2ra-1209/20 — Anularea actului

Dosarul nr. 2ra-1209/20

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central, judecător – M. Malanciuc

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima

Î N C H E I E R E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Scutaru Elena, prin

intermediul avocatului Fetcu Andrian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Guiban Dumitru

către Scutaru Elena, intervenient accesoriu Rabacu Grigore, cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie, stabilirea cotelor-părți

și partajarea bunurilor în natură,

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Scutaru Elena și menținută hotărârea din 01 februarie

2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

con st ată:

La 14 noiembrie 2016, Guiban Dumitru s-a adresat în instanță cu cerere de

chemare în judecată către Scutaru Elena, intervenient accesoriu Rabacu Grigore, cu

privire la declararea nulității parțiale a actului juridic.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, în anii 2005-2006, a fost plecat

în Federația Rusă la muncă. În această perioadă a acumulat o sumă de circa 3000

USD. Prin luna august 2006 s-a întors în țară. Menționează că, după ce s-a întors în

țară, mătușa sa, Friniuc Liuba, i-a relatat că fina ei, Rabacu Angela, vinde casa și,

întrucât nu avea un loc de trai, a hotărât că pe banii agonisiți să cumpere această

casă.

Astfel, s-a întâlnit cu Rabacu Angela, care i-a relatat că vinde casa la prețul de

3500 USD, doar că actele pe casă le va putea perfecta când se întoarce soțul, Rabacu

Grigore, din Italia. Atunci, reclamantul i-a propus Angelei Rabacu sa-i vândă lui

casa la prețul de 3500 USD, dintre care îi transmite la moment 2000 USD, iar când

se întoarce soțul acesteia, vor perfecta actele la notar și îi va transmite diferența de

1500 USD. Aceasta a acceptat propunerea.

Drept urmare, la sfârșitul lunii august 2006, i-a transmis lui Rabacu Angela

suma de 2000 USD, iar dânsa i-a transmis cheile de la casă.

Din luna septembrie 2006, reclamantul a început să concubineze cu Scutaru

Elena. Inițial, au locuit împreună la mama sa, iar prin luna octombrie 2006, au trecut

1

cu traiul în casa procurată.

Peste o perioadă, Rabacu Grigore a revenit în țară și s-au înțeles cu el să meargă

la notar. Însă, notarul le-a spus că, pentru perfectarea contractului de vânzare-

cumpărare, este necesar acordul soției. Deoarece la acel moment Rabacu Angela era

plecată peste hotare, nu a fost posibilă perfectarea contractului.

La începutul lunii aprilie 2009, Rabacu Angela a revenit în țară și i-a comunicat

că este gata să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare, dar are la dispoziție doar

câteva zile, deoarece trebuie să plece din nou peste hotare. La notar li s-a solicitat să

prezinte buletinul de identitate și, întrucât la moment reclamantul nu dispunea de el,

dar nu avea timp să perfecteze alt buletin, a hotărât să întocmească contractul de

vânzare-cumpărare pe numele pârâtei Scutaru Elena, deoarece, la XXXXXX, s-au

cununat, au făcut nunta, iar la XXXXXXX, s-a născut fiica XXXXXXXXX.

Astfel, la 23 aprilie 2009, s-au prezentat împreună la notarul Constantin

Scalețchii, unde reclamantul a achitat vânzătorului încă 1500 USD, care i-a acumulat

din banii pe care îi trimitea acasă de peste hotare, iar pârâta a semnat contractual de

vânzare-cumpărare a casei de locuit cu suprafața de 93.7 m.p. și a construcțiilor

accesorii, amplasate pe terenul aferent cu suprafața de 2371 m.p., nr. cadastral

XXXXXXXXXX, situate în s. Bușila, r. Ungheni.

Potrivit reclamantului, în anul 2016 între soți au apărut niște certuri, însă

continuau să locuiască împreună. Iar la 30 mai 2016, pârâta s-a adresat cu o cerere

în judecată, prin care a solicitat evacuarea lui din casa de locuit, care îi aparține cu

drept de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare din 23 aprilie 2009.

Consideră reclamantul că contractual de vânzare-cumpărare din 23 aprilie 2009

este nul în partea ce ține de rubrica „cumpărător”. Astfel a solicitat să fie declarată

nulă clauza contractului de vânzare-cumpărare referitoare la cumpărătorul Scutaru

Elena, cu recunoașterea sa drept cumpărător al casei de locuit cu suprafața de 93.7

m.p. și construcțiile accesorii, amplasate pe terenul aferent cu suprafața de 2371 m.p.

nr. cadastral XXXXXXXXXX, situate în s. Bușila, r. Ungheni.

La 06 noiembrie 2017, Guiban Dumitru a depus o cerere de modificare a

obiectului acțiunii, invocând că casa de locuit și construcțiile accesorii constituie

proprietate comună în devălmășie, dat fiind faptul că au fost procurate în perioada

când duceau gospodărie comună, aflându-se în relații de concubinaj (f.d.46-48).

Respectiv, Guiban Dumitru a solicitat declararea drept proprietate comună în

devălmășie a casei de locuit, cu suprafața de 93.7 m.p., și construcțiile accesorii

amplasate pe terenul aferent, cu suprafața de 0,2371 ha., nr. cadastral

XXXXXXXXXX, situate în s. Bușila, r. Ungheni; stabilirea cotelor-părți a câte 1/2

cotă-parte ideală pentru fiecare coproprietar; partajarea bunurilor în natură,

atribuindu-le fiecărui coproprietar câte 1/2 cotă-parte, ținând cont de variantele de

partajare stabilite printr-un raport dc expertiză, prezentat de expertul autorizat.

Prin hotărârea din 01 februarie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

acțiunea a fost admisă. S-a declarat ca fiind dobândit dreptul de proprietate în

devălmășie asupra casei de locuit cu suprafața de 93,7 m.p. și construcțiilor accesorii

amplasate pe terenul aferent cu suprafața de 0,2371 ha, nr. cadastral

XXXXXXXXXX, situate în satul Bușila, r-nul Ungheni, de către Scutaru Elena și

Guiban Dumitru. S-a stabilit în proprietate lui Guiban Dumitru și Scutaru Elena a

câte 1/2 cotă-parte ideală din casa de locuit cu suprafața de 93,7 m.p. și construcțiile

accesorii amplasate pe terenul aferent cu suprafața de 0,2371 ha, cu număr cadastral

XXXXXXXXXX, situate în satul Bușila, r-nul Ungheni.

2

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Scutaru Elena și menținută hotărârea din 01 februarie 2019 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Central.

Pentru a decide astfel instanța de apel a constatat că, bunurile imobile au fost

procurate din mijloacele financiare comune ale părților, constituind proprietatea

comună a acestora. Având în vedere că nu se cunoaște aportul fiecărui coproprietar

la dobândirea bunului, precum și ținând cont de faptul că aceștia se aflau în relații

de concubinaj și duceau gospodărie comună, instanța de apel a conchis că

proprietatea este comună în devălmășie, iar cotele-părți se prezumă a fi egale.

La 22 iunie 2020, Scutaru Elena, prin intermediul avocatului Fetcu Andrian, a

declarat recurs împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de apel.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 19

februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 01 februarie 2019 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Central.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Scutaru Elena, prin intermediul avocatului Fetcu Andrian, inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 19 februarie 2020 și expediată participanților la proces la 24 martie 2020 (f.d.

145), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău a fost înregistrat la 22 iunie 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

3

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Scutaru Elena, prin intermediul avocatului Fetcu

Andrian.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Scutaru Elena, prin intermediul

avocatului Fetcu Andrian.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4