2ra-1534/21 — Recunoasterea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Recunoasterea dreptului de proprietate
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1534/21 — Recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1534/21
Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Ocnița, Judecător - D.Dolghieri
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, Judecători – I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu
Î N C H E I E R E
03 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Lunga Galina în interesele
Elizavetei Isacenco,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grosu Gheorge către
Isacenco Elizaveta, copârât - Isacenco Evghenii, cu privire la recunoașterea dreptului de
coproprietate, stabilirea cotelor-părți din imobilele dobândite în timpul concubinajului și
rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 29 aprilie 2021, prin care s-a casat parțial
hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din 19 iunie 2020 și s-a emis o nouă hotărâre
în acest sens,
c o n s t a t ă :
La 06 septembrie 2019, Grosu Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată către
Isacenco Elizaveta, copârât - Isacenco Evghenii, cu privire la recunoașterea dreptului de
coproprietate, asupra terenului pentru construcții cu nr. cadastral xxxxx.091, a casei de
locuit nr. cadastral xxxxx.xxxxx01 situate în or. Xxxxx - extravilan, și a apartamentului
xxxxx, situat în or. Xxxxx, str. Xxxxx, xxxxx, stabilirea a ½ cotă-parte din imobilele
menționate, după Grosu Gheorghe și efectuarea rectificării înscrierii dreptului de
proprietate a lui Grosu Gheorghe în Registrul bunurilor imobile.
În motivarea acțiunii a indicat că începând cu anul 1994, a avut o relație de concubinaj
cu Isacenco Elizaveta, care a durat 10 ani.
Pe parcursul conviețuirii au procurat un teren de 7 ari, pe care era construit deja un
fundament pentru casă. Ulterior, din bani comuni, au construit casa de locuit, finisată în
anul 2004, care a fost înregistrată pe numele pârâtei. De asemenea, din bani comuni, au
procurat în anul 2002, apartamentul xxxxx, situat în or. Xxxxx, str. Xxxxx, xxxxx.
Reclamantul a mai menționat că, în anul 2004, a fost încheiată căsătoria cu Isacenco
Elizaveta, însă în anul 2019, căsătoria a fost desfăcută.
Astfel, reclamantul consideră că bunurile dobândite în timpul în care erau împreună,
sunt proprietate comună în devălmășie și, respectiv, fiecare coproprietar urmează să
primească cota sa parte din acestea.
Prin încheierea Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, din 26 septembrie 2019, a fost
1
aplicată măsura de asigurare a acțiunii, prin interzicerea înstrăinării bunurilor imobile,
obiect al litigiului.
Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, din 19 iunie 2020, cererea de chemare
în judecată depusă de Grosu Gheorge a fost respinsă.
Totodată s-a dispus menținerea măsurii cu privire la asigurarea acțiunii aplicată prin
încheierea Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, din 26 septembrie 2019, până la rămânerea
hotărârii definitive.
La 24 iunie 2020, avocatul Raducan Irina, în interesele lui Grosu Gheorghe, a declarat
apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Edineț,
sediul Ocnița, din 19 iunie 2020 și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea lui Grosu
Gheorghe să fie admisă integral.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 29 aprilie 2021, s-a admis apelul declarat de
avocatul Raducan Irina, în interesele lui Grosu Gheorghe.
S-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, din 19 iunie 2020, în
partea respingerii pretențiilor asupra casei de locuit și a construcțiilor accesorii, situate în
xxxxx, or. Xxxxx, și s-a emis în această parte o nouă hotărâre, prin care, s-a recunoscut
dreptul de proprietate a lui Grosu Gheorghe asupra a ½ cotă parte din casa individuală de
locuit din or.Xxxxx, xxxxx, cu nr. cadastral xxxxxxxxxx01 și din construcțiile accesorii cu
nr. cadastrale xxxxxxxxxx02, xxxxxxxxxx03, xxxxxxxxxx04, cu rectificarea înscrierii în
Registrul bunurilor imobile, la capitolul dreptul de proprietate.
În rest hotărârea a fost menținută.
Pentru a decide astfel, analizând circumstanțele cauzei în raport cu prevederile legale
aplicabile speței, Curtea de apel a remarcat că, la 01 octombrie 2004, a fost înregistrată
căsătoria între Grosu Gheorghe și Isacenco Elizaveta, iar la 02 mai 2019, căsătoria a fost
desfăcută.
Astfel, luând în considerație faptul că conform Registrului bunurilor imobile, casa și
construcțiile accesorii au fost înregistrate cu drept de proprietate după Grosu (Isacenco)
Elizaveta la 01 iunie 2007, în temeiul procesului-verbal de recepție finală nr.84 din 31 mai
2007, adică în perioada când părțile erau în căsătorie, în coroborare cu normele Codului
familiei, instanța de apel a menționat că, casa individuală de locuit din or. Xxxxx, xxxxx
cu nr. cadastral xxxxxxxxxx01 și construcțiile accesorii, sunt supuse regimului proprietății
în devălmășie a soților.
În concluzie, instanța de apel a considerat întemeiate pretențiile lui Grosu Gheorghe
privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra a ½ cotă parte din casa individuală de
locuit din or. Xxxxx, xxxxx nr. cadastral xxxxxxxxxx01 și din construcțiile accesorii cu
nr. cadastrale xxxxxxxxxx02, xxxxxxxxxx03, xxxxxxxxxx04, cu rectificarea înscrierii în
Registrul bunurilor imobile, la capitolul dreptul de proprietate.
În altă ordine de idei, instanța de apel a considerat neîntemeiate pretențiile lui Grosu
Gheorghe privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.9 de pe
str. Xxxxx, xxxxx, din or. Xxxxx, menționând că din contractul de vânzare-cumpărare
rezultă că acesta a fost încheiat la 27 februarie 2003, adică până la încheierea căsătoriei cu
Isacenco Elizaveta.
La 23 august 2021, avocatul Lunga Galina în interesele Elizavetei Isacenco, a depus
cerere de recurs, prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 29 aprilie
2021 și menținerea hotărârii Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din 19 iunie 2020.
2
În motivarea recursului, reiterându-se circumstanțele de fapt și normele de drept
indicate în referințele depuse în cadrul procesului de judecată, s-a invocat că instanța de
apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, nu a
aplicat normele legale care urmau a fi aplicate, iar legea la care a făcut referire, a fost
interpretată eronat.
Astfel, reprezentantul recurentei a menționat că până a duce viață în comun și până la
încheierea căsătoriei cu Grosu Gheorghe, recurenta din mijloace financiare proprii, a
construit casa din litigiu și tot din mijloace financiare proprii, a procurat și apartamentul
pretins de intimat.
De asemenea, reprezentantul recurentei a invocat că există dubii referitor la legalitatea
certificatului nr.04 din 02 aprilie 2019, prezentat de Grosu Gheorghe în prima instanță,
prin care se confirmă că reclamantul a primit autorizație de construcție a casei de locuit,
or, conform copiei documentației cu privire la dreptul de executare lucrărilor de montare și
construire, toate actele au fost efectuate la cererea și pe numele Elizavetei Isacenco.
Respectiv, reprezentantul recurentei consideră că instanța de apel a dat apreciere eronată
probelor anexate la dosar, care dovedesc cu certitudine că dreptul de proprietate asupra
bunurilor imobile aparține în exclusivitate Elizavetei Isacenco.
La 19 octombrie 2021, a fost înregistrată referința lui Grosu Gheorghe, prin care s-a
solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Bălți din 29 aprilie 2021, a
fost recepționată de către avocatul Lunga Galina și recurenta Isacenco Elizaveta, la 25
iunie 2021. (f.d.215, 216, vol.I)
Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului
consideră că cererea de recurs depusă la 23 august 2021, de avocatul Lunga Galina în
interesele Elizavetei Isacenco, este în termen.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și
prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Lunga Galina în
interesele Elizavetei Isacenco, urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce
urmează.
În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată
existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în
mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la
3
fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel,
prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură
civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art.
437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă
obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale
și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau
procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
Însă, criticile invocate de recurentă, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea
nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se
insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul
evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.
În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-
se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,
precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul
exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei
atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art.432
alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Abordarea recurentei însă, evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată
de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau
erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.
În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv,
adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de
a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în
cererea de recurs depusă de avocatul Lunga Galina în interesele Elizavetei Isacenco.
Astfel, Completul constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi necesară
declararea recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din Codul de
procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Lunga Galina în interesele
Elizavetei Isacenco.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
4