CÎRSTOIU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

06.12.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CÎRSTOIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

Secțiunea a patra Cerere nr. 59120/19 Veronica CÎRSTOIU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 6 decembrie 2022 într-un comitet compus din Branko Lubarda, președintele Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători și Crina Kaufman, graffière de secțiune f.f., având în vedere cererea nr. 59120/19 îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Veronica Cîrstoiu ( Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, părțile se asigură că, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții: După ce a luat această decizie în mod deliberat, a pronunțat următoarea decizie privind abuzul de funcții, la 22 februarie 2012, o formare a instanței de apel din București, din care făcea parte reclamanta, D.S., care fusese condamnată anterior pentru abuz de funcții. Această decizie a făcut obiectul unei serii de articole de presă. La 24 februarie 2012, la 24 februarie 2012, inspectoratul judiciar s-a pronunțat din oficiu în cauza după ce formarea de judecată în cauză a pronunțat hotărârea prin care a dispus executarea D.S. Două luni mai târziu, o comisie de disciplină a judecătorilor Consiliului Magistraturii (CSM) a inițiat o acțiune disciplinară împotriva recurentei. La 28 februarie 2012, cu ocazia unei conferințe anuale de presă, D.M., procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, a criticat închiderea D.S. și-a exprimat îndoielile cu privire la soluția adoptată de formarea de judecată din care făcea parte recurenta. În aprilie 2012, s-a deschis o anchetă penală cu privire la persoana în cauză. În martie 2019, aceaceasta a fost condamnată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la șapte ani de închisoare fermă pentru trafic de influență, înșelăciune și falsitate pentru fapte legate de pronunțarea hotărârii care au dispus executarea D.S. În perioada 27 martie - 16 iulie 2019, reclamanta a fost încarcerată la închisoarea pentru femei din Târgșor, unde pretindea că a fost reținută în condiții necorespunzătoare și a denunțat suprapopularea, timpul foarte scurt petrecut în afara celulelor, accesul limitat la toalete și igiena necorespunzătoare în această instituție penitenciară. 169/2017, care ar introduce o compensație sub forma unei reduceri a pedepsei pentru deținuții care au fost expuși unor condiții de detenție necorespunzătoare în scopul de a remedia încălcarea articolului 3 din convenție, recurentei i s-a redus pedeapsa cu 24 de zile de detenție pentru perioada de referință și, la 16 iulie 2019, a făcut obiectul unei eliberări condiționate anticipate. EVALUAREA CURȚII Pe baza articolului 3 din Convenție Recurenta se plânge de condițiile rele de detenție în închisoarea Târgșor (art. 3 din Convenție). Guvernul subliniază faptul că aceasta a beneficiat de recursul compensatoriu instituit prin Legea nr. 169/2017 de modificare a Legii nr. 253/2013, privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate și, prin urmare, și-a pierdut calitatea de victimă în sensul art. 34 din Convenție. Recurenta a formulat observații în răspuns la 17 iunie 2022, după expirarea termenului stabilit de Curte în această privință la 3 iunie 2022. În temeiul articolului 38 alineatul (1) din regulament, observațiile sale tardive nu au fost depuse la dosar. 10. Curtea amintește că acțiunea internă, în vigoare înainte de decembrie 2019, introdusă pentru a remedia condițiile necorespunzătoare de detenție în România a fost considerată efectivă de către Curte în cauza Dirjan și Stefanc. România ((dec.), n 14224/15 și 50977/15, §§ 23-33, 15 aprilie 2020). În speță, recurentei i se acordă o despăgubire corespunzătoare perioadei 27 martie-16 iulie în cursul căreia a fost încarcerată la închisoarea Târgșor în condiții contrare acestei dispoziții. Curtea constată, de asemenea, că compensația în speță, acordată în mod explicit pentru repararea încălcării articolului 3 din convenție, a avut drept efect direct eliberarea anticipată a recurentei și, prin urmare, a împiedicat continuarea acestei încălcări (punctul 6 de mai sus Dirjan și Stefan, decizia menționată anterior, §§ 33). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că recurenta nu mai poate pretinde că este victima faptelor pe care le denunță, și anume condițiile rele ale detenției sale. 12. În lumina celor de mai sus, Curtea soluționează excepia invocată de guvern. 13. Pentru motivele exprimate mai sus, această parte a cererii este incompatibilă personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (4) pe baza art. 6 alin. (2) din Convenție 14. Recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său la prezumția de nevinovăție din cauza declarațiilor făcute de D.M., procurorul-șef al DNA, în mass-media, cu puțin timp înainte de deschiderea anchetei penale care o privesc [art. 6 alineatul (2) din Convenție]. Guvernul ridică două excepții preliminare de neechitare a căilor de atac interne : (a) Lună privind calea prevăzută la art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor și art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind MSC, care permit magistraților să sesizeze Forumul, care a delegat inspectoratului judiciar sarcina de a efectua o anchetă cu privire la aspectele în litigiu, pentru a-i apăra împotriva oricărui act de aderare în activitatea lor profesională de natură să le afecteze independența și imparțialitatea și (b) al doilea referitor la exercitarea unei acțiuni civile în răspundere delictoasă în fața autorului afirmațiilor exprimate în cadrul conferinței de presă din 28 februarie 2012. 16. Recurenta nu a prezentat un răspuns în termenele stabilite de Curte și, în conformitate cu art. 38 alineatul (1) din regulament, observațiile sale tardive nu au fost depuse la dosar (a se vedea alineatul (9) de mai sus). Curtea amintește că, având în vedere natura însăși a dreptului consacrat la art. 6 alineatul (2) din convenție, orice acțiune internă efectivă menită să remedieze o presupusă încălcare a prezumției de nevinovăție survenită în cursul urmăririi penale pendinte trebuie să fie imediat deschisă justițiabilului și nu trebuie să depindă de încheierea procesului său. Admiterea contrară ar însemna eliminarea principiului însuși al respectării prezumției de nevinovăție (Gutsanovi c. Bulgaria, n 34529/10, § 176, CEDH 2013 (extracturi) și Toni Kostadinov c. Bulgaria, n 37124/10, § 108, 27 ianuarie 2015). 18. În speță, în lumina principiului amintit la punctul 17 litera (c) Cu privire la aceasta, Curtea constată că căile de atac sugerate de Ön Õ nu erau în măsură să remedieze presupusa încălcare a prezumției de nevinovăție a recurentei. În primul rând, în ceea ce privește protecția pe care l-ar fi putut oferi Forumul, este dificil să se ia în considerare faptul că o astfel de cale de atac ar fi putut constitui o cale de atac efectivă în speță, în măsura în care: Inspecția judiciară, organul disciplinar competent să investigheze aceste aspecte, a inițiat din oficiu o anchetă disciplinară cu privire la reclamantă (punctul 2 de mai sus). mai sus) pentru faptele menționate în aceleași cuvinte (punctul 3 de mai sus). Acțiunea civilă în răspundere delictuoasă împotriva D.M. nu reprezenta nici, în speță, o cale care ar fi permis să i se dea acesteia o redresare adecvată, în măsura în care faptele inițiale ale cuvintelor exprimate de D.M. în cadrul conferinței de presă au făcut obiectul unei proceduri penale și au justificat condamnarea recurentei (punctul 4 de mai sus). În orice caz, Curtea amintește că, în două cauze românești, nu exista nicio cale de atac la nivel intern pentru a denunța o încălcare a prezumției de nevinovăție (Nagoe c. România, nr 23319/08, § 26-29, 21 În iulie 2015, Bivolaru c. România, n 28796/04, § 114, 28 februarie 2017). Prin urmare, este necesar să se respingă excepția guvernului. 19. Cu toate acestea, Curtea amintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată cu privire la o cauză decât în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive Comisia reamintește, de asemenea, că, în trecut, a afirmat că, în cazul în care nu există nicio cale de atac internă pentru a denunța un act presupus a încălca Convenția, termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție începe, în principiu, să curgă din ziua în care a fost comis actul incriminat, sau în ziua în care un reclamant a suferit direct de pe urma acestui act, a luat cunoștință sau ar fi putut lua cunoștință de acesta ( Turcia (dec.), nr. 28293/95 și alte 2 CEDO 2000 III (extracturi) 20. Curtea amintește în această privință că, deși, în observațiile sale, Ö a excitat pe deplin din cauza hotărârilor judecătorești pentru nerespectarea regulii de șase luni, nu îi aparținea Õ de la aplicarea acestei norme numai pe motiv că Õ un guvern n Õ ar fi formulat o excepție preliminară în acest scop (a se vedea, de exemplu, Sabri Güneș c. Turcia [GC], n 27396/06, §§ 28-31, 29 iunie 2012, Radomilja și alții c. Croația [GC], n 37685/10 și 22768/12, § 138, 20 martie 2018). 21. Afirmațiile D.M. au fost făcute la 28 februarie 2012, cu ocazia conferinței de presă a DNA, în timp ce cererea a fost depusă la 22 octombrie 2019 sau în afara termenului de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție. 22. Prin urmare, este necesar să se declare această cauză inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 19 ianuarie 2023. Crina Kaufman Branko Lubarda Grefier adjunct f.f.