Cîrstoiu împotriva României

ubliat la 25 iulie 2022 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 57849/19 Veronica CIRSTOIU împotriva României introdusă la 1 noiembrie 2019, comunicată la 8 iulie 2022 DE LA L În urma unei proceduri penale, printr-o hotărâre definitivă din 2 iunie 2016, Curtea de Casație și Justiție a Uniunii Europene ( A condamnat-o pe reclamantă, printre altele, pe șeful corupției pasive pentru că a primit mită de la S.D. pentru a pronunța o hotărâre în favoarea acestuia din urmă. Înalta Curte i-a acordat o sentință de șapte ani de închisoare. Într-o procedură penală separată, printr-o hotărâre definitivă din 27 martie 2019 (notificată la 2 mai 2019), Înalta Curte a condamnat-o pe reclamantă a șefilor de abuz de funcție și de favorizare a autorului unei infracțiuni, pe baza motivului pe care l-a dat deciziei de justiție în favoarea S.D.

În opinia Înaltei Curți, infracțiunile sancționate în cadrul acestei proceduri fuseseră comise în conjunctură cu infracțiunile sancționate prin hotărârea din 2 iunie 2016 menționată anterior și, după ce a descompus pedeapsa aplicată în prima procedură și a recalculat o nouă pedeapsă, i-a aplicat aceeași pedeapsă de șapte ani de închisoare. Condamnarea recurentei șefului de abuz de funcție a fost prevăzută printr-o lege care a îndeplinit cerința de claritate și previzibilitate în sensul articolului 7 din convenție (a se vedea, de exemplu, Achour c. Franța [GC], nr. 67335/01, § 41-42, CEDH 2006-IV, și Cantoni c. Franța, 15 noiembrie 1996, § 29, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996-V)? În special, în lumina hotărârii nr. 405/2016 din 15 iunie 2016 ale Curții Constituționale, faptele reproșate recurentei aveau o natură

ublié le 25 juillet 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 57849/19 Veronica CÎRSTOIU contre la Roumanie introduite le 1 er novembre 2019 communiquée le 8 juillet 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne, sous l’angle de l’article 7 de la Convention, le défaut de prévisibilité et de clarté allégué par la requérante de la base légale de sa condamnation pénale du chef d’abus de fonction. La requérante était juge à la cour d’appel de Bucarest. À la suite d’une procédure pénale, par un arrêt définitif du 2 juin 2016, la Haute Cour de cassation et de justice (« la Haute Cour ») condamna la requérante, entre autres, du chef de corruption passive pour avoir reçu un pot-de-vin de S.D. afin de rendre une décision de justice favorable à ce dernier. La Haute Cour lui infligea une peine de sept ans de prison. Dans une procédure pénale distincte, par un arrêt définitif du 27 mars 2019 (notifié le 2 mai 2019), la Haute Cour condamna la requérante des chefs d’abus de fonction et de favorisation de l’auteur d’une infraction, à raison de la motivation qu’elle avait donnée à la décision de justice favorable à S.D.

La Haute Cour jugea que les infractions sanctionnées dans cette procédure avaient été commises en concours avec celles sanctionnées par l’arrêt du 2 juin 2016 susmentionné et, après avoir décomposé la peine infligée à l’intéressée dans la première procédure et recalculé une nouvelle peine, lui infligea la même peine de sept ans de prison.

QUESTIONS AUX PARTIES

La condamnation de la requérante du chef d’abus de fonction était-elle prévue par une loi qui satisfaisait à l’exigence de clarté et de prévisibilité au sens de l’article 7 de la Convention (voir, par exemple, Achour c. France [GC], n o 67335/01, §§ 41-42, CEDH 2006-IV, et Cantoni c. France , 15 novembre 1996, § 29, Recueil des arrêts et décisions 1996-V) ? En particulier, à la lumière de l’arrêt n o 405/2016 du 15 juin 2016 de la Cour constitutionnelle, les faits reprochés à la requérante avaient-ils une nature « pénale » et la disposition légale régissant l’abus de fonction était-elle prévisible ?