Badescu împotriva României și încă o cauză

Comunicate la 9 septembrie 2020 Publicate la 28 septembrie 2020 SECȚIUNEA A patra Cereri n 22198/18 și 48856/18 Liliana BĂDESCU împotriva României și Dumitrița PICIARCĂ împotriva României introduse la 7 mai 2018 și, respectiv, la 15 octombrie 2018 OBIECTUL CAUZELOR Cererea se referă, sub aspectul articolului 7 din Convenție, la lipsa previzibilității și clarității invocate de reclamante în temeiul juridic al condamnării lor penale a șefului de a abuza de funcție, pedepsită prin art. 297 din Codul penal. Recurentele erau judecători la curtea de judecată din București. În urma unei proceduri penale, printr-o hotărâre definitivă din 14 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție ( A condamnat recurentele la o pedeapsă de patru ani și patru luni de închisoare fermă a șefilor de a abuza de funcția și de favorizarea autorului unei infracțiuni, pe baza motivului pe care l-au dat unei hotărâri judecătorești pe care le pronunțaseră în exercitarea funcțiilor lor.

Acțiunea în casare inițiată de recurente împotriva hotărârii definitive din 14 iunie 2017 a fost respinsă de Înalta Curte printr-o hotărâre definitivă din 7 noiembrie 2019 pentru nefondare.

Condamnarea recurentelor șefului de abuz de funcție a fost prevăzută de o lege care a îndeplinit cerința de claritate și previzibilitate în sensul articolului 7 din convenție (a se vedea, de exemplu, Achour c. Franța [GC], nr. 67335/01, § 41, CEDH 2006 IV și Cantoni c. Franța, 15 noiembrie 1996, § 29, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996-V) În special, care era, în speță, temeiul juridic pe care Înalta Curte a întemeiat condamnarea penală a recurentelor șefului de a abuza de funcție?Punerea în aplicare a articolului 297 din Codul Penal a fost a fost previzibilă atunci când autorul lacului era un judecător căruia îi erau reproșate actele efectuate în exercitarea funcțiilor sale, în special motivația dată unei hotărâri judecătorești Părțile sunt invitate să prezinte exemple de jurisprudență care ilustrează aplicarea articolului 297 din Codul penal în cauze similare privind judecătorii, în special judecătorii.

Communiquées le 9 septembre 2020 Publié le 28 septembre 2020

QUATRIÈME SECTION

Requêtes n os 22198/18 et 48856/18 Liliana BĂDESCU contre la Roumanie et Dumitrița PICIARCĂ contre la Roumanie introduites respectivement le 7 mai 2018 et le 15 octobre 2018

OBJET DES AFFAIRES

Les requêtes concernent, sous l’angle de l’article 7 de la Convention, le défaut de prévisibilité et de clarté allégué par les requérantes de la base légale de leur condamnation pénale du chef d’abus de fonction, infraction punie par l’article 297 du code pénal. Les requérantes étaient juges à la cour d’appel de Bucarest. À la suite d’une procédure pénale, par un arrêt définitif du 14 juin 2017, la Haute Cour de cassation et de justice (« la Haute Cour ») condamna les requérantes à une peine de quatre ans et quatre mois de prison ferme des chefs d’abus de fonction et de favorisation de l’auteur d’une infraction, à raison de la motivation qu’elles avaient donnée à une décision de justice qu’elles avaient rendue dans l’exercice de leurs fonctions.

Le recours en cassation engagé par les requérantes contre l’arrêt définitif du 14 juin 2017 fut rejeté par la Haute Cour par un arrêt définitif du 7 novembre 2019 pour défaut de fondement.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La condamnation des requérantes du chef d’abus de fonction était-elle prévue par une loi qui satisfaisait à l’exigence de clarté et de prévisibilité au sens de l’article 7 de la Convention (voir, par exemple, Achour c. France [GC], n o 67335/01, § 41, CEDH 2006 IV, et Cantoni c. France , 15 novembre 1996, § 29, Recueil des arrêts et décisions 1996-V) ? 2. Plus particulièrement, quelle était en l’espèce la base légale sur laquelle la Haute Cour a fondé la condamnation pénale des requérantes du chef d’abus de fonction ? L’application de l’article 297 du code pénal était ‑ elle prévisible lorsque l’auteur de l’infraction était un juge à qui étaient reprochés des actes réalisés dans l’exercice de ses fonctions, en particulier la motivation donnée à une décision de justice ? Les parties sont invitées à présenter des exemples de jurisprudence qui illustrent l’application de l’article 297 du code pénal dans des affaires similaires concernant des magistrats, et plus particulièrement des juges.