2ra-1429/20 — Declararea nulitătii actelor juridice

2ra-1429/20 — Declararea nulitătii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1429/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central, judecător – A. Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Bețișor Iurie și Bețișor

Svetlana, prin intermediul avocatului Gheorghița Igor,

în cauza civilă la la cererea de chemare în judecată depusă de Bețișor Iurie și

Bețișor Svetlana către Cojocaru Ion și Cojocaru Dina, intervenienți accesorii Diaciuc

Elena și Notarul Public Agachi Aliona cu privire la declararea contractului de

vînzare-cumpărare nul,

și cererea reconvențională înaintată de Cojocaru Ion și Cojocaru Dina către

Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana cu privire la evacuarea din spațiul locativ fără

acordarea altui spațiu și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana, prin intermediul

avocatului Gheorghița Igor, și cererea de alăturare la apel declarată de Diaciuc Elena,

fiind menținută hotărârea din 12 iulie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

con st ată:

La 02 decembrie 2016, Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana s-au adresat în instanță

cu cerere de chemare în judecată către Cojocaru Ion și Cojocaru Dina, intervenienți

accesorii Diaciuc Elena și Notarul Public Agachi Aliona, cu privire la declararea

contractului de vânzare-cumpărare nul.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la 26 octombrie 2010, a fost

încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 15320 între Bețișor Iurie și Bețișor

Svetlana, în calitate de vânzători, și Cojocaru Ion, în calitate de cumpărător, privind

înstrăinarea apartamentului nr. XXXXXXXXXXX, 168, mun. Bălți, autentificat de

notarul public Agachi Aliona și înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu nr.

XXXXXXXXXXX.

De asemenea, conform pct. 3.1 al respectivului contract, este stipulat că prețul

a fost estimat la suma de 91 364 lei, iar banii au fost transmiși de Cumpărător și

1

primiți de către Vânzători până la autentificarea contractului la notar.

Conform pct. 4.5 al contractului de înstrăinare, părțile și-au rezervat dreptul de

a rezilia contractul încheiat până la data de 25 ianuarie 2011, iar conform pct. 4.6

vânzătorii obligându-se să elibereze apartamentul sus-menționat până la data de 25

ianuarie 2011, cu achitarea plăților pentru serviciile comunale acumulate până la

data eliberării.

Potrivit reclamanților, contractul de vânzare-cumpărare menționat, a fost un

contract simulat, deoarece Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana, aflându-se în relații de

afinitate cu Diaciuc Elena, la rugămintea acesteia, pentru a garanta executarea unor

obligațiuni pecuniare (împrumut) pe care le avea față de Cojocaru Ion, au semnat

contractual litigios, dat fiind faptul că Cojocaru Ion a insistat asupa formei actului

juridic încheiat, pentru garantarea restituirii datoriei, refuzând instituirea ipotecii

asupra bunului sau garantarea executării obligației prin fidejusiune.

Începând cu anul 2016, relațiile dintre Diaciuc Elena și Cojocaru Ion au devenit

ostile, din cauza unor împrumuturi. Cojocaru Ion, fiind de rea-credință, abia la 12

aprilie 2016, după aproximativ 6 ani de la data încheierii contractului, l-a înregistrat

la OCT.

Suplimentar, reclamanții au indicat că actul juridic simulat implică existența de

fapt a două acte, dintre care unul este aparent și nu este menit să producă niciun

efect, în speță fiind contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului, încheiat între

Bețișor Iurie, Bețișor Svetlana și Cojocaru Ion, iar altul este secret, și anume actul

de împrumut realizat între Cojocaru Ion și Diaciuc Elena, care diferă de cel aparent

privitor la natura, părțile și conținutul operației juridice.

Astfel, simulația prezentă în speță este una subiectivă și obiectivă. Simulația

subiectivă referindu-se la părțile actului juridic, interpunerii de persoane. Simulația

este și obiectivă reieșind din natura și conținui actului juridic. Simulația este o

operațiune juridică realizată prin disimularea voinței reale a părților, ce constă în

încheierea și existența simultană a două înțelegeri: una aparentă sau publică, prin

care se creează o situație juridică aparentă, contrară realității (contractul de vânzare-

cumpărare a bunului imobil) și alta secretă, care dă naștere situației juridice reale

dintre părți, modificând efectele produse în aparență în temeiul contractului public,

(actele de împrumut realizate între Cojocaru Ion și Diaciuc Elena).

La fel, simulația efectuată îmbracă următoarele condiții: existența actului

secret; existența actului public; existența acordului simulatoriu. Sub acest aspect,

întru demonstrarea adevărului și întru probarea circumstanțelor și a pretențiilor

înaintate, reclamanții au făcut referire și au anexat la cerere copia contractului de

vânzare-cumpărare nr. 15320, încheiat între Bețișor Iurie, Bețișor Svetlana, în

calitate de vânzători, și Cojocaru Ion, în calitate de cumpărător, privind înstrăinarea

apartamentului nr. XXXXXXXXXXX, 168, mun. Bălți, autentificat de notarul

public Agachi Aliona și înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu nr.

XXXXXXXXXXX.

Totodată, potrivit certificatului eliberat de către Agenția Relații Funciare și

Cadastru, Oficiul Cadastral Teritorial Bălți, filiala Î.S. ”CADASTRU” din 30 martie

2017, se confirmă că apartamentul nr. XXXXXXXXXXX, 168, mun. Bălți, este

înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu nr. XXXXXXXXXXX la 12 aprilie

2016 în baza dublicatului contractului de vânzare-cumpărare nr. 15320 din 26

octombrie 2010, titulari ai dreptului de proprietate fiind Cojocaru Ion și Cojocaru

Dina.

2

Conform actului de constatare a faptului nr. 175-014A/17 din 27 aprilie 2017,

efectuat, de către Executorul Judecătoresc Maxim Romaliischi, la fața locului în

temeiul art. 21, 22, 25 din Codul de executare, se constată că “vânzătorii” Bețișor

Iurie și Bețișor Svetlana, împreună cu membrii familiei, și anume copiii Bețișor

Cristian și Bețișor Delia, la momentul de față locuiesc în apartamentul nr.

XXXXXXXXXXX, 168, mun. Bălți, care, din spusele vecinilor, locuiesc în acest

bun imobil de aproximativ 15 ani, fără ca să cunoască despre alți proprietari în

această perioadă.

Reclamanții au făcut referire la bonurile de plată a serviciilor comunale lunare,

păstrate pentru ultimii doi ani (2016-2017), care încă o dată confirmă că Bețișor

Svetlana și Bețișor Iurie posedă bunul în litigiu și se comportă ca și proprietari,

achitând din numele lor serviciile comunale.

Conform certificatului nr. 23 din 12 aprilie 2017, eliberat de către conducătorul

APLP 47/66 COOP, dl. Dumitraș A., se confirmă că Bețișor Iurie, domiciliat în

apartamentul nr. XXXXXXXXXXX, 168, mun. Bălți, nu are datorii.

Reieșind din cele expuse, reclamanții au solicitat anularea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 15320, încheiat între Bețișor Iurie, Bețișor Svetlana, în

calitate de vânzători, și Cojocaru Ion, în calitate de cumpărător, privind înstrăinarea

apartamentului nr. XXXXXXXXXXX, 168, mun. Bălți, autentificat de notarul

public Agachi Aliona și înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu nr.

XXXXXXXXXXX, ca fiind simulat, cu restabilirea situației anterioare, în sensul

radierii dreptului de proprietate al pârâților din Registrul bunurilor imobile, cu

înregistrarea dreptului de proprietate al reclamanților. Totodată, s-a solicitat

încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamanților a cheltuielilor de judecată

în mărime de 2741 lei, ceea ce constituie taxa de stat achitată de către ultimii la

înaintarea acțiunii, precum și a cheltuielilor de judecată aferente în mărime de 13.000

lei.

La 13 decembrie 2018, pârâții au depus acțiune reconvențională, indicând că,

potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 15320 din 26 octombrie 2010,

autentificat de către notarul Agachi Aliona, Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana au

vândut, iar Cojocaru Ion a cumpărat apartamentul nr. XXXXXXXXXXX, 168, mun.

Bălți, compus din 1 odaie, cu suprafața de 36,6 m2, cu suprafața locativă de 17,4 m2

cu nr. cadastral XXXXXXXXXXX. Contractul respectiv a fost înregistrat la OCT

Bălți la 12 aprilie 2016.

Potrivit Registrului bunurilor imobile, apartamentul nr. XXXXXXXXXXX,

168, mun. Bălți, aparține cu drept de proprietate lui Cojocaru Ion și Cojocaru Dina

cu cota parte 1.0.

Potrivit pct.4.5 din contract, părțile și-au rezervat dreptul de rezoluțiune a

contractului respectiv până la data de 25 ianuarie 2011, iar conform pct.4.6, Bețișor

Iurie și Bețișor Svetlana s-au obligat să elibereze apartamentul nr. nr.

XXXXXXXXXXX, 168, mun. Bălți, până la data de 25 ianuarie 2011, cu achitarea

plăților pentru serviciile comunale, acumulate până la data eliberării.

Deci, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, Cojocaru Ion și

Cojocaru Dina le-au permis, la rugămintea lui Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana, să

domicilieze temporar împreună cu copiii minori în apartamentul dat. Invocă faptul

că, în perioada ulterioară, de multe ori le-au solicitat pârâților să elibereze benevol

apartamentul nr. XXXXXXXXXXX, 168, mun. Bălți, deoarece a apărut necesitatea

să se instaleze cu traiul în acest spațiu locativ, însă, de fiecare dată pârâții rugau să

3

le permită să mai domicilieze temporar în spațiul locativ menționat, invocând

diferite motive de ordin personal, legate de situația materială a familiei lor.

Reieșind din cele expuse, Cojocaru Ion și Cojocaru Dina au solicitat evacuarea

lui Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana, împreună cu toți membrii familiei lor și a

bunurilor ce le aparțin, din imobilul nr. XXXXXXXXXXX, 168, mun. Bălți, fără

acordarea unui alt spațiu locativ.

Prin hotărârea din 12 iulie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cererea de

chemare în judecată înaintată de Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana către Cojocaru Ion

și Cojocaru Dina, intervenienți accesorii Diaciuc Elena și Notarul Public Agachi

Aliona cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul, a fost respinsă

ca neîntemeiată. Cererea reconvențională înaintată de Cojocaru Ion și Cojocaru Dina

către Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana cu privire la evacuarea din spațiul locativ fără

acordarea altui spațiu locativ și încasarea cheltuielilor de judecată, a fost admisă. A

fost dispusă evacuarea lui Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana, împreună cu toți membrii

familiei lor și toate bunurile ce le aparțin, din apartamentul nr. XXXXXXXXXXX,

168, mun. Bălți, cu numărul cadastral XXXXXXXXXXX, fără acordarea altui

spațiu locativ. Au fost încasate în mod solidar de la Bețișor Iurie si Bețișor Svetlana

în beneficiul lui Cojocaru Ion și Cojocaru Dina cheltuielile de judecată compuse din

taxa de stat în sumă de 100 (una sută) lei. Au fost anulate măsurile de asigurare a

acțiunii, aplicate prin încheierea din 19 mai 2017 a Judecătoriei Bălți.

Prin decizia din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana, prin intermediul avocatului Gheorghița

Igor, și cererea de alăturare la apel declarată de Diaciuc Elena, fiind menținută

hotărârea din 12 iulie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut în hotărârile sale

că, acțiunile care au fost întreprinse de către ambele părți sunt concludente și

suficiente pentru a constata că părțile actului juridic contestat au avut intenția clară

și certă cu privire la scopul încheierii actului juridic, au prevăzut și au fost în stare

să prevadă consecințele actului juridic încheiat, inclusiv și referitor la obligația de a

elibera bunul imobil, la cererea proprietarului. În acest sens s-au reținut și declarațiile

notarului Agachi Aliona, date în ședința instanței de fond, potrivit cărora părților

contractuale le-a fost explicat amănunțit despre ce fel de contract este vorba, care

sunt consecințele acestui contract, iar aceștia, la rândul lor, au cunoscut cu

certitudine că a fost încheiat anume un contract de vânzare-cumpărare.

La 18 august 2020, Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana, prin intermediul

avocatului Gheorghița Igor, au declarat recurs împotriva deciziei din 21 iulie 2020 a

Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei spre rejudecare

în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Astfel, aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea greșită a

litigiului. Suplimentar, s-a invocat faptul că apelul a fost examinat în lipsa unui

participant la proces, căruia nu i s-a comunicat data și ora examinării cauzei.

La 01 octombrie 2020, Cojocaru Ion și Cojocaru Dina, precum și avocatul lor

Botnari Valeriu, au depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea

acesteia și menținerea deciziei contestate.

4

La 30 octombrie 2020, Diaciuc Elena și avocatul ei, Procopciuc Elena, au depus

referință la cererea de recurs, solicitând admiterea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana, prin intermediul avocatului Gheorghița Igor,

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 21

iulie 2020 și expediată participanților la proces la 14 august 2020 (f.d. 136, vol. II),

fiind recepționată de Bețișor Svetlana la 18 august 2020 (f.d. 141, vol. II) și de

avocatul Gheorghiță Igor la 19 august 2020 (f.d. 143, vol. II). Astfel, având în vedere

faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți

a fost înregistrat la 18 august 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de

5

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana, prin intermediul

avocatului Gheorghița Igor.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Bețișor Iurie și Bețișor Svetlana,

prin intermediul avocatului Gheorghița Igor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6