2ra-1557/20 — Recunoasterea dreptului de proprietate, stabilirea cotelor parti

Dosarul nr. 2ra-1557/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina, judecător – I. Negreanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, O. Cojocaru, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Ciobanu-Nițuleac

Vladislav în interesele lui Doni Ana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Doni Ana către

Grosu Angela, intervenient accesoriu Știrbu Rodica cu privire la recunoașterea

dreptului de coproprietate, stabilirea cotelor părți din bunurile imobile și mobile

dobândite în timpul concubinajului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2020, prin care s-a

casat hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din 21 octombrie 2019 și s-a

emis o nouă hotărîre,

c o n s t a t ă:

La 01 decembrie 2015, Doni Ana a înaintat acțiune către Grosu Angela,

intervenienți accesorii Notarul public Viorel Cazacu și Știrbu Rodica cu privire la

recunoașterea dreptului de coproprietate și stabilirea cotelor-părți din bunurile

dobândite în timpul concubinajului cu Ivanov Boris și anume: a câte ½ cotă-parte

din apartamentul xxxxx de pe str. Xxxxx xxxxx, cu nr. cadastral xxxxx, situat în

xxxxx; a câte ½ cotă-parte din garajul situat în xxxxx, str. Xxxxx, cu nr. cadastral

xxxxx; a câte ½ cotă-parte din automobilul de marca Xxxxx4, n/î XXXXX, cu

înregistrarea lor corespunzătoare.

În motivarea acțiunii, a indicat că a trăit în concubinaj cu Ivanov Boris (tatăl

pârâtei) din 30 mai 1990 până la xxxxx, când ultimul a decedat.

Pe parcursul anilor de concubinaj, și-a vândut apartamentul cu două odăi, situat

în xxxxx, str. Xxxxx xxxxx, care îi aparținea cu drept de proprietate, și împreună

cu defunctul au procurat apartamentul xxxxx de pe str. Xxxxx xxxxx xxxxx,

garajul situat în xxxxx, str. Xxxxx, și un automobil de model Xxxxx4, n/î

XXXXX, însă în toate actele de proprietate a fost indicat doar Ivanov Boris.

După decesul concubinului, s-a adresat la notar pentru a perfecta actele, dar i s-

a explicat că nu dispune de nicio confirmare că au fost soț și soție.

Totodată, deși după decesul tatălui său, pârâta i-a promis că toată averea va fi

împărțită în cote-părți egale, cunoscând faptul că toate bunurile care sunt

1

înregistrate după defunct au fost procurate în perioada concubinajului cu

reclamanta, Grosu Angela a depus cerere de acceptare a succesiunii la notarul

public Cazacu Viorel din or.Rezina.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din 21 octombrie 2019 s-a

admis acțiunea înaintată de Doni Ana.

S-a recunoscut dreptul de coproprietate a lui Doni Ana, asupra ½ cotă-parte din

bunurile imobile dobândite în timpul concubinajului cu Ivanov Boris, și anume:

apartament xxxxx din str. Xxxxx xxxxx, nr. cadastral xxxxx; garaj situat în xxxxx,

str. Xxxxx, nr. cadastral xxxxx, precum și ½ cotă parte din automobilul Xxxxx4,

n/î XXXXX.

S-au menținut măsurile asigurătorii aplicate prin încheierea Judecătoriei Rezina

din 02 decembrie 2015, pe apartamentul xxxxx din str. Xxxxx xxxxx nr. cadastral

xxxxx, garajul situat în xxxxx, str. Xxxxx, nr. cadastral xxxxx, precum și

automobilul Xxxxx4, n/î XXXXX, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

La 29 octombrie 2019, Grosu Angela a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 21 octombrie 2019, solicitând casarea

hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2020, s-a admis apelul

declarat de Grosu Angela.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 21 octombrie 2019 și

s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată

depusă de Doni Ana către Grosu Angela, intervenient accesoriu Știrbu Rodica cu

privire la recunoașterea dreptului de coproprietate, stabilirea cotelor părți din

bunurile imobile și mobile dobândite în timpul concubinajului.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău, a specificat că regimul juridic al bunurilor dobândite de

către soți, și anume proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil concubinilor,

indiferent de durata conviețuirii acestora, or, acesta se determină în funcție de

modul de dobândire a dreptului de proprietate și prin lipsa sau existența unui acord

între părți.

Astfel, instanța de apel a remarcat că în condițiile în care relațiile de concubinaj

nu se asimilează relațiilor de familie, cerințele reclamantei/intimată Doni Ana cu

privire la recunoașterea dreptului de coproprietate și stabilirea cotelor-părți din

bunurile mobile și imobilele dobândite în timpul concubinajului cu Ivanov Boris,

sunt lipsite de temei legal. De asemenea, prin prisma lipsei probelor concludente și

pertinente la dosar, instanța de apel a reiterat că Doni Ana nu a identificat temeiul

legal pentru dobândirea dreptului de proprietate.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 08 septembrie 2020, prin

intermediul serviciului poștal, avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav în interesele

lui Doni Ana, a declarat recurs, solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 11 iunie 2020 și restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, s-a invocat că actul judecătoresc a fost emis cu

încălcarea normelor de drept material și procedural, precum și prin aprecierea

arbitrară a probelor, care la rândul său a dus la soluționarea greșită a pricinii.

Astfel, menționează că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că

relațiile de concubinaj ale recurentei Doni Ana și defunctului Ivanov Boris au fost

confirmate prin declarațiile martorilor și prin alte probe anexate la dosar.

2

De asemenea, deși reclamanta/recurentă a solicitat recunoașterea dreptului de

coproprietate și stabilirea cotelor-părți din bunurile dobândite în timpul

concubinajului cu Ivanov Boris, instanța de apel a aplicat o normă improprie

litigiului dat, referindu-se la norma legală ce reglementează relațiile privind

proprietatea în devălmășie.

Suplimentar, reprezentantul recurentei a făcut referire la unele aspecte ce țin de

nerespectarea procedurii de citare legală a participanților la proces.

La 20 noiembrie 2020, avocatul Pîslaru Lilia în interesele Angelei Grosu, a

depus referință la recursul declarat de avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav în

interesele lui Doni Ana, solicitând declararea recursului ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, este de menționat că, în

conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu

poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, instanța de apel a expediat decizia Curții de Apel

Chișinău din 11 iunie 2020, reprezentantului Anei Doni – avocatului Caciarin

Ruslan, prin intermediul poștei electronice, la 17 august 2020. (f.d. 16, vol.II)

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului consideră că cererea de recurs, depusă de avocatul Ciobanu-Nițuleac

Vladislav în interesele lui Doni Ana, la 08 septembrie 2020, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Luând în considerație că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Completul reține

că în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

3

În speță, însă criticile invocate de reprezentantul recurentei nu pot duce la

admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din

Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul necesității probării ilegalității în

fond a soluției instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permite

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în recursul declarat de avocatul Ciobanu-Nițuleac

Vladislav în interesele lui Doni Ana.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Ciobanu-Nițuleac

Vladislav în interesele lui Doni Ana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4