3ra-1062/20 — obligarea corectarii dispozitiei, obligarea inregistrarii titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren si introducerea in planul cadastral al casei toate constructiile auxiliare

Dosarul nr. 3ra-1062/2020

Prima instanță: Judecătoria Caușeni, sediul Central (V. Railean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

30 decembrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Ion Ciobanu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Ion Ciobanu împotriva Primăriei or. Căușeni, Consiliului orășenesc Căușeni și

Agenției Servicii Publice, terț Mihail Catruc cu privire la obligarea corectării

dispoziției, obligarea înregistrării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren și introducerea în planul cadastral al casei toate construcțiile auxiliare,

împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 21 septembrie 2016, Ion Ciobanu a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată sub aspectul obiectului material și al subiecților pasivi,

împotriva Primăriei or. Căușeni, Consiliului orășenesc Căușeni și Agenției Servicii

Publice, terț Mihail Catruc cu privire la obligarea oficiului cadastral să înregistreze

titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, construcțiilor auxiliare și a

planului proiect a construcțiilor, obligarea corectării greșelilor admise în dispoziția

Primăriei orașului Căușeni nr. 524/03-05 din 09 august 2001 și obligarea înregistrării

titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren din 16 august 2001 și

introducerea în planul cadastral al casei toate construcțiile auxiliare.

În motivarea acțiunii a indicat că prin dispoziția Primarului orașului Căușeni

nr. 524/03-05 din 09 august 2001 i s-a repartizat în proprietate privată terenul cu

suprafața totală de XXXXX ha, adiacent locuinței sale pe strada XXXXX.

Conform dispoziției menționate i-a fost eliberat titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren asupra terenului, care a fost trecut la data de 16

august 2001 în Registrul cadastral al deținătorului de terenuri la nr. XXXXX.

Prin dispoziția Primarului or. Căușeni nr. 524/03-5 din 09 august 2001 dânsul

a fost înregistrat ca proprietar al lotului de pământ de pe lângă casă cu suprafața de

XXXXX ha, amplasat pe str. XXXXX, atribuit în proprietate conform contractului

de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 20 iunie 2001, înregistrat în Registrul

cadastral al deținătorului de teren la nr. XXXXX din XXXXX.

1

Reclamantul a susținut că, în dispozițiile menționate este indicată diferit

suprafața aceluiași teren atribuit în proprietate, anume, în prima dispoziție nr.

XXXXX din 09 august 2001 este indicată suprafața de XXXXX ha, iar în a doua

dispoziție nr. 524/03-5 din 09 august 2001 este indicată suprafața de XXXXX ha,

fiind evident că a fost comisă o greșeală aritmetică, care urmează să fie înlăturată.

La 10 iunie 2019, a solicitat Primarului orașului Căușeni corectarea greșelii

menționate și introducerea în dispoziția Primarului nr. 524/03-5 din 09 august 2001,

a cifrei de XXXXX ha în locul cifrei de XXXXX ha.

Prin scrisoarea nr. 02/1-24-701 din 18 iunie 2019 Primăria orașului Căușeni a

respins cererea reclamantului de corectare a greșelilor.

Consideră ilegal răspunsul autorității publice locale, așa cum în baza cererii

adresate la 20 august 1991 sovhozzavodului „Caușanschii” la balanța căruia era casa

în 2 niveluri din XXXXX (fosta XXXXX), i s-a alocat terenul pentru construcția

zidirilor din curte, în baza cărora și a fost emisă dispoziția Primăriei orașului Căușeni

cu privire la permiterea construirii zidirilor din curte din 16 decembrie 1991 cu nr.

294.

A menționat că, cerințele de a obliga oficiul cadastral prin intermediul instanței

de judecată privind înregistrarea titlului de autentificare din 16 august 2001, cu nr.

205, sunt bazate pe faptul că dispoziția nr. 524-03-5 din 09 august 2001 este

recunoscută de către Primăria or. Căușeni și de către oficiul cadastral, prin aplicarea

ștampilei umede.

Pe parcursul judecării cauzei în fond, Ion Ciobanu a renunțat la pretenția cu

privire la obligarea Agenției Servicii Publice la înregistrarea construcțiilor auxiliare

conform deciziei Primăriei orașului Căușeni nr. 524/03-5 din 09 august 2001 și a

planului proiect a construcțiilor din 24 iunie 1993.

Prin încheierea din 09 aprilie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, s-a

admis renunțarea reclamantului Ion Ciobanu în partea cerințelor cu privire la

obligarea Agenției Servicii Publice la înregistrarea construcțiilor auxiliare conform

deciziei Primăriei orașului Căușeni nr. 524/03-5 din 09 august 2001 și a planului

proiect al construcțiilor din 24 iunie 1993, fiind dispusă încetarea procesului în

această parte.

Prin hotărârea din 20 februarie 2020 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Ciobanu împotriva Primăriei or.

Căușeni, Consiliul orășenesc Căușeni și Agenției Servicii Publice, terț Mihail Catruc

privind obligarea de a corecta dispoziția, obligarea înregistrării titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren și introducerea în planul cadastral al

casei toate construcțiile, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 12 martie 2020, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) din

Codul administrativ, Ion Ciobanu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Căușeni, sediul Central din 20 februarie 2020, prin care a solicitat casarea hotărârii

primei instanțe cu adoptarea unei decizii noi de obligare a oficiului cadastral să

înregistreze titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren din 16 august

2001, radierea și înscrierea în registrul bunurilor imobile conform dispoziției

Primăriei orașului Căușeni nr. 524/03-5 din 09 august 2001, a titlului de autentificare

a dreptului deținătorului de teren nr. 205 din 16 august 2001.

Prin decizia din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Ion Ciobanu împotriva hotărârii Judecătoriei Căușeni, sediul

Central din 20 februarie 2020.

2

În motivarea deciziei, instanța de apel a apreciat că, instanța de fond just a

constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, fiind cert stability că lipsesc

temeiuri pentru obligarea autorității publice locale de a corecta erorile pretinse de

Ciobanu Ion.

Instanța de apel a notat că din sensul art. 4 alin. (3) din Legea privind

descentralizarea administrativă nr. 435 din 28 decembrie 2006, art. 38 alin. (3) din

Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 25 februarie 1998, se desprinde că

greșelile care nu au un caracter ethnic se corectează doar cu consimțământul

exprimat în scris al fiecărui titular de drepturi ale cărui interese sunt atinse, și doar

atunci când atare erori/greșeli se confirmă prin probatoriul administrat la dosar.

A specificat că, nu există temeiuri sau probe care ar confirma dreptul de

proprietate al lui Ion Ciobanu asupra terenului de pe lângă casă cu suprafața de

XXXXX ha, după cum este indicat în titlu de autentificare a dreptului deținătorului

a cărei înregistrare se solicită.

Instanța de apel a conchis că, înregistrarea construcțiilor neautorizate urmează

a fi soluționată pe cale extrajudiciară prin adresarea către organele competente

privind legalizarea acestora, cu posibilitatea ulterioară de înregistrare a dreptului de

proprietate. Astfel, fondul în mod justificat a respins cerințele lui Ion Ciobanu cu

privire la obligarea înregistrării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren din 16 august 2001 și introducerea în planul cadastral al casei toate

construcțiile auxiliare.

La 28 septembrie 2020 (data de pe plicul poștal) Ion Ciobanu a depus recurs

împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea unei decizii noi prin care să fie

admisă acțiunea integral.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând argumentele indicate pe parcursul examinării cauzei.

În esență recurentul a menționat că actualul primar nu a fost în drept să anuleze

o dispoziție a unui alt primar, anume Dispoziția primarului Căușeni nr.524/03-5 din

09 august 2001 prin care i-a fost repartizat în proprietate privată terenul cu suprafața

totală de XXXXX ha, adiacent locuinței sale din str. XXXXX or, nu deține astfel de

competențe și urma să o facă prin intermediul instanței de judecată.

La fel, a notat că instanțele ierarhic inferioare ilegal au dat putere legală unui

act (dispoziție) emis contrar legii și cu încălcarea competenței, dispoziției Primarului

orașului Căușeni nr.02/1-7-14 din 06 februarie 2020 prin care s-a abrogat dispoziția

Primarului orașului Căușeni nr.524/03-5 din 09 august 2001.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 24 iunie 2020, fiind recepționată

de către Ion Ciobanu la 01 septembrie 2020 (f.d. 181, vol. II).

Prin urmare, recursul declarat de Ion Ciobanu la 28 septembrie 2020 (data de

pe plicul poștal), a fost depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul

administrativ.

3

La 13 octombrie 2020 în adresa intimaților, a fost expediată copia recursului cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 26 octombrie 2020, Primarul or. Căușeni a depus referință la cererea de

recurs, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil.

La 12 noiembrie 2020, Mihail Catruc a depus referință la cererea de recurs,

solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În context, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să

le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

4

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Ion Ciobanu este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Ion Ciobanu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5