CASE OF ANZINA AND OTHERS v. RUSSIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE ANZINA ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 60757/12 și altele 3 – a se vedea lista anexată) JUGAMENT STRASBOURG 19 iulie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Anzina și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Peeter Roosma, Mikhail Lobov, judecători și Olga Chernishova, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Federației Ruse depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de resortisanții ruși enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța guvernul rus („ Guvernul”) reprezentat inițial de dl M. Galperin, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și mai târziu de succesorul său în acest birou, dl Vinogradov, dintre plângerile referitoare la capcană de poliție, incapacitatea de a examina martorii urmăririi judiciare și supravegherea audio secretă în cursul unei operațiuni sub acoperire și de a declara inadmisibilă restul cererilor; observațiile părților; după deliberarea în particular la 15 martie 2022, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Reclamanții din aceste patru cazuri s-au plâns că au fost condamnați pentru infracțiuni legate de droguri pe care le-au comis doar pentru că au fost invitați să facă acest lucru de către agentul promotori. Unii solicitanți se plângeau de asemenea că nu au fost în măsură să examineze martorii urmăririi judiciare și că au fost supuși la supraveghere audio secretă în timpul unei achiziții de teste de droguri. EVALUAREA CURTEI PRIVIND DECLARAȚII , având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plângeau că au fost condamnați pentru infracțiuni legate de droguri pe care le-au comis doar pentru că au fost invitați să le facă Guvernul a susținut că cererea depusă de primul reclamant ar trebui examinată în conformitate cu jurisprudența bine stabilită a Curții cu privire la această chestiune. În ceea ce privește alte cereri, acestea au prezentat observații în care au susținut că nu au avut loc nicio încălcare a drepturilor reclamanților. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau neadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea a reiterat recent că sistemul juridic rus nu prevede garanții juridice adecvate și eficiente pentru autorizarea și supravegherea operațiunilor sub acoperire, o problemă structurală care a expus reclamanții la o acțiune arbitrară de către poliție și a împiedicat instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficientă a motivelor de încurcare ale acestora (a se vedea Kuzmina și alții c. Rusia , nr. 66152/14 și alte 8 , 20 aprilie 2021 , cu alte referințe . Prezentul caz este identic cu alte cazuri ruse privind capcanarea , în care Curtea a constatat în trecut încălcări din cauza deficiențelor procedurii de autorizare a operațiunilor sub acoperire în contextul anchetei infracțiunilor referitoare la distribuția ilegală a drogurilor (a se vedea Lagutin și alții c. Rusia , nr. 6228/09 și alte 4 , 24 aprilie 2014, și Veselov și alții c. Rusia , nr. 23200/10 , 24009/07 și 556/10 , 2 octombrie 2012 . În special, în ceea ce privește testul de fond pentru incitare, rezultă din documentele de caz ale reclamanților că achizițiile de test de droguri au fost ordonate prin simple decizii administrative ale organismelor care au efectuat ulterior operațiunile sub acoperire; aceste decizii conțin foarte puține informații cu privire la motivele și scopurile operațiunilor sub acoperire planificate, iar operațiunile nu au fost supuse unei revizuiri judiciare sau a oricărei alte supravegheri independente. Nu a fost necesar să justifice decizia cu detalii relevante și practic nu a fost necesară nici o formalitate de urmat, care expune reclamanților la riscul de capcană (a se vedea Kuzmina și alții , citat mai sus § 101). În ceea ce privește testul de procedură pentru incitare, instanțele de primă instanță au făcut trimitere, în general, la informațiile operaționale și nu au întrebat ce material de incriminare a poliției au avut exact în ceea ce privește reclamanții, nu s-a făcut nici o încercare de a verifica sursele acestor informații și, în unele cazuri (a se vedea apendicele), instanțele nu au examinat martorii pentru urmărire penală care au fost implicați în operațiunile sub acoperire. Nici ei nu au evaluat modul în care poliția și informatorii lor au interacționat cu reclamanții. Instanțele și-au concentrat ancheta în principal pe demeamentul reclamanților în timpul achiziției testului și au susținut că acțiunile lor au indicat că au avut o predispoziție de a comite infracțiuni, fără, în același timp, să evalueze în mod corespunzător dacă ofițerii de poliție sau informatorii lor se limitează într-adevăr la investigarea activității criminale într-un mod esențial pasiv. Prin urmare, revizuirea judiciară a cazurilor reclamanților nu a respectat standardele elaborate în jurisprudența Curții în lumina articolului 6 din Convenție (contrast Manelyuk și alții c. Rusia [Comitetul] nr. 40442/07 și altele 3 §§§ 34, 38-39 și 40-42, 8 octombrie 2019). Instanțele de recurs, din partea lor, au reiterat doar raționamentul primului Tribunalul consideră că argumentele reclamantelor nu au fost justificate. În consecință, Curtea nu constată niciun motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare cu privire la această chestiune și consideră că procedura penală împotriva celor patru reclamante din acest caz era incompatibilă cu noțiunea de proces echitabil. Având în vedere jurisprudența sa bine stabilită în această privință, Curtea consideră că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește fiecare dintre cele patru reclamante. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIUNII ÎN FORMA CAUZUL BON ESTABLITĂ CAUZA-AU CAUZA CU ȘI-AU CAUZUL CU ȘI-AU CAUZA NR. 60757/12, 53524/14 și 54122/16 De asemenea, în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al treilea lit. (d) din cauza lipsei de ocazie de a examina martorii acuzațiilor împotriva acestora și a reclamantului în cererea nr. 29301/16, în conformitate cu art. 8 că poliția a ascultat conversația telefonică cu agentul lor fără autorizare judiciară (a se vedea Apendicele pentru detalii). Aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul art. 35 §§ a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv. În consecință, acestea trebuie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor în fața acesteia, Curtea concluzionează că aceste plângeri sunt reglementate de fântână. jurisprudența stabilită a Curții și dezvăluie o încălcare a articolelor 6 §§ 1 și 3 litera (d) și a articolului 8 din Convenție (a se vedea Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], nos. 26766/05 și 22228/06, CEDH 2011; Schatschaschwili c. Germania [GC], nr. 9154/10, ECHR 2015; și, de asemenea, Zubkov și alții c. Rusia , nr. 29431/05 și altele 2, 7 noiembrie 2017). Reclamanții au solicitat sumele indicate în tabelul anexat în ceea ce privește prejudiciu material și moral și în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 11. Guvernul a susținut că aceste cereri ar trebui să fie reglementate în conformitate cu jurisprudența bine stabilită a Curții. 12. Curtea respinge cererea de prejudiciu material a dnei Anzina (n. 60757/12), având în vedere documentele în posesia sa. 13. În plus, Curtea reiterează că, atunci când un reclamant a fost condamnat în ciuda încălcării drepturilor sale garantate de art. 6 din Convenție, acesta ar trebui, în măsura posibilului, să fie pus în poziția în care ar fi fost avută obligațiile acestei dispoziții nu ar fi fost ignorate și că cea mai adecvată formă de recurs ar fi, în principiu, un proces de redresare sau redeschiderea procedurii, dacă ar fi fost solicitată (a se vedea Öcalan c. Turcia [GC], nr. 46221/99, § 210 în amendă , CEDH 2005-IV . Având în vedere concluziile Curții în Kumitskiy și alții c. Rusia , nr. 66215/12 și altele 4 , § 17, 10 iulie 2018 , constatarea unei încălcări în temeiul articolului 6 constituie în sine o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suportate de reclamanții în prezent (a se vedea și Zadumov c. Rusia , nr. 2257/12, §§ 80-81, 12 decembrie 2017). În același timp, Curtea observă că dl Chriva (n. 29301/16) a suferit prejudiciu moral ca urmare a încălcării drepturilor sale în temeiul articolului 8 din Convenție, care nu poate fi compensată exclusiv prin constatarea încălcării și, prin urmare, această compensație trebuie acordată. Având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special Zubkov și alții , citate mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat dlui Chirva (depunerea nr. 29301/16), în ceea ce privește prejudiciile morale. 14. Curtea reiterează că un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea Merabishvili c. Georgia [GC], nr. 7208/13, §§ 370-71, 28 noiembrie 2017). Prin urmare, având în vedere documentele în posesia sa și efectuarea evaluării sale pe o bază echitabilă, aceasta acordă suma indicată în tabelul anexat dlui Chernopiskiy (nr. 54122/16), în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Ceilalți solicitanți din acest caz care au solicitat rambursarea costurilor și cheltuielilor nu au prezentat niciun document, cum ar fi acordurile de servicii juridice, care arată în mod clar că au plătit sau au fost obligați să plătească taxele percepute de reprezentanții lor. În lipsa acestor documente, Curtea nu constată nicio bază pe care să accepte că costurile și cheltuielile solicitate au fost suportate de către reclamanții respectivi și respinge cererea pentru costuri și cheltuieli (a se vedea, printre altele, Udaltsov c. Rusia , nr. 76695/11, § 201, 6 octombrie 2020 și Mazepa și alții c. Rusia , nr. 15086/07, §§ 89-90, 17 iulie 2018). 15. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește toate reclamanții din cauza capcanei de poliție; deține că a existat o încălcare a articolelor §§ 1 și 3 litera (d) și 8 din Convenție în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea punctul 9 mai sus); că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru prejudiciile morale suportate de reclamanții ca urmare a încălcării articolului 6 sub toate șefurile; că statul pârât trebuie să plătească fiecărui reclamant interesat în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material și moral și în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 19 iulie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Olga Chernishova Darian Pavli Președintele adjunct al greffierului APENDIX Lista cauzelor nr. Cerere nr. Locată pe numele reclamant Anul de naștere Reședința Reprezentat de infracțiune (în ceea ce privește reclamația agentului provocator) Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite Procedura internă Reclamații formulate de reclamanții Reclamații acordate de Curtea 60757/12 03/09/2012 Yekaterina Olegovna ANZINA 1991 Stavropol Auto-reprezentare de droguri (cannabis 8g) martori ai procesului dl Sh, Pr., M.S.V. și M.S.A. nu au fost prezenți și nu au fost interogați la judecată Curtea de District Promyshlenniy din Stavropol, 12 ianuarie 2012; Curtea Regională Stavropol, 14 Martie 2012. RUB 1.475000 (aproximativ 16.000 EUR) în ceea ce privește prejudiciu material 20.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale RUB 8.000 (aproximativ 88 EUR) în ceea ce privește costurile și cheltuielile nu 53524/14 08/07/2014 Sergey Aleksandrovich MALOMOZHNOV 1984 Ufa Auto-representare vânzare de droguri (mixtura cu metilendioksipirovaleon- 1,40 gr) Martorul urmăririi judiciare (achizitor) K. nu a fost prezent și nu a fost interogat la judecată Curtea districtului Oktyabrskiy din Ufa a Republicii Bashkortostan, 18 martie 2013; Curtea Supremă a Republicii Bashkortostan, 26 februarie 2014. 50 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale RUB 500 000 (aproximativ 6.000 EUR) în ceea ce privește costurile și cheltuielile nu 29301/16 17/05/2016 Yevgeniy Gennadyevich CHIRVA 1993 Moscova Irina Aleksandrovna SEREBRYAKOVA vânzarea de droguri (amfetamine, 0,35 g) ascultând activ de către ofițeri de poliție, atestând martori și martori la conversația telefonică a reclamantului cu agentul poliției, dna O., în timpul operațiunii sub acoperire, prin intermediul punerii telefonului agentului pe mode de altavoacă Curtea de district Timirayazevsky din Moscova, 15 septembrie 2015; Curtea de oraș din Moscova, 09 decembrie 2015. 10.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu moral 7,500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale 54122/16 07/09/2016 Sergey Dmitriyevich CHERNOPISKIY 1981 Sosnovyy Bor Gennadiy Ivanovich POPOV vânzarea de droguri (cannabis, 70,5 g) Martorul urmăririi judiciare V. care a fost intermediar în achiziția de testare nu a fost prezent și nu a fost interogat în acțiunea Curtea de district Krasnogvardeysky din St. Petersburg, 21 septembrie 2015; Curtea de oraș St. Petersburg, 13 aprilie 2016. 4000 EUR în ceea ce privește prejudiciu moral 8,925 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile de reprezentare în cadrul procedurii interne și a procedurii în fața Curții 1,000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile pentru procedurile interne, care urmează să fie plătite direct reclamantului și 1000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile pentru procedurile în fața Curții, care urmează să fie plătite direct la contul bancar al reprezentantului reclamantului

THIRD SECTION

CASE OF

ANZINA AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 60757/12 and 3 others – see list appended)

JUDGMENT

STRASBOURG

19 July 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Anzina and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Peeter Roosma,

Mikhail Lobov,

judges,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the Russian nationals listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates indicated therein;

the decision to give notice to the Russian Government (“the Government”) initially represented by Mr M. Galperin, former Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and later by his successor in that office, Mr

M.

Vinogradov, of the complaints concerning police entrapment, inability to examine prosecution witnesses and covert audio surveillance during an undercover operation and to declare inadmissible the remainder of the applications;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 15 March 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT-MATTER OF THE CASE

1.

The applicants in the present four cases complained that they had been convicted of drug-related offences which they had committed only because they had been incited to do so by

agent provocateurs

. Some applicants also complained that they had not been able to examine prosecution witnesses and that they had been subjected to covert audio surveillance during a test purchase of drugs.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

2.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

3.

The applicants complained that they had been convicted of drug-related offences which they had committed only because they had been incited to do so by

agent provocateurs

during an undercover operation.

4.

The Government submitted that the application brought by the first applicant should be examined in accordance with the well-established case law of the Court on the matter. In respect of other applications, they submitted observations in which they contended that no violation of the applicants’ rights had taken place.

5.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

6.

The Court has recently reiterated that that the Russian legal system does not provide for adequate and effective legal safeguards for authorising and supervising undercover operations, a structural problem which exposed applicants to arbitrary action by the police and prevented the domestic courts from conducting an effective judicial review of their entrapment pleas (see

Kuzmina and Others v. Russia

, nos. 66152/14 and 8 others, 20 April 2021, with further references). The present case is identical to other Russian cases on entrapment, in which the Court found in the past violations on account of deficiencies in procedure for authorising undercover operations in the context of investigating offences concerning illegal distribution of drugs (see

Lagutin and Others v. Russia

, nos. 6228/09 and 4 others, 24 April 2014, and

Veselov and Others v. Russia

, nos. 23200/10, 24009/07 and 556/10, 2 October 2012).

7.

In particular, in so far as the substantive test for incitement is concerned, it follows from the material of the applicants’ case files that the test purchases of drugs were ordered by simple administrative decisions of the bodies which later carried out the undercover operations; those decisions contained very little information as to the reasons for and purposes of the planned undercover operations, and the operations were not subjected to judicial review or any other independent supervision. There was no need to justify the decision with relevant details and virtually no formalities to follow, which exposed to the applicants to risk of entrapment (see

Kuzmina and Others

, cited above, § 101). As regards the procedural test for incitement, the first-instance courts referred, in general, to the operational information and they did not inquire what incriminating material exactly the police had in respect of the applicants, no attempt was made to verify the sources of such information and in some cases (see Appendix), the courts did not examine witnesses for prosecution who were involved in the undercover operations. Nor did they assess the manner in which the police and their informers had interacted with the applicants. The courts focused their inquiry mainly on the applicants’ demeanour during the test purchase and held that their actions indicated that they had had a predisposition to commit crime, without, at the same time, duly assessing whether the police officers or their informers indeed confined themselves to investigating criminal activity in an essentially passive manner. Therefore, the judicial review of the applicants’ cases fell short of the standards developed in the Court’s case-law in the light of Article

6 of the Convention (contrast

Manelyuk and Others v. Russia

[Committee] nos. 40442/07 and 3 others, §§ 34, 38-39 and 40-42, 8 October 2019). The appeal courts, for their part, merely reiterated the reasoning of the first

‑

instance courts and held that the applicants’ pleas were unsubstantiated.

8.

Accordingly, the Court finds no reason to depart from its earlier findings on the matter and holds that the criminal proceedings against all four applicants in the present case were incompatible with the notion of a fair trial. Having regard to its well-established case-law on the subject, the Court considers that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of each of the four applicants.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION UNDER THE WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

9

.

The applicants in applications nos. 60757/12, 53524/14 and 54122/16

also complained under Articles 6 §§ 1 and 3 (d) about the lack of opportunity to examine prosecution witnesses against them and the applicant in application no. 29301/16 complained under Article 8 that the police had been listening to his telephone conversation with their agent without judicial authorisation (see Appendix for details). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35 §

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that these complaints are covered by the well

‑

established case-law of the Court and disclose a violation of Articles 6 §§ 1 and 3 (d) and Article

8 of the Convention (see

Al

‑

Khawaja and Tahery v. the United Kingdom

[GC], nos. 26766/05 and 22228/06, ECHR 2011;

Schatschaschwili v.

Germany

[GC], no. 9154/10, ECHR 2015; and also

Zubkov and Others v.

Russia

, nos.

29431/05 and 2

others, 7 November 2017).

JUST SATISFACTION

10.

The applicants claimed the amounts indicated in the appended table in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and in respect of costs and expenses incurred before the domestic courts and before the Court.

11.

The Government submitted that those claims should be settled in accordance with the well-established case law of the Court.

12.

The Court rejects the claim for pecuniary damages brought by Ms

Anzina (no. 60757/12), having regard to the documents in its possession.

13.

Furthermore, the Court reiterates that when an applicant has been convicted despite an infringement of his rights as guaranteed by Article 6 of the Convention, he should, as far as possible, be put in the position in which he would have been had the requirements of that provision not been disregarded, and that the most appropriate form of redress would, in principle, be a retrial or the reopening of the proceedings, if requested (see

Öcalan v.

Turkey

[GC], no. 46221/99, § 210

in fine

, ECHR 2005-IV). Given the Court’s findings in

Kumitskiy and Others v. Russia

, nos. 66215/12 and 4

others, § 17, 10 July 2018, the finding of a violation under Article 6 constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non‑pecuniary damage sustained by the applicants in the present cases (see also

Zadumov v. Russia

, no. 2257/12, §§ 80-81, 12 December 2017). At the same time the Court observes that Mr Chriva (no. 29301/16) sustained non‑pecuniary damage as a result of the violation of his rights under Article 8 of the Convention which cannot be compensated for solely by the finding of violation, and that compensation therefore has to be awarded. Regard being had to the documents in its possession and to its case law (see, in particular

Zubkov and Others

, cited above), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table to Mr Chirva (application no. 29301/16), in respect of non

‑

pecuniary damage.

14.

The Court reiterates that an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these were actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum (see

Merabishvili v. Georgia

[GC], no. 72508/13, §§ 370-71, 28 November 2017). Accordingly, having regard to the documents in its possession and making its assessment on an equitable basis, it awards the sum indicated in the appended table to Mr Chernopiskiy (no. 54122/16), in respect of costs and expenses. The other applicants in the present case who claimed the reimbursement of costs and expenses did not submit any documents, such as legal services agreements, clearly showing that they had paid or were under a legal obligation to pay the fees charged by their representatives. In the absence of such documents, the Court finds no basis on which to accept that the costs and expenses claimed have actually been incurred by those applicants and rejects their claim for costs and expenses (see, among others,

Udaltsov v.

Russia

, no. 76695/11, § 201, 6 October 2020, and

Mazepa and Others v.

Russia

, no. 15086/07, §§ 89-90, 17 July 2018).

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of all applicants on account of the police entrapment;

Holds

that there has been a violation of Articles 6 §§ 1 and 3 (d) and 8 of the Convention as regards the other complaints raised under the well

‑

established case-law of the Court (see paragraph 9 above);

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for the non-pecuniary damage sustained by the applicants as a result of violation of Article 6 under all heads;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay to each applicant concerned within three months, the amounts indicated in the appended table, plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and in respect of costs and expenses,

to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 19 July 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Olga Chernishova

Darian Pavli

Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of cases

No.

Application no.

Lodged on

Applicant name

Year of birth

Place of residence

Represented by

Offence (in relation to

agent provocateur

complaint)

Other complaints under the well

‑

established case law

Domestic Proceedings

Claims made by the applicants

Claims granted by the Court

60757/12

03/09/2012

Yekaterina Olegovna ANZINA

1991

Stavropol

Self-representation

sale of drugs (cannabis 8g)

prosecution witnesses Mr Sh,, Mr Pr., Mr M.S.V. and Mr M.S.A. were not present and not questioned at the trial

The Promyshlenniy District Court of Stavropol, 12 January 2012;

The Stavropol Regional Court, 14

March 2012.

RUB 1,475,000 (about EUR 16,000) in respect of pecuniary damage

EUR 20,000 in respect of non-pecuniary damage

RUB 8,000 (about EUR 88) in respect of costs and expenses

none

53524/14

08/07/2014

Sergey Aleksandrovich MALOMOZHNOV

1984

Ufa

Self-representation

sale of drugs (mixture with metilendioksipirovaleon- 1.40 gr)

prosecution witness (buyer) K. was not present and not questioned at the trial

The Oktyabrskiy District Court of Ufa of the the Republic of Bashkortostan, 18

March 2013;

The Supreme Court of the Republic of Bashkortostan, 26 February 2014.

EUR 50,000 in respect of non-pecuniary damage

RUB 500,000 (about EUR 6,000) in respect of costs and expenses

none

29301/16

17/05/2016

Yevgeniy Gennadyevich CHIRVA

1993

Moscow

Irina Aleksandrovna SEREBRYAKOVA

sale of drugs (amphetamine, 0.35 g)

active listening in by the police officers, attesting witnesses and witnesses to the applicant’s telephone conversation with the agent of the police, Ms O., during the undercover operation, by means of putting the agent’s phone on loudspeaker mode

The Timiryazevsky District Court of Moscow, 15 September 2015;

The Moscow City Court, 09

December

2015.

EUR 10,000 in respect of non-pecuniary damage

EUR 7,500 in respect of non-pecuniary damage

54122/16

07/09/2016

Sergey Dmitriyevich CHERNOPISKIY

1981

Sosnovyy Bor

Gennadiy Ivanovich POPOV

sale of drugs (cannabis, 70.5 g)

prosecution witness V. who was an intermediary in the test purchase was not present and not questioned in the proceedings

The Krasnogvardeysky District Court of St. Petersburg, 21 September 2015;

The St. Petersburg City Court, 13

April

2016.

EUR 4,000 in respect of non-pecuniary damage

EUR 8,925 in respect of costs and expenses for representation in the domestic proceedings and the proceedings before the Court

EUR 1,000 in respect of costs and expenses for the domestic proceedings, to be paid directly to the applicant, and

EUR 1,000 in respect of costs and expenses for the proceedings before the Court, to be paid directly to the applicant’s representative’s bank account