2ra-1422/20 — constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii

2ra-1422/20 — constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1422/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Puica)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Nona Grigoriev, reprezentată de avocatul Eugeniu

Glușcenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nona Grigoriev și

Alexandra Stoianova împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii executorul judecătoresc Iacob Miron și executorul

judecătoresc Radu Ciuchitu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare

într-un termen rezonabil a hotărârilor judecătorești, încasarea despăgubirilor

materiale și morale și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 septembrie 2019, Nona Grigoriev și Alexandra Stoianova, reprezentate

de avocatul Eugeniu Glușcenco, au depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorul

judecătoresc Iacob Miron și executorul judecătoresc Radu Ciuchitu solicitând

încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Alexandrei

Stoianova a sumei de 29994,30 de euro și 1000 de lei cu titlu de prejudiciu material

și a sumei de 2700 de euro cu titlu de prejudiciu moral, încasarea de la bugetul de

stat al Republicii Moldova în beneficiul Nonei Grigoriev a sumei de 7008 dolari

SUA și 2500 de lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 2700 de euro cu titlu

de prejudiciu moral, încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova în

beneficiul Alexandrei Stoianova și Nonei Grigoriev a cheltuielilor de judecată în

mărime de 6000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantele au invocat că în data de 12 octombrie 2010,

Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, a pronunțat hotărârea prin care s-a încasat de la

Elena Gherman în beneficiul Alexandrei Stoianov suma de 29994,30 de euro și 1000

lei de lei. Hotărârea a devenit definitivă la 24 martie 2011, iar titlurile executorii au

fost depuse spre executare silită la executorul judecătoresc Iacob Miron la 14 iunie

încasat de la Elena Gherman în beneficiul Nonei Grigoriev suma de 7008 dolari SUA

și 2500 de lei. Hotărârea a intrat în vigoare la 12 mai 2011 și la 14 iunie 2011, titlul

1

executoriu a fost depus spre executare silită la executorul judecătoresc Iacob Miron.

Astfel, actele de dispoziție judecătorești nu au fost executate.

Prin hotărârea din 09 martie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, s-a

constatat faptul încălcării dreptului la executare într-un termen rezonabil a

hotărârilor judecătorești din 12 octombrie 2010 și din 21 aprilie 2011 și s-a încasat

de la bugetul de stat pentru perioada de 3 ani și 6 luni a câte 10000 de lei prejudiciul

moral și cheltuielile de judecată în sumă de 1500 de lei.

Totodată au precizat că prin hotărârea din 09 martie 2015 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău a fost compensat prejudiciul moral pentru perioada de

neexecutare de 3 ani și 6 luni, însă nici până în prezent nu a fost executate hotărârile

judecătorești din 12 octombrie 2010 și din 21 aprilie 2011. Respectiv, urmează a le

fi acordată fiecărei câte o compensație suplimentară a prejudiciului moral pentru

perioada de 4 ani și 6 luni în mărime de 2700 de euro.

Cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamantele

au menționat că dreptul la judecare într-un termen rezonabil, prevăzut în art.6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului acoperă perioada până la data executării

efective a deciziei judiciare (cauza Martins Morreira c. Portugaliei). În cauza Istrate

c. Moldovei, Curtea a reamintit că executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată

de orice instanță trebuie privită ca o parte integrantă a procesului în sensul art.6

(cauza Hornsby c. Greciei). În cauza Golder c. Marii Britanii, Curtea a mai statuat

că în numele principiului efectivității drepturilor o hotărâre neexecutată nu răspunde

exigențelor unui proces echitabil, garantat de art. 6 al Convenției. Totodată,

neexecutarea hotărârii privind încasarea sumelor de bani condiționează și încălcarea

art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, adică încălcarea dreptului la

respectarea bunurilor reclamantelor. Or, conform jurisprudenței curții, „bunurile”

pot fi fie „bunuri existente”, fie bunuri, inclusiv pretenții, în privința cărora

reclamantul poate susține că are cel puțin o „speranță legitimă” că va obține

dobândirea efectivă a unui drept de proprietate (cauzele Balan c. Moldovei; Prince

Hans-Adam II of Liechtenstein c. Germaniei; Gratzinger și Gratzingerova c. Cehiei;

Kopecky c. Slovaciei; Van der Mussele c. Belgiei). Respectiv neexecutarea unei

hotărâri judecătorești desconsideră actul justiției și lipsește de efectivitate forma

judiciară de apărare a drepturilor civile. Conform jurisprudenței Curții, statul, în

calitate de posesor al forței publice, trebuie să acționeze diligent pentru a asista

creditorul în executarea hotărârii judecătorești. Dreptul persoanei de a beneficia de

executarea dreptului adjudecat într-un mod corespunzător și prompt este unul

necondiționat și ține de obligația pozitivă a statului de a contribui activ la realizarea

lui.

Reclamantele au declarat că, la examinarea acestei categorii de cauze, instanța

urmează să țină cont de faptul că repararea prejudiciului are loc indiferent de

vinovăția organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești, or, statul

garantează executarea cu diligență și în termen a executării actelor judecătorești, iar

creditorul este considerat prejudiciat prin încălcarea dreptului la executare în termen

rezonabil, în cazul când nu are loc o executare propriu-zisă sau aceasta este tardivă.

Explică că, executorul judecătoresc, după inițierea procedurii de executare, nu a

întreprins toate măsurile necesare și rezonabile în vederea executării hotărârii

judecătorești și nici măsuri legale de sancționare a debitorului pentru neexecutarea

documentului executoriu.

2

Reclamantele au afirmat că printre omisiunile concrete ale executorului

judecătoresc, a specificat că: nu a urmărit creanțele debitorului, prin somarea

instanței judecătorești de la domiciliul debitorului, precum și stabilirea la nivel

național a litigiilor în care este implicat debitorul, întru identificarea drepturilor reale

ale acestuia pentru urmărirea silită, precum și urmărirea creanțelor; nu a fost

solicitată organelor de drept efectuarea unei anchete pe marginea celor menționate

în declarația/angajament din 10 octombrie 2011, precum că bunurile debitorului au

fost furate, or, în cazul în care ele ar fi fost furate urma a fi intentat dosar penal pe

acest fapt, sau, după caz, dosar penal în privința debitorului pentru declarații false și

denunț fals; procesul-verbal din 22 noiembrie 2013 cu privire la comiterea

contravenției prevăzute la art. 318 Cod contravențional, a fost întocmit de executor

cu încălcări grave (în absența debitorului, cărui nu i-au fost explicate drepturile, nu

a fost indicat locul și timpul comiterii contravenției, circumstanțele cauzei), fapt ce

a dus la nulitatea acestuia, fiind creat în mod artificial un impediment pentru pornirea

urmăririi penale conform art.320 Cod penal – neexecutarea hotărârii instanței de

judecată; nu a fost solicitată prelungirea interdicției de a părăsi țara, care conform

art. 64 Codul de executare, putea fi prelungită de 3 ori pe perioade a câte 6 luni;

executorul judecătoresc nu a întreprins acțiuni de urmărire a bunurilor gajate,

limitând-se la întocmirea actelor standard, la birou; nu a întreprins nici o tentativă

de identificare a bunurilor proprietate comună în devălmășie, or, fiind deschis un

dosar succesoral este evident că există bunuri, dar pe care executorul judecătoresc

nu dorește să le urmărească silit; nu a identificat bunurile imobile proprietate comună

în devălmășie, or, fiind deschis un dosar succesoral este evident că există bunuri;

încheierea privind asigurarea executării documentului executoriu, prin care a fost

somat Serviciul Vamal să stopeze toate operațiunile de import-export a debitoarei, a

fost emisă doar la 28 august 2013 (peste 2 ani și 2 luni de la intentarea procedurii de

executare); demersul de pătrundere forțată în casa de locuit a debitoarei a fost

înaintat doar la 20 august 2012 (1 an și 2 luni de la intentarea procedurii de

executare). Executorul nici nu a atacat în instanța de apel refuzul de a sancționa

pătrunderea forțată; demersul de aplicare a interdicției de a părăsi țara a fost înaintat

doar la 23 mai 2013 (2 ani de la intentarea procedurii de executare), nefiind solicitată

ulterior prelungirea interdicției; încheierea privind asigurarea executării

documentului executoriu, prin care la băncile comerciale au fost aplicate sechestrele

pe mijloacele financiare a fost emisă doar la 16 august 2012 (peste 1 an și 2 luni de

la intentarea procedurii de executare).

Cu referire de prejudiciul material, reclamantele au indicat că în cauza

Mizernaia c. Moldovei, Curtea a statuat că, în lumina constatărilor sale, potrivit

cărora autoritățile nu au întreprins măsuri necesare pentru a asigura executarea

hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea reclamantului, precum și a faptului că

hotărârea nu a fost executată în întregime nici până în prezent, Curtea constată că

reclamantul mai este în drept să recupereze datoria existentă în baza hotărârii

judecătorești naționale (§27), acordând în final, reclamantei toată suma indicată în

titlul executoriu care nu a fost executat. Astfel, au pretins cu titlu de prejudiciu

material suma de 29994,30 de euro și 1000 de lei pentru Alexandra Stoianova și

suma de 7008 de dolari SUA și 2500 de lei, pentru Nona Griogoriev.

În ceea ce vizează prejudiciul moral, reclamantele cu referire la jurisprudența

Curții Europene, au menționat că Curtea aceasta acordă, în medie, pentru

3

neexecutare sau executare tardivă a hotărârilor judecătorești, câte 600 de euro pentru

primul an de neexecutare plus câte 300 euro pentru fiecare 6 luni ulterioare (cauza

Mazepa c. Moldovei). Astfel, au opinat că urmează a le fi acordată câte o

compensație suplimentară a prejudiciului moral pentru perioada de 4 ani și 6 luni în

mărime de 2700 de euro. De asemenea, au solicitat și încasarea cheltuielilor pentru

asistență juridică în mărime de 6000 de lei.

Prin hotărârea din 17 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nona Grigoriev și

Alexandra Stoianova și s-a constatat încălcat dreptul Nonei Grigoriev și Alexandrei

Stoianova la executarea într-un termen rezonabil a hotărârilor Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău, nr. 2-4727/10 din 12 octombrie 2020 și nr. 2-950/11 din 21 aprilie

2011; s-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, în beneficiul

Nonei Grigoriev suma de 3000 de lei cu titlu de despăgubire morală și suma de 5000

de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 8000 de lei; s-a încasat de la

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, în beneficiul Alexandrei Stoianova

suma de 3000 de lei cu titlu de despăgubiri morale; în rest cererea de chemare în

judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-au respins cererile

de apel depuse de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Nona Grigoriev și

Alexandra Stoianov și s-a menținut hotărârea din 17 februarie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cadrul executării hotărîrii

judecătorești de către executorii judecătorești au fost întreprinse mai multe măsuri

prevăzute de Codul de executare în vederea executării hotărîrii judecătorești. Însă,

aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a constata că dreptul nominalizat al

reclamantelor nu a fost încălcat în condițiile în care mijloacele utilizate au fost

insuficiente și nu au atins rezultatul scontat.

Astfel, s-a stabilit cert faptul că, în legătură cu perioada inițială de executare a

documentelor executorii, începând cu data de 14.06.2011 până la 10.07.2014 (data

strămutării titlurilor), a fost emisă hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 09.03.2015, prin care s-a admis parțial cererea Grigoriev Nonei

și Stoianova Alexandrei, fiind constatat faptul încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârilor Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău nr. 2-4727/10 din

12.10.2010 și nr. 2950/11 din 21.04.2011, fiindu-le încasat a câte 10000 delei

prejudiciu moral reclamantelor.

Prin urmare, s-a constatat că, pentru perioada de referință au fost abordate

problemele ridicate de creditori, printr-o hotărîre irevocabilă, care se bucură de

autoritatea lucrului judecat, corespunzător instanța de apel nu poate reține

argumentele reclamantelor, în ceea ce privește perioada în cauză, dat fiind faptul că

aceste circumstanțe au fost deja apreciate în modul corespunzător.

La acest capitol, instanța de apel a apreciat critic alegațiile apelantelor-

reclamante cu referire la faptul că executorul Iacob Miron nu a întreprins toate

măsurile prevăzute de lege, pentru depistarea rapidă, conservarea/sechestrarea

bunurilor, mijloacelor bănești ale debitorului în scopul urmăririi lor, or faptele cu

referire la „ascunderea bunurilor” și „retragerea banilor de pe conturile bancare”, nu

4

au fost probate, totodată aceste fapte se referă la o perioadă anterioară, care au avut

loc până la emiterea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09.03.2015,

ca urmare a acestui fapt instanța de apel a indicat că nu se poate expune asupra

faptelor care deja au fost constatate.

Totodată, instanța de apel a reținut că, executorul judecătoresc Radu Ciuchitu,

în procedura cărui s-au aflat documentele executorii, în perioada 14.09.2018–

02.10.2019, a dispus încasarea de la debitorul Gherman Elena a 50% din salariu

potrivit încheierii din 14.07.2014, însă după ce a primit ordinul SRL „Enima Plus”

nr.62-E din 14.09.2018, prin care s-a confirmat că debitorul Gherman Elena a

demisionat din funcție, nu a întreprins măsuri, în vederea executării efective a

documentelor executorii, iar documentele executorii, fiind strămutate executorului

judecătoresc Iacob Miron doar peste un an, la 02.10.2019. Astfel, la caz a atestat că,

de către executorul judecătoresc au fost neglijate prevederile art. 70 Cod de

executare, or, ultimul, constatînd faptul că documentul executoriu nu mai ține de

competența sa, urma în termenul de 15 zile să-l transmită potrivit competenței, în

acest sens, aceste omisiuni au dus la încălcarea dreptului reclamantelor la executarea

în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești.

Corespunzător, a conchis că prima instanță, corect a ajuns la concluzia că în

circumstanțele date, reclamantelor Nona Grigoriev și Alexandra Stoianov li s-a

încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele invocate de Ministerul Justiției

referitoare la faptul că, la caz executorul judecătoresc Iacob Miron a întreprins toate

măsurile posibile, care puteau fi în mod rațional întreprinse pentru executarea

documentului executoriu vizat, deoarece, în speță, neexecutarea hotărîrii nu poate fi

imputată reclamantelor în sensul expus la art. 2 alin. (2) al Legii nr.87 din 24 aprilie

2011.

La 03 septembrie 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

în partea admiterii acțiunii, pronunțarea unei noi hotărâri în această parte de

respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța a interpretat în mod eronat legea.

La fel, a precizat că intimatele au beneficiat atât de compensație materială, cât și

morală.

Totodată, a menționat că ultimul act de dispoziție a instanței este din 23

septembrie 2015 și respectiv termenul de neexecutare urmează a fi calculat de la data

de 23 septembrie 2015. Astfel, este ilegală încasarea prejudiciului moral pentru

perioada calculată începând cu 14 iunie 2011, or, această reprezintă aceeași perioadă.

Recurentul a precizat că autoritatea responsabilă cu executarea hotărârii

judecătorești a depus toată diligența necesară pentru executarea documentului

executoriu. Respectiv, materialele dosarului atestă că statul a întreprins măsurile

care puteau fi întreprinse în mod rațional pentru a executa hotărârea judecătorească.

La 14 septembrie 2020, Nona Grigoriev, reprezentată de avocatul Eugeniu

Glușcenco, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel în partea pretențiilor respinse, pronunțarea în această parte

a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii, încasarea cheltuielilor de asistență

5

juridică pentru instanța de fond și instanța de apel în mărime de 10000 de lei și pentru

instanța de recurs în mărime de 2000 de lei.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța a apreciat arbitrar probele din

dosar, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei și la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Reiterând circumstanțele de fapt și de drept, recurenta a considerat ca fiind

justificate pretențiile în sensul formulat. Or, nu s-a luat în considerare că executorul

judecătoresc după ce a primit ordinul precum că debitorul a demisionat din funcție,

nu a întreprins măsuri în vederea executării efective.

Totodată, în recurs, de către Nona Grigoriev, reprezentată de avocatul Eugeniu

Glușcenco, a fost specificat a fi declarat și din numele Nonei Grigoriev și în numele

Alexandrei Stoianova, decedată la 01 iulie 2020 și în acest sens a depus cerere, în

temeiul art. 70 alin.(1) Cod de procedură civilă, prin care a solicitat înlocuirea

Alexandrei Stoianova cu succesorul în drepturi Nona Grigoriev, motivând că

reclamanta Alexandra Stoianova a decedat la 01 iulie 2020, iar Nona Grigoriev este

moștenitor al averii.

Prin încheierea din 21 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

cererea depusă de Nona Grigoriev, reprezentată de avocatul Eugeniu Glușcenco, cu

privire la înlocuirea Alexandrei Stoianova cu succesorul în drepturi Nona Grigoriev

și s-a înlocuit Alexandra Stoianova, decedată la 01 iulie 2020, cu succesorul în

drepturi Nona Grigoriev.

Respectiv, recursul declarat de Nona Grigoriev, reprezentată de avocatul

Eugeniu Glușcenco, se reține ca fiind depus, inclusiv în calitate de succesor în

drepturi al Alexandrei Stoianova.

Copia recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova a fost

expediată în adresa intimaților și copia recursului declarat de Nona Grigoriev,

reprezentată de avocatul Eugeniu Glușcenco, au fost expediate în adresa intimaților,

conform scrisorilor de însoțire datate cu 09 septembrie 2020 (Vol.II, f.d.11) și 16

septembrie 2020 (Vol.II, f.d.27) și au fost recepționate la 14 septembrie 2020 și la

18 septembrie 2020, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.34-37). Din adresa

executorului judecătoresc Iacob Miron corespondența a fost restituită instanței cu

mențiunea „plecat” (Vol.II, f.d.30-33).

La 05 octombrie 2020, executorul judecătoresc Radu Ciuchitu a depus referință

la cererea de recurs depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și la cererea

de recurs depusă de Nona Grigoriev. În ceea ce vizează recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a solicitat admiterea recursului, iar

referitor la recursul declarat de Nona Grigoriev, a solicitat respingerea recursului.

Alte referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 17 iunie 2020.

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs la 03 septembrie

2020, iar Nona Grigoriev, reprezentată de avocatul Eugeniu Glușcenco, a declarat

recurs la 14 septembrie 2020.

6

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei instanței de apel către

participanții la proces la 16 iulie 2020, prin intermediul poștei electronice (Vol.I,

f.d.213). Astfel, recursurile sunt declarate în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Nona Grigoriev, reprezentată de avocatul Eugeniu

Glușcenco, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Nona Grigoriev, reprezentată de avocatul Eugeniu

Glușcenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

7

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursurile declarate nu rezultă argumente privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și de Nona Grigoriev, reprezentată de avocatul Eugeniu Glușcenco.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Nona Grigoriev, reprezentată de avocatul Eugeniu

Glușcenco, împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

8