2ra-729/20 — Partajarea averii

Dosarul nr. 2ra-729/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud.Alexandru Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. I.Grosu, A.Garbuz, A.Ciobanu)

Î N C H E I E R E

5 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Grigore Cazacu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Grigore

Cazacu împotriva Mariei Margarint cu privire la partajarea averii și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La data de 7 noiembrie 2017 Grigore Cazacu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Mariei Margarint cu privire la partajarea averii și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că terenul pentru construcții cu suprafața de

0,0504 ha, nr. cadastral xxxxxxx.xxx, amplasat pe str. X.Xxxxxxx xx, mun. Bălti,

aparține cu drept de proprietate comună pe cote părți a câte ½ cotă lui Cazacu

Grigore și Maria Margarint. Faptul dat se confirmă prin certificatul eliberat la 7

iunie 2013 de Agenția Relații Funciare și Cadastru, Oficiul Cadastral Bălti.

În prezent, sectorul de teren se află în folosință comună, însă beneficiază doar

de aproximativ 0,016 ha, iar Maria Margarint beneficiază de aproximativ 0,034 ha.

A menționat că acțiunea a fost depusă sub influența unor circumstanțe

obiective și anume a cerut de nenumărate ori, începând cu luna iunie 2013, Mariei

Margarint să măsoare împreună terenul comun și să stabilească hotarele de comun

acord.

Începând cu luna octombrie 2016 s-a adresat Oficiului Cadastral Teritorial

Bălți pentru a trimite un specialist în scopul efectuării măsurărilor necesare și

stabilirea în natură a hotarelor de teren, însă, toate încercările nu au avut nici un

rezultat iar Maria Margarint nu dorește nici într-un mod să rezolve acest conflict

pe cale amiabilă.

1

A solicitat Grigore Cazacu admiterea acțiunii, împărțirea în natură cu

stabilirea hotarelor terenului pentru construcții cu suprafața de 0,0504 ha,

nr.cadastral xxxxxxx.xxx, amplasat pe str. D. Xxxxxxx xx, mun. Bălți, care

aparține cu drept de proprietate comună pe cote-părți a câte ½ ideală pentru Maria

Margarint și Grigore Cazacu.

Prin hotărârea din 17 iulie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central acțiunea a

fost admisă, s-a partajat în natură bunul imobil teren cu nr. cadastral xxxxxxx.xxx

din mun. Bălți str. D.Xxxxxxx xx, cu suprafața de 0,0504 ha, conform raportului

de constatare a specialistului nr. 5564 din 3 mai 2019, cu atribuirea a ½ cotă-parte

din imobilul dat lui Grigore Cazacu și anume partea hașurată cu culoarea verde, și

½ cotă-parte din imobilul dat Mariei Margarint și anume partea hașurată cu

culoarea galbenă. S-a încasat din contul Mariei Margarint în beneficiul lui Grigore

Cazacu cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în sumă de 1 515 lei,

cheltuieli legate de eliberarea actelor de la Agenția Servicii Publice în sumă de 123

de lei, efectuarea Raportului de constatare în sumă de 1 460 de lei, și cheltuielile

de asistență juridică în mărime de 5 000 lei.

Prin decizia din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Maria Margarint, s-a casat hotărârea din 17 iulie 2019 a Judecătoriei

Bălți, sediul Central cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În favoarea acestei soluții instanța de apel a reținut că, instanța de fond

neîntemeiat și incorect a ajuns la concluzia de admitere a acțiunii, or, după cum

rezultă din materialele cauzei, de către Grigore Cazacu nu au fost prezentate probe

care ar confirma existența unei variate posibile de partajare în natură a terenului de

pământ din str.Xxxxxxx xx mun. Bălți.

În baza raportului de constatare a specialistului nr.5564 din 3 mai 2019 a

bunului imobil amplasat în mun. Bălți, str. D. Xxxxxxx xx nu sa concluzionat

despre posibilitatea tehnică de partajare în natură a terenului pentru construcții cu

suprafața de 0,0504 ha, cu nr. cadastral xxxxxxx.xxx, fiind indicat că legislația

permite stabilirea modului de folosință unor asemenea bunuri imobile din punct de

vedere tehnic, fără a fi luate în calcul amplasarea construcțiilor de tip provizoriu cu

caracteristicile solicitate în încheierea din 13 martie 2019. S-a concluzionat că

legislația permite stabilirea modului de folosință.

Instanța de apel a menționat că, actele reviziei ori ale inspecțiilor

departamentale, precum și raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de

expertiză și nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeași problemă.

La data de 2 martie 2020, Grigore Cazacu a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea cererii de recurs a indicat că concluzia instanței de apel este una

eronată, ilegală și abuzivă menită să aducă atingere dreptului la un proces echitabil.

Concluzia instanței de apel este neîntemeiată, fiind bazată pe date eronate care

contravin probelor și înscrisurilor prezentate.

A solicitat Grigore Cazacu admiterea cererii de recurs, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și de a menține hotărârea primei instanțe.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

2

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 24 martie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 6 aprilie 2020, Maria Margarint, reprezentată de avocatul Nicolae Dodon,

a depus referință prin intermediul poștei electronice prin care a solicitat de a declara

ca inadmisibil recursul depus de Grigore Cazacu.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată

de Grigore Cazacu în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 7 noiembrie 2020, care

a fost expediată în adresa participanților la proces prin intermediul oficiului poștal

la data de 3 ianuarie 2020 și recepționată de către Grigore Cazacu la data de 13

ianuarie 2020 (f.d.106, 108). Astfel, calea de atac în ordine de recurs demarată la

data de 2 martie 2020 de către Grigore Cazacu, este în interiorul termenului legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Grigore Cazacu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

3

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Grigore Cazacu în

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

Curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor

încălcări esențiale sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de Grigore Cazacu nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său

cu soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Grigore Cazacu.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor

care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că,

recursul declarat de Grigore Cazacu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Grigore Cazacu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5