Publicată la 29 august 2022 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 55456/18 Florin NICULAE împotriva României introdusă la 26 noiembrie 2018 comunicat la 11 iulie 2022 DE LA L Într-un ziar local cu privire la recurentul, președintele sindicatului de servicii de ambulanțe din județul Argeș, acesta reproducea un interviu cu G.S., un fost angajat al serviciului menționat anterior, potrivit căruia faptele de corupție ar fi avut loc în momentul recrutării personalului în serviciu și al cărui reclamant ar fi fost unul dintre persoanele responsabile. Hotărârea din 25 aprilie 2018 (notificată la 6 iunie 2018) a instanței departamentale d mail , după ce a fost primită în primă instanță. Tribunalul a constatat, fără mai multe detalii, că o anchetă penală a fost efectuată de Hotărârea Națională Anticorupție, în cursul căreia s-au dovedit anumite fapte reprobabile, și a considerat că declarațiile conținute în art. n mai sunt, prin urmare, de natură să aducă atingere onoarei și reputației reclamantului și să-i provoace un prejudiciu. Invocând art. 10 2 din Convenție, reclamantul reproșează autorităților naționale că nu și-au respectat obligația de a-și proteja dreptul la reputație. În acest sens, intervenția în exercitarea acestui drept era prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 alin. (2)? În hotărârea sa din 25 aprilie 2018, tribunalul județean a efectuat, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și dreptul părții adverse la libertatea de exprimare Von Hannover 2) [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108-113, CEDH 2012, și Axel Springer , citată anterior, § 89-95)?
Publiée le 29 août 2022
Requête n
o
57456/18
Florin NICULAE
contre la Roumanie
introduite le 26 novembre 2018
communiquée le 11 juillet 2022
L’affaire concerne la publication, le 21 mai 2014, d’un article de presse, intitulé «
Suspicions de corruption au service d’Ambulances (
Suspiciuni de șpagă la ambulanță
)
», prétendument diffamatoire, dans un journal local au sujet du requérant – président du syndicat du service d’Ambulances du département d’Argeș. Celui-ci reproduisait un entretien avec G.S., un ancien employé du service précité, selon lequel des faits de corruption auraient eu lieu lors du recrutement du personnel dans le service et dont le requérant aurait été l’une des personnes responsables. L’action en dommages et intérêts du requérant à l’encontre du journal et de G.S. a été rejetée par un arrêt définitif du 25 avril 2018 (notifié le 6 juin 2018) du tribunal départemental d’Argeș
, après avoir été accueillie en première instance.
Le tribunal constata, sans plus de précisions, qu’une enquête pénale avait été effectuée par la Direction nationale anticorruption, au cours de laquelle certains faits reprochés avaient été prouvés, et jugea que les propos contenus dans l’article n’étaient dès lors pas de nature à porter atteinte à l’honneur et réputation du requérant et de lui causer un préjudice.
Invoquant l’article 10
§
2 de la Convention, le requérant reproche aux autorités nationales d’avoir failli à leur obligation de protection de son droit à la réputation.
1.
Y a-t-il eu ingérence au droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention
?
2.
Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2
? En particulier,
le tribunal départemental d’Argeș a-t-il effectué, dans son arrêt du 25 avril 2018, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant au respect de sa vie privée et le droit de la partie adverse à la liberté d’expression
(
Von Hannover
(n
o
2) [GC], n
os
40660/08 et 60641/08, §§ 108-113, CEDH 2012, et
Axel
Springer
AG
, précité, §§ 89-95) ?