2ra-1438/20 — încasarea penalitatii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea penalitatii
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitătii recursului
2ra-1438/20 — încasarea penalitatii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-1438/2020
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: R. Pulbere)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, I. Țurcan, L.Pruteanu)
Î N C H E I E R E
11 noiembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Iurie Bejenaru
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de Pescari Ludmila, reprezentată
de avocatul Cotună Andrian,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Pescari Ludmila
împotriva SA „Consam”, intervenienți accesorii Pescari Victor și Agenția pentru
protecția consumatorilor și supravegherea pieței cu privire la apărarea drepturilor
consumatorului și încasarea penalității, a prejudiciului moral și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 07 iulie 2020 a Curții de ApelChișinău,
c o n s t a t ă :
La data de 22 februarie 2018, Pescari Ludmila s-a adresat cu o cerere de
chemare în judecată împotriva SA „Consam”, intervenienți accesorii Pescari Victor
și Agenția pentru protecția consumatorilor și supravegherea pieței cu privire la
apărarea drepturilor consumatorului și încasarea penalității în mărime de 335 268 de
euro, a prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei și compensarea cheltuielilor
de judecată în mărime de 50 000 de lei.
În motivarea acțiunii a indicat că, de fapt fiul său Pescari Vlad, a investit în
construcția ”Consam” S.A. a unui apartament și, dorind să fie mai aproape de acesta,
în luna mai 2016, împreună cu sotul Pescari Victor au negociat și ei cu pârâtul
posibilitatea procurării unui apartament, în special, fiind interesați de momentul dării
în exploatare a acestuia, deoarece urmau să vândă apartamentul lor.
Astfel, fiind informați că imobilul va fi dat în exploatare în luna noiembrie
2016, cel târziu decembrie 2016, în prealabil au stabilit că jumătate din suma de bani
pentru bunul imobil va fi achitată la semnarea contractului iar cealaltă parte – la
darea în exploatare a acestuia. Ulterior, comunicând ”Consam” S.A. dorința de a
cumpăra apartamentul, precum și faptul că în vederea procurării acestuia au vândut
apartamentul în care locuiau, pîrîta a schimbat condițiile contractuale, indicând că
suma pentru bunul imobil urmează a fi achitată integral.
1
La 26 septembrie 2016 a încheiat cu ”Consam” S.A. contractul cu privirea la
investirea în construcția imobilului, care a fost autentificat notarial de către notarul
public Ungureanu Tatiana, cu notarea acestuia în Registrul bunurilor imobile la data
de 28 septembrie 2016. Potrivit contractului menționat pîrîta și-a asumat obligația
de a construi din contul investițiilor acesteia, cu predare în proprietate a bunului
imobil viitor cu suprafața de 68,11 m2 cu nr. cadastral XXXXX, termenul de
finisare, transmitere în posesie și folosință potrivit actului de primire-predare, fiind
stabilit semestrul II al anului 2017.
A menționat că, în calitate de beneficiar a achitat pârâtei suma de 30 000 de
euro pînă la semnarea contractului, 1 374 de euro în ziua semnării contractului, iar
restul sumei în mărime de 2 000 de euro, urma a fi achitată până la data de 15
decembrie 2016, însă nu a achitat-o din frica de a rămâne fără bani. Din
considerentul că termenul de finisare, de dare în posesie, folosință și exploatare a
fost stabilit până în semestrul II al anului 2017, fapt prevăzut și de pct. 3 al
contractului de investire în construcție, pârâtul a încălcat condițiile contractuale, fapt
pentru care urmează să achite o penalitate. În vederea soluționării litigiului pe cale
amiabilă, la data de 29 ianuarie 2018 a expediat în adresa pârâtei ”Consam” S.A.,
cererea prealabilă prin care a solicitat achitarea benevolă a penalității, însă deși
aceasta a recepționat-o la data de 01 februarie 2018, a rămas fără răspuns și
executare.
Reclamanta Pescari Ludmila, în temeiul art. 629, 732, 1422 Cod civil, art. 4,
15, 16, 27 a Legii cu privire la protecția consumatorului nr.105 din 13 martie 2003,
art. 4 al Legii nr. 256 din 09 decembrie 2011, a solicitat încasarea de la pârâtă a
penalității în mărime de 335 268 de euro, a prejudiciului moral în mărime de 50 000
de lei și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 50 000 de lei.
Ulterior, în ședința de judecată din data de 23 aprilie 2019, reprezentantul
reclamantei avocatul Cotună Andrian, a mărit cuantumul pretenției cu privire la
încasarea penalităților, solicitând încasarea acestora în mărime de 564 732 de euro,
precum și încasarea cheltuielilor
În fața instanței a solicitat încasarea din contul pârâtului Culai Ion a sumei
bănești în mărime de 22 500 euro cu titlu de îmbogățire fără justă cauză,
compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 50 000 de lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 08 mai 2019, cererea de
chemare în judecată depusă de Pescari Ludmila împotriva SA „Consam”,
intervenienți accesorii Pescari Victor și Agenția pentru protecția consumatorilor și
supravegherea pieței cu privire la apărarea drepturilor consumatorului și încasarea
penalității a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia din 07 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de către Pescari Ludmila, prin intermediul avocatului Cotună Andrian și a
fost menținută hotărârea primei instanțe.
La 20 august 2020, Pescari Ludmila, reprezentată de avocatul Cotună Andrian,
a declarat recurs împotriva deciziei din 07 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată nu au constat și
elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, or,
concluziile instanțelor sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.
2
Totodată, în susținerea recursului s-a indicat că instanțele au permis
soluționarea repetată a litigiului între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe
aceleași temeiuri.
A mai invocat că instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie
aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea,
iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
De altfel, în susținerea recursului s-au indicat aceleași argumente și
circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în
instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând totodată
conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe,
încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de judecată a normelor legale
aplicabile speței.
În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 07 iulie 2020.
Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel a fost expediată în
adresa participanților la proces la 15 iulie 2020 (f.d. 235, vol. I).
Astfel, recursul declarat la 20 august 2020, este în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,
dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. în cazul
neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în
lipsa acesteia.
La 10 septembrie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-1438/20, Curtea
Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia cererii de recurs cu
înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data
recepționării (f.d. 10, Vol. II).
Prin referința depusă de Agenția pentru protecția consumatorilor și
supravegherea pieței la 23 octombrie 2020 s-a solicitat respingerea recursului depus
de Pescari Ludmila, reprezentată de avocatul Cotună Andrian, ca fiind inadmisibil.
Examinând temeiurile recursului declarat de Pescari Ludmila, reprezentată de
avocatul Cotună Andrian, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
3
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pescari Ludmila, reprezentată
de avocatul Cotună Andrian, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
4
recunoaște recursul declarat de Pescari Ludmila, reprezentată de avocatul Cotună
Andrian, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Pescari Ludmila, reprezentată de
avocatul Cotună Andrian, împotriva deciziei din 07 iulie 2020 a Curții de Apel
Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Iurie Bejenaru
Galina Stratulat
5