2ra-1775/21 — Stabilirea cotelor parti

2ra-1775/21 — Stabilirea cotelor parti (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra–1775/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Anton, I.Secrieru,V.Cotorobai)

Î N C H E I E R E

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Russu Roman,

reprezentat de avocatul Balaban Galina, și de către Slisarenco Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Slisarenco Ion

împotriva lui Russu Roman, Russu Parascovia, Russu Ruslan, intervenienți accesorii

executorul judecătoresc Stoian Grigore, Agenția Servicii Publice cu privire la

delimitarea cotelor părți din bunul imobil, recunoașterea dreptului de proprietate,

recunoașterea faptului acceptării succesiunii, obligarea Agenției Servicii Publice de

a efectua modificări în Registrul bunurilor imobile, încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de către Slisarenco Ion și cererea de apel depusă de

de Russu Roman, reprezentat de avocatul Balaban Galina și menținută hotărârea din

12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) ,

con st ată:

La 28 februarie 2020, Slisarenco Ion s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată, cu concretizările ulterioare, către Russu Roman, Russu Parascovia, Russu

Ruslan, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Stoian Grigore, Agenția

Servicii Publice solicitând:

- delimitarea cotelor-părți din bunul imobil,

- recunoașterea dreptului de proprietate,

- recunoașterea faptului acceptării succesiunii,

- obligarea Agenției Servicii Publice de a efectua modificări în Registrul

bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii reclamantul Slisarenco Ion a indicat că prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 15 august 2019, s-a dispus încasarea de la Russu Roman în

beneficiul lui Slisarenco Ion a sumei de 6000 de euro în calitate de arvună și a

1

cheltuielilor aferente judecării pricinii în instanța de fond și cea de apel în mărime

totală de 5063,62 lei. Decizia este definitivă și executorie din momentul adoptării.

La data de 17 octombrie 2019, lui Slisarenco Ion i-a fost eliberat titlul

executoriu nr.2-152/2018 emis la data de 07 octombrie 2019.

Prin încheierea executorului judecătoresc Stoian Grigore nr.176-5950/2019 din

18 octombrie 2019, s-a dispus aplicarea sechestrului asupra bunului imobil ce

aparține debitorului Russu Roman și, anume, asupra apartamentului nr.XX din mun.

Chișinău, bd. XXXX, cu nr. cadastral XXXX.

Reclamantul Slisarenco Ion a menționat că debitorul Russu Roman nu a

executat hotărârea instanței de judecată benevol în termenul de executare benevolă

de 15 zile și nici până în prezent debitorul nu a stins suma datorată.

Totodată, a relevat că din informația din Registrul bunurilor imobile rezultă

faptul că bunul imobil aparține cu drept de proprietate nu doar debitorului Russu

Roman care dispune de cotă parte nedeterminată din respectivul bun imobil, ci și lui

Russu Vasilii, Russu Parascovia, Russu Ruslan. Toți patru dețin acest bun imobil cu

drept de proprietate în devălmășie.

A menționat că Russu Roman este moștenitor de clasa I al defunctului Russu

Vasilii. În calitatea sa de moștenitor, în termen de șase luni, acesta este în drept să-

și exprime dreptul de opțiune succesorală prin declarația făcută la notar sau într-o

procedură extra notarială. Dreptul său de opțiune succesorală, debitorul îl poate

manifesta sub formă de acceptare sau renunțare de la succesiune.

În viziunea reclamntului odată ce nu este deschis dosarul notarial succesoral,

rezultă că debitorul nu a făcut declarație de acceptare sau de renunțare la notar.

În același timp, a menționat că Russu Roman este coproprietarul bunului imobil

apartamentul nr. XX din municipiul Chișinău, amplasat pe bd. XXXX, cu nr.

cadastral XXXX. Același bun imobil formează masa succesorală a decedatului

Russu Vasilii, care este tatăl debitorului Russu Roman, iar Russu Roman este

moștenitor de clasa I. Prin urmare, la data deschiderii moștenirii, XXXX, Russu

Roman a intrat în posesia bunurilor succesorale și a exercitat drepturile până la

momentul de față.

În instanța de judecată reclamantul Slisarenco Ion a solicitat:

- delimitarea cotei-părți din apartamentul nr.XX din mun.Chișinău, bd. XXXX,

cu nr.cadastral XXXX;

- recunoașterea după Russu Roman a dreptului de proprietate asupra 1/4 cotă-

parte ideală din apartament;

- recunoașterea după Russu Vasilii a dreptului de proprietate asupra 1/4 cotă-

parte ideală din apartament;

- recunoașterea după Russu Parascovia și Russu Ruslan a dreptului de

proprietate asupra 1/2 cotă-parte ideală din apartament;

- recunoașterea faptului acceptării succesiunii de către Russu Roman după

Russu Vasilii (decedat la XXXX), care este tatăl lui Russu Roman, prin intrarea în

posesie asupra apartamentului;

- recunoașterea după Russu Roman dreptul de proprietate asupra 1/4 cotă-parte

ideală din apartament, în calitate de masă succesorală moștenită de la decedatul

Russu Vasilii (decedat la XXXX), care este tatăl lui Russu Roman;

- dispunerea modificării înscrierilor în Registrul bunurilor imobile referitor la

2

dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.XX, după cum urmează - 1/2 cotă-

parte după Russu Roman, iar 1/2 cote-părți după Russu Parascovia și Russu Ruslan;

- stabilirea dreptului de a solicita de la Agenția Servicii Publice Departamentul

Cadastru înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a modificărilor înscrierilor

referitor la apartamentul nr.XX, după cum urmează - 1/2 cotă-parte după Russu

Roman, iar 1/2 cote-părți după Russu Parascovia și Russu Ruslan;

- obligarea Agenției Servicii Publice Departamentul Cadastru de a efectua

modificările în Registrul bunurilor imobile, cu privire la dreptul de proprietate

asupra apartamentului și încasarea de la Russu Roman a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de reclamantul Slisarenco Ion au fost admisă parțial.

A fost determinat după Russu Roman, a.n.XXXX – ¼ cotă-parte ideală, după

Russu Vasilii, decedat la XXXX – ¼ cotă-parte ideală, după Russu Parascovia și

Russu Ruslan – a cîte ½ cotă-parte ideală din bunul imobil apartamentul nr.XX, bd.

XXXX, mun.Chișinău.

A fost încasat în mod solidar, de la Russu Roman, Russu Parascovia și Russu

Ruslan, în beneficiul lui Slisarenco Ion, cheltuielile de judecată compuse din taxa de

stat în mărime de 100 lei (una sută) lei. În rest, cererea de chemare în judecată

înaintată de Slisarenco Ion a fost respinsă.

Prin decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel declarată de Slisarenco Ion și cererea de apel declarată de Russu Roman,

reprezentat de avocatul Galina Balaban și menținută hotărârea din 12 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a decide astfel, instanțele reținând prevederile art.543 alin.(1), 544

alin.(1) și (2), 545 alin.(1), 553 alin.(1), 567 Cod civil în coraborare cu art.95 Cod

de executare au considerat că cererea lui Slisarenco Ion, în calitatea sa de creditor,

privind determinarea cotelor - părți din bunul imobil care aparține cu drept de

proprietate debitorului este una întemeiată și urmează a fi admisă.

Cât privește solicitarea lui Slisarenco Ion privind constatarea faptului acceptării

succesiunii, prin intrarea în posesie de către Russu Roman după decedatul Russu

Vasilii și recunoașterea după Russu Roman a dreptului de proprietate asupra a ¼

cotă-parte ideală din apartamentul nr.XX situat în mun. Chișinău, bd. XXXX, în

calitate de masă succesorală moștenită după decedatul Russu Vasilii, instanțele au

considerat că este neîntemeiată.

Or, regula generală de dobândire a succesiunii constă în faptul că, pentru a o

dobândi, moștenitorul, fie testamentar sau legal, trebuie să o accepte. Acceptarea

succesiunii este un act juridic unilateral, prin care moștenitorul își exprimă propria

voință de a primi moștenirea și, respectiv, de a deveni în viitor proprietarul bunului

moștenit.

Mai mult decât atât, instanțele au reținut că, succesiunea se consideră acceptată

când moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declarație

de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

S-a stabilit cu certitudine că proprietarii bunul imobil sunt : Russu Parascovia,

Russu Ruslan, Russu Vasilii și Russu Roman.

În această ordine de idei instanțele au considerat că, nu poate fi reținut

argumentul lui Slisarenco Ion precum că Russu Roman este moștenitor de clasa I,

3

deoarece nu numai el este moștenitor de clasa I , dar și fratele acestuia Russu Ruslan

și soțul supraviețuitor Russu Parascovia, astfel constatarea faptului acceptării

succesiunii de către Russu Roman după decesul tatălui său Russu Vasile, este în

detrimentul celorlalți moștenitori de clasa I.

Instanțele au mai reținut că, recunoașterea faptului acceptării succesiunii de

către Russu Roman de la decedatul Russu Vasile, prin intrarea în posesie asupra

apartamentului nr.XX, situat în mun. Chișinău, bd. XXXX și recunoașterea după

Russu Roman a dreptului de proprietate asupra ¼ cotă-parte ideală din apartamentul

nominalizat, în calitate de masă succesorală, este un drept insesizabil al lui Russu

Roman la bunurile și drepturile sale personale, astfel cerința reclamantului cu privire

la acceptarea succesiunii de către Russu Roman după decesul tatălui Russu Vasile

asupra apartamentului nr.XX , situat în mun. Chișinău, str. XXXX , este absolut

neîntemeiată.

În această ordine de idei, instanțele au conchis că cerința reclamantului

Slisarenco Ion privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra ¼ cotă-parte

ideală din apartament, în calitate de masă succesorală moștenită de la decedatul

Russu Vasile, la fel este una neîntemeiată.

La 01 octombrie 2021, Russu Roman, reprezentat de avocatul Galina Balaban,

a contestat cu recurs decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri, prin

care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu admiterea parțială a

acțiunii oblice înaintate de Slisarenco Ion, din motiv că dreptul delimitării cotei-părți

din imobilul proprietate comună în devălmășie este un drept exclusiv personal al

debitorului.

Iar, în corespundere cu art.892 Cod civil, nu pot fi exercitate pe calea acțiunii

oblice drepturile, care în virtutea naturii sunt considerate ca fiind exclusiv personale

ale debitorului. Menționează recurentul că instanțele admițând parțial cererea de

chemare în judecată, nu s-au expus asupra nici unui argument invocat de către el și

anume că nu refuză executarea documentului executoriu și treptat achită sume de

bani în contul executorului judecătoresc și direct creditorului.

La 16 noiembrie 2021, Slisarenco Ion a depus referință la cererea de recurs

declarată de Russu Roman, reprezentat de avocatul Galina Balaban, prin care solicită

respingerea recursului declarat de Russu Roman, ca fiind neîntemeiat.

Tot la 16 noiembrie 2021, Slisarenco Ion a contestat cu recurs decizia din 17

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă

integral.

În motivarea recursului a invocat că instanțele au încălcat și aplicat eronat

normele de drept material, și anume nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 17

iunie 2021, expediată părților la 14 septembrie 2021, însă nu se cunoaște cu

certitudine data recepționării acesteia de către părți. Astfel, se constată că recurenții

s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursul împotriva deciziei instanței

4

de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate

de către Russu Roman, reprezentat de avocatul Balaban Galina, și de către Slisarenco

Ion, inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Russu Roman, reprezentat de avocatul

Balaban Galina, și de către Slisarenco Ion, nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursurilor, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

5

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Russu Roman, reprezentat de avocatul

Balaban Galina, și de către Slisarenco Ion.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Russu Roman,

reprezentat de avocatul Balaban Galina, și de către Slisarenco Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6