CASE OF IVANOV AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF IVANOV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2022)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE IVANOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 62082/10 și altele 6 – a se vedea lista anexată) JUGAMENT STRASBOURG 19 iulie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ivanov și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Darian Pavli, Președintele, Peeter Roosma, Mikhail Lobov, judecători și Olga Chernishova, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Federației Ruse depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de resortisanții ruși enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța guvernul rus („ Guvernul”) reprezentat inițial de dl M. Galperin, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în ultima vreme de succesorul său în acest birou, dl Vinogradov, dintre plângerile referitoare la capcană de poliție, la supravegherea secretă și la admiterea ca dovadă a înregistrărilor obținute în cursul operațiunii sub acoperire și la declararea inadmisibilă a restului cererilor; observațiile părților; după deliberarea privată la 15 martie 2022, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: OBIECTUL-MATTER AL CAUZULUI Reclamanții în prezentul șapte cazuri se plângeau că au fost condamnați pentru infracțiuni legate de mită pe care le-au comis numai pentru că au fost invitați să o facă de către agentul promotori. Unii reclamanți se plângeau, de asemenea, că au fost supuși unei supravegheri secrete și că instanțele interne au acceptat ca dovadă materialul astfel obținut. EVALUAREA TRIBUNALULUI DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. infracțiunile conexe (solicitarea, primirea sau oferirea unei mită) pe care le-au comis doar pentru că au fost invitați să le facă de către agentul promotori în timpul unei operațiuni sub acoperire. Guvernul a susținut că cererile aduse de primul, al doilea și al treilea reclamant ar trebui examinate în conformitate cu puțul În ceea ce privește alte cereri, acestea au prezentat observații în care au susținut că nu au avut loc nicio încălcare a drepturilor reclamantelor. Curtea constată că această plângere nu este, în mod evident, nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă în orice alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea a reiterat recent că sistemul juridic rus nu prevede garanții juridice adecvate și eficiente pentru autorizarea și supravegherea operațiunilor sub acoperire, o problemă structurală care a expus reclamanții la o acțiune arbitrară de către poliție și a împiedicat instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficientă a motivelor de încurcare ale acestora (a se vedea Kuzmina și alții c. Rusia , nr. 66152/14 și alte 8 , 20 aprilie 2021 , cu alte referințe . Prezentul caz este identic cu alte cazuri ruse privind capcană , în care Curtea a constatat în trecut încălcări din cauza deficiențelor procedurii de autorizare a operațiunilor sub acoperire în contextul anchetei infracțiunilor referitoare la mită sau distribuția ilegală de droguri (a se vedea Nosko și Nefedov c. Rusia , nos 5753/09 și 11789/10 , 30 octombrie 2014; Lagutin și alții c. Rusia , nos 6228/09 și alții 4 , 24 aprilie 2014; și Veselov și alții c. Rusia , nos 23200/10 , 24009/07 și 556/10 , 2 octombrie 2012 . În special, după examinarea documentului de procedură al reclamanților, Curtea consideră că ancheta preliminară în cauzele lor a fost superficială și afectată de deficiențele procedurii de autorizare a operațiunilor sub acoperire care au fost subliniate de Curte în cazurile sale referitoare la capcană menționate mai sus și care au lăsat, de asemenea, reclamanții în prezent neprotejați împotriva acțiunilor de poliție arbitrare. Operațiunile sub acoperire au fost ordonate prin simple decizii administrative ale organismelor care au efectuat operațiunile ulterior; aceste decizii conțin foarte puține informații cu privire la motivele și scopurile operațiunilor sub acoperire planificate, iar operațiunile nu au fost supuse unei revizuiri judiciare sau a oricărei alte supraveghere independente. Nu a fost necesară justificarea deciziei cu detalii relevante și practic nu a fost necesară nici o formalitate de urmat (a se vedea Kuzmina și alții , citat mai sus § 101). De asemenea, rezultă din hotărârile instanțelor interne, că problema incitației nu a fost abordată în mod corespunzător de către instanțe și că revizuirea judiciară a cazurilor reclamantelor nu a fost conformă cu standardele elaborate în jurisprudența Curții în lumina articolului 6 din convenție. Tribunalele interne, în special, nu au verificat sursele de informații care incriminează sau revizuiesc motivele de desfășurare a operațiunilor sub acoperire și circumstanțele înconjurătoare; nici nu au evaluat în mod corespunzător conduita ofițerilor de poliție și a informatorilor lor față de-a-vis reclamanții pentru orice semne de presiune psihologică sau legături posibile între informatori și poliție ( a se vedea Kuzmina și alții , citate mai sus § 104; și contrast Manelyuk și alții c. Rusia [Comitetul] nr. 40442/07 și altele 3, §§ 34, 38-39 și 40-42, 8 octombrie 2019. Instanțele de recurs, din partea lor, au reiterat doar raționarea instanțelor de primă instanță și au considerat că motivele reclamanților nu au fost justificate. Prin urmare, Curtea nu constată niciun motiv să se îndepărteze de concluziile sale anterioare cu privire la această chestiune în cazuri similare și consideră că procedura penală împotriva tuturor celor șapte reclamante din acest caz era incompatibilă cu noțiunea de proces echitabil. Având în vedere jurisprudența sa bine stabilită în această privință, Curtea consideră că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește fiecare dintre cele șapte reclamante. 34980/18, de asemenea, s-a plâns în temeiul articolului 8 cu privire la utilizarea dispozitivelor audio și video secrete în timpul operațiunii sub acoperire. Această plângere nu este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor materialelor dinainte de aceasta și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia , nr. 29431/05 și altele 2 §§§ 120-33, 7 noiembrie 2017). ALTE COMPLAINTE 10. Reclamantul în cererea nr. 31415/17 se plângea, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că instanța internă a acceptat ca dovadă înregistrările efectuate ca parte a supravegherii secrete în timpul unei operații sub acoperire. Având în vedere faptele cauzei, argumentele părților și concluziile sale de mai sus (a se vedea punctele 6 și 8), Curtea consideră că a examinat principala întrebare juridică susținută în prezenta cerere. Centrul pentru Resurse Legale, în numele lui Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr.47848/08, § 156, CEHR 2014). RECINING COMPLAINTES 11. În sfârșit, reclamantul în cererea nr. 31415/17 a formulat o plângere în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la utilizarea dispozitivelor audio și video secrete în timpul operației sub acoperire. Curtea a examinat această parte a cererii sale și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, această plângere nu îndeplinește criteriile de admisibilitate prevăzute la art. 35 din convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Just SATISFACȚIE 12. Reclamanții au solicitat sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește prejudiciu material și nepecuniare și în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 13. Guvernul a susținut că reclamațiile au fost fie excesive, fie neconcepute. 14. Curtea constată că amenzile impuse dlui Ivanov (nr. 62082/10) a fost o sancțiune suportată de el în legătură cu procedura penală pe care Curtea a constatat-o a fost nedrept. Prin urmare, Curtea aprobă suma indicată în tabelul anexat în ceea ce privește daunele pecuniare ale dlui Ivanov. El respinge cererea de prejudiciu material adusă de alte reclamante, având în vedere documentele în posesia sa. 15. În plus, Curtea reiterează că, atunci când un reclamant a fost condamnat în ciuda încălcării drepturilor sale garantate de art. 6 din Convenție, acesta ar trebui, în măsura posibilului, să fie pus în poziția în care ar fi fost avută obligațiile acestei dispoziții nu ar fi fost ignorate și că cea mai adecvată formă de recurs ar fi, în principiu, un proces de redresare sau redeschiderea procedurii, dacă ar fi fost solicitată (a se vedea Öcalan c. Turcia [GC], nr. 46221/99, § 210 în amendă , CEDH 2005-IV . Având în vedere concluziile Curții în Kumitskiy și alții c. Rusia , nr. 66215/12 și altele 4 , § 17, 10 iulie 2018 , constatarea unei încălcări constituie în sine suficientă satisfacție pentru orice prejudiciu moral susținut de reclamanții în prezent (a se vedea și Zadumov c. Rusia , nr. 2257/12 , §§§§§ 80-81, 12 decembrie 2017). 16. În același timp, Curtea observă că dl Romanov (n. 34980/18) a suferit prejudiciu moral ca urmare a încălcării drepturilor sale în temeiul articolului 8 din Convenție, care nu poate fi compensată numai prin constatarea încălcării și, prin urmare, această compensație trebuie acordată. Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul anexat dlui Romanov, în ceea ce privește daunele nepecuniare. 17. Curtea reiterează că un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea Merabishvili c. Georgia) [GC], nr. 7208/13, §§ 370-71, 28 noiembrie 2017). În consecință, având în vedere documentele în posesie, aceasta acordă sumele indicate în tabelul anexat dlui Ivanov (n. 62082/10) și dnei Stepanova (n. 31415/16) în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Ceilalți solicitanți din acest caz nu au prezentat niciun document, cum ar fi acordurile privind serviciile juridice, care arată în mod clar că au plătit sau au fost obligați să plătească taxele percepute de reprezentanții lor. În lipsa acestor documente, Curtea nu constată nicio bază pe care să accepte că costurile și cheltuielile solicitate au fost suportate de către reclamanții respectivi și respinge cererea pentru costuri și cheltuieli (a se vedea, printre altele, Udaltsov c. Rusia , nr. 76695/11, § 201, 6 octombrie 2020 și Mazepa și alții c. Rusia , nr. 15086/07, §§ 89-90, 17 iulie 2018). 18. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. admisibilă plângerile referitoare la (i) condamnarea reclamanților pentru infracțiuni penale care au fost invocate de poliție, (ii) supraveghere încuiată (depunerea nr. 31415/17 și 34980/18) și (iii) acceptarea ca dovadă a materialelor obținute prin supraveghere încuiată (depunerea nr. 31415/17); și inadmisibilă restul cererii nr. 31415/17; Deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește toate reclamanții din cauza capcanei de poliție; deține că nu este necesar să examineze meritul încălcării plângerii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție introdusă de dna Stepanova (denumită în continuare în continuare 31415/17); că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție în ceea ce privește plângerea formulată de dl Romanov (depunerea nr. 34980/18); susține că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru daunele nepecuniare suportate de solicitanți în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția cu privire la capcană de poliție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților în cauză sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil, în termen de trei luni, în ceea ce privește daunele pecuniare și nepecuniare și în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 19 iulie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Olga Chernishova Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului APENDIX Lista cauzelor nr. Cerere nr. Locată la Solicitant Anul de naștere a Reședinței Reprezentat cu data(s) a experimentului operațional și infracțiunilor Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite Reclamații formulate de solicitanți pentru: prejudiciu material costuri și cheltuieli de prejudiciu morale Reclamații acordate de Curtea 62082/10 01/10/2010 Aleksandr Aleksandrovich IVANOV 1975 Kolomna Viktor Nikolayevich GAVRILIN 5 și 9 februarie 2010 Acceptarea unei mită în schimbul emiterii unui certificat fals de îmbolnăvire Curtea de district Zheleznodorozhniy din Oryel, 29 iulie 2010; Curtea regională Oryel, 14 Septembrie 2010. RUB 10.000 (fină) (aproximativ 100 EUR) 50.000 RUB 76,000 EUR (aproximativ 800 EUR) 100 EUR în ceea ce privește daunele pecuniare, care urmează să fie plătite reclamantului și 800 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile pentru procedura internă și a procedurii în fața Curții, care urmează să fie plătite direct contului reprezentantului reclamantului 43918/11 07/06/2011 Nikolay Alekseyevich ISAYEV 1969 St Petersburg Vyacheslav Vasilievich KoryAKOVTSEV 6 martie 2010 Acceptarea unei mită în schimbul unui dosar academic Curtea de district Zavodskoy din Oryel, 18 martie 2011; Curtea Regională Oryel, 3 mai 2011. EUR 1.295 EUR 50.000 EUR 17,000 EUR niciuna 33790/16 24/05/2016 Irina Aleksandrovna NETIKOVA 1981 Stroitel Yerlan Bulatovich NAZAROV 27 mai 2015 Curtea de district de Yakovlevskiy 4 septembrie 2015; Curtea Regională Belgorod, 9 decembrie 2015. niciuna nu 31415/17 19/04/2017 Yelena Nikolayevna STEPANOVA 1976 Kizilyurt Konstantin Ilyich TEREKHOV 5 decembrie 2014 Extorsarea banilor pentru clearance-ul vamal fraudulento a bunurilor Utilizarea ca dovadă a înregistrărilor obținute în timpul supravegherii secrete Curtea de District Sovetskiy din Makhachkala, 5 decembrie 2016; Curtea Supremă a Republicii Dagestan, 21 februarie 2017. Nici o cerere de prejudiciu material a prezentat 20.000 EUR 7.000 EUR 1 000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile pentru procedura internă și a procedurii dinaintea Curții, care urmează să fie plătite direct contului reprezentativ al reclamantului 41104/17 05/06/2017 Andrey Sergeyevich AGIYEVICH 1979 Birobidhzan Andrey Leonidovich ZYKOV 29 mai, 30 iulie 2014 și 3 iunie 2014 Strângerea unui ofițer vamal în schimbul despăgubirii vamale a mărfurilor Curtea de District Birobidzhan din regiunea autonomă Yevreyskaya, 15 august 2016; Curtea de Regiunea Autonomă Yevreyskaya, 6 decembrie 2016. Nici o reclamație în ceea ce privește daunele și costurile pecuniare și cheltuielile prezentate Sumă de prejudiciu moral lăsată la discreția Curții nu 34980/18 19/07/2018 Mikhail Yurievich ROMANOV 1976 Prudy Yevgeniy Gurievich RYUMIN Între 1 decembrie 2015 și 31 ianuarie 2016; 11 octombrie 2016; 9 și 15 decembrie 2016 Acceptarea unei mită în schimbul ajutoarelor și a abținerii activităților ilegale de deforestare comercială Utilizarea dispozitivelor audio și video secrete în cursul operațiunii sub acoperire Curtea de District Sokolskiy din regiunea Vologda, 6 decembrie 2017; Curtea Regională Vologda, 26 martie 2018. 111,866.60 EUR 226.160 EUR 49.934,08 EUR 7,500 EUR în ceea ce privește daunele nepecuniare, care urmează să fie plătite reclamantului 47308/18 18/09/2018 Yevgeniy Vladimirovich NEDVIZHAYEV 1984 Pyatigorsk 5 septembrie 2015 Acceptarea unei mită în schimbul achizițiilor administrative Curtea Orașului Pyatigorsk din regiunea Stavropol, 23 noiembrie 2017; Curtea Regională Stavropol, 20 aprilie 2018. Nici o cerere depusă în ceea ce privește prejudiciu material sau nepecuniare RUB 1.520.000 reclamate în ceea ce privește costurile și cheltuielile pe care nu au fost suportate.

THIRD SECTION

CASE OF

IVANOV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 62082/10 and 6 others – see list appended)

JUDGMENT

STRASBOURG

19 July 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Ivanov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Peeter Roosma,

Mikhail Lobov,

judges,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the Russian nationals listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates indicated therein;

the decision to give notice to the Russian Government (“the Government”) initially represented by Mr M. Galperin, former Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights and lately by his successor in that office, Mr

M.

Vinogradov, of the complaints concerning the police entrapment, covert surveillance and the admitting as evidence of recordings obtained in the course of undercover operation and to declare inadmissible the remainder of the applications;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 15 March 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT-MATTER OF THE CASE

1.

The applicants in the present seven cases complained that they had been convicted of bribe-related offences which they had committed only because they had been incited to do so by

agent provocateurs

. Some applicants also complained that they had been subjected to covert surveillance and that the domestic courts had accepted as evidence the material thus obtained.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

2.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

3.

The applicants complained that they had been convicted of bribe

‑

related offences (soliciting, receiving or offering a bribe) which they had committed only because they had been incited to do so by

agent provocateurs

during an undercover operation.

4.

The Government submitted that the applications brought by the first, second and third applicants should be examined in accordance with the well

‑

established case law of the Court on the matter. In respect of other applications, they submitted observations in which they contended that no violation of the applicants’ rights had taken place.

5.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

6

.

The Court has recently reiterated that that the Russian legal system does not provide for adequate and effective legal safeguards for authorising and supervising undercover operations, a structural problem which exposed applicants to arbitrary action by the police and prevented the domestic courts from conducting an effective judicial review of their entrapment pleas (see

Kuzmina and Others v. Russia

, nos. 66152/14 and 8 others, 20 April 2021, with further references). The present case is identical to other Russian cases on entrapment, in which the Court found in the past violations on account of deficiencies in procedure for authorising undercover operations in the context of investigating offences concerning bribes or illegal distribution of drugs (see

Nosko and Nefedov v. Russia

, nos. 5753/09 and 11789/10, 30

October

2014;

Lagutin and Others v. Russia

, nos. 6228/09 and 4 others, 24 April 2014; and

Veselov and Others v. Russia

, nos. 23200/10, 24009/07 and 556/10, 2 October 2012).

7.

In particular, having examined the material of the applicants’ case files, the Court considers that the preliminary investigation in their cases was superficial and tainted with the deficiencies in the procedure for authorising the undercover operations which were pointed out by the Court in its cases concerning entrapment cited above and which also left the applicants in the present cases unprotected against arbitrary police action. The undercover operations were ordered by simple administrative decisions of the bodies which later carried out the operations; those decisions contained very little information as to the reasons for and purposes of the planned undercover operations, and the operations were not subjected to judicial review or any other independent supervision. There was no need to justify the decision with relevant details and virtually no formalities to follow (see

Kuzmina and Others

, cited above, § 101). It also follows from the judgments of the domestic courts, that the issue of incitement was not adequately addressed by the courts and that the judicial review of the applicants’ cases fell short of the standards developed in the Court’s case-law in the light of Article 6 of the Convention. The domestic courts, in particular, either failed to verify the sources of incriminating information or review the reasons for carrying out undercover operations and the circumstances surrounding it; neither did they duly assess the conduct of the police officers and their informers

vis-à-vis

the applicants for any signs of psychological pressure or possible links between the informers and the police (see

Kuzmina and Others

, cited above, § 104; and contrast

Manelyuk and Others v. Russia

[Committee] nos. 40442/07 and 3 others, §§ 34, 38-39 and 40-42, 8 October 2019). The appeal courts, for their part, merely reiterated the reasoning of the first-instance courts and held that the applicants’ pleas were unsubstantiated.

8

.

Accordingly, the Court finds no reason to depart from its earlier findings on the matter in similar cases and holds that the criminal proceedings against all seven applicants in the present case were incompatible with the notion of a fair trial. Having regard to its well-established case-law on the subject, the Court considers that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of each of the seven applicants.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

9.

The applicant in application no. 34980/18 also complained under Article 8 about the use of covert audio and video devices during the undercover operation. This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other grounds. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it and having regard to its case law on the matter, the Court concludes that it discloses a violation of Article 8 of the Convention (see

Zubkov and Others v. Russia

, nos. 29431/05 and 2 others, §§ 120-33, 7

November 2017).

OTHER COMPLAINTS

10.

The applicant in application no. 31415/17 also complained under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic courts had accepted as evidence the recordings made as part of covert surveillance during an undercover operation. Having regard to the facts of the case, the submissions of the parties, and its findings above (see paragraphs 6 and 8 above), the Court considers that it has examined the main legal question raised in the present application. It thus considers that this complaint is admissible but that there is no need to give a separate ruling on its merits (see

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania

[GC], no.47848/08, § 156, ECHR 2014).

REMAINING COMPLAINTS

11.

Lastly, the applicant in application no. 31415/17 raised a complaint under Article 8 of the Convention about the use of covert audio and video devices during the undercover operation. The Court has examined that part of her application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, this complaint does not meet the admissibility criteria set out in Article 35 of the Convention. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

JUST SATISFACTION

12.

The applicants claimed the amounts indicated in the appended table in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and in respect of costs and expenses incurred before the domestic courts and before the Court.

13.

The Government submitted that the claims were either excessive or unsubstantiated.

14.

The Court notes that that the fine imposed on Mr Ivanov (no.

62082/10) was a penalty incurred by him in connection with the criminal proceedings that the Court has found to have been unfair. The Court therefore awards the amount indicated in the appended table in respect of pecuniary damage to Mr Ivanov. It rejects the claim for pecuniary damages brought by other applicants, having regard to the documents in its possession.

15.

Furthermore, the Court reiterates that when an applicant has been convicted despite an infringement of his rights as guaranteed by Article 6 of the Convention, he should, as far as possible, be put in the position in which he would have been had the requirements of that provision not been disregarded, and that the most appropriate form of redress would, in principle, be a retrial or the reopening of the proceedings, if requested (see

Öcalan v.

Turkey

[GC], no. 46221/99, § 210

in fine

, ECHR 2005-IV). Given the Court’s findings in

Kumitskiy and Others v. Russia

, nos. 66215/12 and 4

others, § 17, 10 July 2018, the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non‑pecuniary damage sustained by the applicants in the present cases (see also

Zadumov v. Russia

, no. 2257/12, §§

80-81, 12 December 2017).

16.

At the same time the Court observes that Mr

Romanov (no. 34980/18) sustained non‑pecuniary damage as a result of the violation of his rights under Article 8 of the Convention which cannot be compensated for solely by the finding of violation, and that compensation therefore has to be awarded. Regard being had to the documents in its possession and to its case‑law (see, in particular,

Zubkov and Others

, cited above), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table to Mr Romanov, in respect of non

‑

pecuniary damage.

17.

The Court reiterates that an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these were actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum (see

Merabishvili v. Georgia

[GC], no. 72508/13, §§ 370-71, 28 November 2017). Accordingly, having regard to the documents in its possession, it awards the sums indicated in the appended table to Mr Ivanov (no. 62082/10) and Ms

Stepanova (no. 31415/16) in respect of costs and expenses. The other applicants in the present case did not submit any documents, such as legal services agreements, clearly showing that they had paid or were under a legal obligation to pay the fees charged by their representatives. In the absence of such documents, the Court finds no basis on which to accept that the costs and expenses claimed have actually been incurred by those applicants and rejects their claim for costs and expenses (see, among others,

Udaltsov v.

Russia

, no. 76695/11, § 201, 6 October 2020, and

Mazepa and Others v.

Russia

, no. 15086/07, §§ 89-90, 17 July 2018).

18.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

admissible the complaints concerning (i) the applicants’ conviction for criminal offences that were incited by the police, (ii) covert surveillance (application nos. 31415/17 and 34980/18), and (iii) accepting as evidence of materials obtained through covert surveillance (application no. 31415/17); and inadmissible the remainder of the application no.

31415/17;

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of all applicants on account of police entrapment;

Holds

that there is no need to examine the merits of the remaining complaint under Article

6 § 1 of the Convention brought by Ms Stepanova (application no. 31415/17);

Holds

that there has been a violation of Article 8 of the Convention as regards the complaint raised by Mr Romanov (application no. 34980/18);

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for the non-pecuniary damage sustained by the applicants in respect of their complaint under Article 6 § 1 of the Convention about the police entrapment;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay to the applicants concerned the amounts indicated in the appended table, plus any tax that may be chargeable, within three months, in respect of pecuniary and non

‑

pecuniary damage and in respect of costs and expenses, to be converted into the currency of the respondent State

at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 19 July 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Olga Chernishova

Darian Pavli

Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of cases

No.

Application no.

Lodged on

Applicant

Year of birth

Place of Residence

Represented by

Date(s) of operational experiment and offence

Other complaints under well-established case law

Domestic Proceedings

Claims made by the applicants for:

pecuniary damage

non-pecuniary damage

costs and expenses

Claims granted by the Court

1.

62082/10

01/10/2010

Aleksandr Aleksandrovich IVANOV

1975

Kolomna

Viktor Nikolayevich GAVRILIN

5 and 9 February 2010

Accepting a bribe in return for issuing a false sick-leave certificate

The Zheleznodorozhniy District Court of Oryel, 29 July 2010;

The Oryel Regional Court, 14

September

2010.

RUB 10,000 (fine) (about EUR 100)

EUR 50,000

RUB 76,000 (about EUR 800)

EUR 100 in respect of pecuniary damage, to be paid to the applicant and

EUR 800 in respect of costs and expenses for the domestic proceedings and the proceedings before the Court, to be paid directly to the applicant’s representative’s account

2.

43918/11

07/06/2011

Nikolay Alekseyevich ISAYEV

1969

St Petersburg

Vyacheslav Vasilyevich KORYAKOVTSEV

6 March 2010

Accepting a bribe in return for fabricating an academic record

The Zavodskoy District Court of Oryel, 18

March 2011;

The Oryel Regional Court, 3 May 2011.

EUR 1,295

EUR 50,000

EUR 17,000

none

3.

33790/16

24/05/2016

Irina Aleksandrovna NETIKOVA

1981

Stroitel

Yerlan Bulatovich NAZAROV

27 May 2015

Bribing a police officer in return for terminating criminal proceedings

The Yakovlevskiy District Court 4

September 2015;

The Belgorod Regional Court, 9

December

2015.

none

none

4.

31415/17

19/04/2017

Yelena Nikolayevna STEPANOVA

1976

Kizilyurt

Konstantin Ilyich TEREKHOV

5 December 2014

Extortion of money for fraudulent customs clearance of goods

Use as evidence of recordings obtained during covert surveillance

The Sovetskiy District Court of Makhachkala, 5 December 2016;

The Supreme Court of the Republic of Dagestan, 21 February 2017.

No claim for pecuniary damage submitted

EUR 20,000

EUR 7,000

EUR 1,000 in respect of costs and expenses for the domestic proceedings and the proceedings before the Court, to be paid directly to the applicant’s representative account

5.

41104/17

05/06/2017

Andrey Sergeyevich AGIYEVICH

1979

Birobidhzan

Andrey Leonidovich ZYKOV

29 May, 30 July 2014 and 3 June 2014

Bribing a customs officer in return for customs clearance of goods

The Birobidzhan District Court of the Yevreyskaya Autonomous Region, 15

August

2016;

The Court of Yevreyskaya Autonomous Region, 6 December 2016.

No claim in respect of pecuniary damage and costs and expenses submitted

The amount of non-pecuniary damage left to the Court’s discretion

none

6.

34980/18

19/07/2018

Mikhail Yuryevich ROMANOV

1976

Prudy

Yevgeniy Guryevich RYUMIN

Between 1 December 2015 and 31 January 2016; 11

October 2016; 9 and 15

December 2016

Accepting a bribe in return for aiding and abetting illegal commercial deforestation activities

Use of covert audio and video devices during the undercover operation

The Sokolskiy District court of the Vologda Region, 6

December 2017;

The Vologda Regional Court, 26 March 2018.

EUR 111,866.60

EUR 226,160

EUR 49,934.08

EUR 7,500 in respect of non-pecuniary damage, to be paid to the applicant

7.

47308/18

18/09/2018

Yevgeniy Vladimirovich NEDVIZHAYEV

1984

Pyatigorsk

5 September 2015

Accepting a bribe in return for dropping administrative charges

The Pyatigorsk City Court of the Stavropol Region, 23

November 2017;

The Stavropol Regional Court, 20 April 2018.

No claim submitted in respect of either pecuniary or non-pecuniary damage

RUB 1,520,000 claimed in respect of costs and expenses

none