune asigurarea,

garantarea și respectarea principiilor contradictorialității, egalității armelor în

proces. Or, dreptul la un proces echitabil, așa cum apare enunțat în cuprinsul art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reprezintă o noțiune vastă, care

înglobează garanții procedurale de care se bucură orice persoană în vederea

valorificării drepturilor și libertăților sale.

Contradictorialitatea procedurii este esențială pentru respectarea exigențelor

unui proces echitabil, or, se poate deduce că contradictorialitatea procedurii nu

reprezintă decât un aspect particular al egalității armelor, egalitate care implică

dreptul de a avea acces la dosar, de a fi prezent la propriul proces, administrarea

echitabilă a probelor, etc.

Având în vedere că o procedură contradictorie presupune dreptul părților de a

disputa orice act, probă sau observație prezentate judecătorului și care pot influența

decizia acestuia, este necesară asigurarea accesului la dosarul cauzei, dreptul

părților de a fi prezente la propriul proces, dreptul acestora de a

discuta/explica/combate poziția părții oponente.

În jurisprudența sa, CtEDO a punctat că citarea necorespunzătoare a părților

de a participa la judecarea cauzei, a dus la încălcarea articolului 6 § 1 din

Convenție (a se vedea mutatis mutandis Russu vs. Moldova, nr. 7413/05, § 27, 13

noiembrie 2008; Godorozea vs. Moldova, nr. 17023/05, § 31, 6 octombrie 2009 și

Rassohin vs. Moldova, nr. 11373/05, § 34, 18 octombrie 2011).

7

Subsecvent Colegiul notează că prin examinarea cauzei în ordine de apel în

lipsa apelantului/pârât a fost încălcat și dreptul la apărare, garantat de art. 26

Constituție, care reprezintă principala garanție a unui proces echitabil, fără de care

tranșarea litigiului în mod judicios nu ar fi posibilă.

Coroborând circumstanțele ce preced, având în vedere examinarea cauzei în

ordine de apel în lipsa participanților la proces, Colegiul conchide că partea

apelantă a fost lipsită de dreptul de a beneficia de un proces echitabil, or, în recurs

s-a confirmat că apelantul Chiril Boțu și avocatul Stela Lefter nu au fost citați în

modul corespunzător la ședința din 12 februarie 2020.

Distinct de motivul de casare reținut mai sus, Colegiul reține că potrivit art.

118 alin. (3) din Codul de procedură civilă, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor

probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

La rândul său, art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că, la

deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

cauzei și admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Iar conform prevederilor art. 390 alin. (1) lit. e), f) și alin. (2) din Codul de

procedură civilă, decizia instanței de apel trebuie să conțină: motivele concluziilor

instanței de apel și referirea la legea guvernantă, concluziile instanței de apel în

urma examinării apelului. În cazul respingerii apelului, instanța de apel este

obligată să indice în decizie motivele respingerii.

Astfel, Colegiul notează că legea procesuală consacră principiul general

conform cărui orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte

premisa pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție este edictată atât în

8

interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului urmează să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

Motivarea este un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternica

garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o

premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de

control judiciar de legalitate și temeinicie.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, CtEDO a statuat în

repetate rânduri necesitatea motivării hotărârilor, unde funcția unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că este motivată în

mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor

de a face apel (Hirvisaari vs. Finlanda).

În acest sens, se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cerințele și obiecțiile formulate de către părți.

Deci, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Omiterea aspectului dat constituie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, care garantează oricărei persoane dreptul la

judecarea în mod echitabil a cauzei sale.

În prezenta cauză, Colegiul constată că contrar prevederilor legale sus

reținute, soluția adoptată de către instanța de apel nu satisface criteriile legalității și

temeiniciei unui act judecătoresc, deoarece din textul acesteia nu se reliefează nici

o concluzie asupra excepției de tardivitate, invocată de avocatul Stela Lefter, care a

solicitat respingerea acțiuni ca fiind tardivă (vol. I, f.d. 162-163).

Astfel, corelând circumstanțele expuse supra cu normele legale citate, instanța

de recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de către instanța de apel este

nemotivată, deoarece din textul acesteia nu se reliefează o motivare amplă asupra

tuturor motivelor expuse de către participanții la proces în prezenta acțiune.

Colegiul reiterează că, motivarea este un element esențial al hotărârii

judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului

de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța

superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului

echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și art. 6 alin. (1) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

9

Din aceste motive, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide asupra necesității admiterii recursului

declarat de avocatul Stela Lefter în numele și interesele lui Chiril Boțu, casării

deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și trimiterii cauzei spre

rejudecare în instanța apel, în alt complet de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să ia în considerare cele menționate și

reexaminând cauza să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al participanților la proces la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de avocatul Stela Lefter în numele și interesele lui

Chiril Boțu.

Se casează integral decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iulia

Ciobanu împotriva Chiril Boțu cu privire la recunoașterea dreptului de

coproprietate și rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile, se trimite spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

10