3ra-907/20 — obligarea emiterii actului administrativ individual

3ra-907/20 — obligarea emiterii actului administrativ individual (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-907/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Societatea pe Acțiuni „Inter

Auto Trans”, reprezentată de avocatul Victor Dodon,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „Inter Auto Trans” împotriva Primăriei mun. Chișinău și

Consiliului mun. Chișinău privind obligarea emiterii actului administrativ individual,

cu privire la trecerea de la balanța Societății pe Acțiunii „Inter Auto Trans” la balanța

Primăriei mun. Chișinău, a mijloacelor fixe - construcțiile destinație drum asfaltat (cale

de acces) cu suprafața de 520 metri, proprietate a Societății pe Acțiunii „Inter Auto

Trans”, amplasate pe teren public proprietate a Primăriei mun. Chișinău, în zona

industrială Vatra mun. Chișinău, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire,

împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Inter Auto Trans” și s-a menținut

hotărârea din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 29 iunie 2019 Societatea pe Acțiuni „Inter Auto Trans” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău

privind obligarea emiterii actului administrativ individual, cu privire la trecerea de la

balanța Societății pe Acțiunii „Inter Auto Trans” la balanța Primăriei mun. Chișinău, a

mijloacelor fixe - construcțiile destinație drum asfaltat (cale de acces) cu suprafața de

520 metri, proprietate a Societății pe Acțiunii „Inter Auto Trans”, amplasate pe teren

public proprietate a Primăriei mun. Chișinău, în zona industrială Vatra mun. Chișinău,

cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.

În motivarea acțiunii reclamanta SA „Inter Auto Trans” a indicat că prin decizia

Primăriei mun. Chișinău nr. 21/23 din 09 august 1993, SA „Inter Auto Trans” i s-a pus

în sarcină organizarea pieții de vânzare a automobilelor și parcării auto în zona

industrială Vatra, mun. Chișinău sect. Buiucani, fiindu-i alocat în folosință teren pentru

1

desfășurarea acestei activități, Primăria punând în sarcina SA „Inter Auto Trans”

pregătirea, îngrădirea și asigurarea căii de acces pe teritoriul pieții auto, conform

Planului măsurilor de execuție privind darea în exploatare a pieții auto în această zonă

industrială - Anexa 2 la decizie.

Reclamanta a menționat că în scopul executării acestei decizii, a construit din

mijloace proprii 520 metri de drum asfaltat, ce constituie cale de comunicație, special

amenajată pentru circulația vehiculelor și pietonilor către piață spre drumul public,

efectuînd pe terenul adiacent acestui drum construcții de apărare și consolidare,

trotuare, locuri pentru parcare și staționare, instalînd indicatoare de semnalizare și alte

dotări aferente acestei căi de acces. Actul de primire în exploatare a lucrărilor a fost

semnat la 01 decembrie 1995, construcțiile fiind luate la bilanțul SA „Inter Auto

Trans”.

Reclamanta a indicat că în anul 2010, terenul pe care sunt amplasate construcțiile

ce îi aparțin, a fost retras din folosința SA „Inter Auto Trans” și a fost declarat ca fiind

de folosință comună, în schimb până în prezent construcțiile capitale care se găsesc pe

acest teren se află la bilanța întreprinderii, pe care o gestionează reclamanta ca mijloace

fixe ce le aparține.

Reclamantul a relatat că la 17 mai 2018 a depus în adresa Consiliului municipal

Chișinău și Primăriei mun. Chișinău, cererea cu nr. de intrare 06-111/3351, conform

căreia a solicitat odată ce construcțiile de pe acest teren îi aparțin, cumpărarea terenului

aferent lor, conform Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor

aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008, solicitând

includerea acestei probleme în ordinea de zi la una din ședințele Consiliului mun.

Chișinău, de competența căruia este, însă acest lucru nu a avut loc. Prin scrisoarea nr.

01/1-08-16880 din 11 iunie 2018 reclamanta a fost informată că conform deciziei

Consiliului mun. Chișinău nr. 2/18-1 din 27 februarie 2014, terenul solicitat spre

cumpărare face parte din terenurile domeniului public, cu referire la prevederile

Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare municipale, aprobat prin

decizia Consiliului Municipal Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, precum că circuitul

civil al acestor terenuri este interzis.

Reclamanta a relatat că la 04 martie 2019 în adresa pârâților a fost depusă cerere,

prin care reclamanta a descris situația, solicitând emiterea unui act administrativ prin

care să preia la balanța sa aceste construcții cu o dreaptă și prealabilă despăgubire cu

declararea lor ulterioară ca bunuri ale domeniului public și care urmează să poarte

destinația bunului principal.

Reclamanta a invocat că la 08 aprilie 2019 i s-a oferit răspunsul nr. 06/111/3351,

prin care i s-a comunicat că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016 și a

Curții Supreme de Justiție din 23 noiembrie 2017 a fost respinsă pe motiv de tardivitate

cererea de chemare în judecată a SA „Inter Auto Trans” împotriva Primăriei mun.

Chișinău, Consiliul mun. Chișinău privind încasarea costului lucrărilor și a materialelor

porțiunii de drum, deși răspunsul oferit pentru SA „Inter Auto Trans” a fost unul

nesatisfacător, lipsind o decizie a Consiliului mun. Chișinău în sensul admiterii sau

neadmiterii cererii din 04 martie 2019. La 08 mai 2019 în adresa pârâților a fost depusă

cerere prealabilă în temeiul art. 166-169 Codul administrativ, prin care reclamanta a

solicitat soluționarea cererii prealabile de către autoritatea emitentă Consiliul

municipal Chișinău, cu emiterea actului administrativ solicitat ce ține de luarea la

2

balanța Primăriei Chișinău a construcțiilor aferente terenului domeniului public, care

îi aparțin ca mijloace fixe incluse în evidența contabilă a SA „Inter Auto Trans” pentru

o dreaptă și prealabilă despăgubire și declararea lor de utilitate publică.

Reclamanta a indicat că prin scrisoarea nr. 06/111/3351/ din 22 mai 2019, cu care

a luat cunoștință la 24 mai 2019, a fost informată despre examinarea cererii prealabile

și declarării ei ca fiind inadmisibilă, pe motiv că există o hotărâre judecătorească

definitivă cu privire la un litigiu între aceleași părți, cu același obiect și pe aceleași

temeiuri de drept. Conform art. 189, art. 206 alin. (1) lit. b) Codul administrativ, orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a

unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. Reclamanta

a indicat că acțiunea în contencios administrativ poate fi depusă pentru obligarea

autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare).

Reclamanta a reiterat că răspunsul oferit la cererea prealabilă este un răspuns

nesatisfăcător. Cât privește existența unei hotărâri judecătorești definitive cu privire la

un litigiu între aceleași părți, cu același obiect și pe aceleași temeiuri de drept. De fapt

litigiul avut anterior a fost pe alte temeiuri de drept, decât acesta, iar o hotărâre

judecătorească în sensul prezentelor pretenții formulate, lipsește. Cauza anterior a fost

examinată de instanța de drept comun.

Reclamanta SA „Inter Auto Trans” a solicitat admiterea acțiunii, obligarea

emiterii actului administrativ individual, cu privire la trecerea de la balanța SA „Inter

Auto Trans” la balanța Primăriei mun. Chișinău, a mijloacelor fixe construcțiile

destinație drum asfaltat (cale de acces) cu suprafața de 520 metri, proprietate a SA

„Inter Auto Trans”, situate pe teren public proprietate a Primăriei mun. Chișinău în

zona industrială Vatra, mun. Chișinău, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire (f.d. 3-

5).

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SA „Inter

Auto Trans” împotriva Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău privind

obligarea emiterii actului administrativ individual, cu privire la trecerea de la balanța

SA „Inter Auto Trans” la balanța Primăriei mun. Chișinău, a mijloacelor fixe -

construcțiile destinație drum asfaltat (cale de acces) cu suprafața de 520 metri,

proprietate a SA „Inter Auto Trans”, amplasate pe teren public proprietate a Primăriei

mun. Chișinău, în zona industrială Vatra mun. Chișinău, cu o dreaptă și prealabilă

despăgubire.

Prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Inter Auto Trans” și s-a menținut hotărârea din

14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios

administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Inter Auto Trans”

împotriva Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău privind obligarea

emiterii actului administrativ individual, cu privire la trecerea de la balanța SA „Inter

Auto Trans” la balanța Primăriei mun. Chișinău, a mijloacelor fixe - construcțiile

destinație drum asfaltat (cale de acces) cu suprafața de 520 metri, proprietate a SA

„Inter Auto Trans”, amplasate pe teren public proprietate a Primăriei mun. Chișinău,

în zona industrială Vatra mun. Chișinău, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la data de 19 august 1993 de

către Primăria mun. Chișinău a fost adoptată Decizia nr. 21/23, prin care s-a permis

3

Asociației pe Acțiuni „Interautotrans-Chișinău” organizarea provizorie pe un termen

de 3 ani a pieții cu o suprafață totală de 1,2 ha (0,5 ha lot existent, inclusiv 0,7 ha lot

suplimentar) în zona industrială Vatra, aflat în posesia Asociației „Interautotrans-

Chișinău”, conform planului eliberat de către Direcția generală pentru arhitectură și

urbanism. În pct. 4.1 al deciziei nominalizate este indicat că beneficiarul va efectua

amenajarea complexă a teritoriului (f.d. 47). La fel, la materialele dosarului este anexat

și actul de primire în exploatare a obiectului construit (deplin) ”Drum de Acces și

Platformă” la obiect, beneficiar fiind SA „Interautotrans-Chișinău” (f.d. 49-52). La

data de 24 iunie 2013 SA „Interautotrans” a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău cu privire la încasarea

costului de piață a construcțiilor porțiunii de drum și a celor existente pe terenul aferent

din str. Pietrăriei, 19/1, zona industrială Vatra, mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, s-a

admis cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Inter Auto Trans” împotriva

Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău privind încasarea sumei ce

constituie costul îmbunătățirilor inseparabile, s-a încasat în mod solidar din contul

Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău în beneficiul SA „Inter Auto

Trans” suma de 1 867 017,38 lei, în temeiul Deciziei Primăriei și Consiliului Orășenesc

Chișinău nr. 21/23 din 19 august 1993 (f.d. 12-16).

Însă, prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016 a fost casată hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09 februarie 2016, cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de chemare în judecată înaintată de

SA „Inter Auto Trans” împotriva Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun.

Chișinău, decizie care a fost menținută prin încheierea Curții Supreme de Justiție din

23 noiembrie 2016 (f.d. 17-19, 20-24).

La data de 04 martie 2019 reclamanta SA „Inter Auto Trans” a depus în adresa

Primăriei mun. Chișinău și Consiliului Municipal Chișinău, cerere privind luarea la

balanța Primăriei mun. Chișinău contra costului de 1 867 287,38 lei, a drumului asfaltat

de 520 metri construit de SA „Inter Auto Trans” din zona industrială Vatra, mun.

Chișinău (f.d. 7). Prin răspunsul nr. 06-111/3351/18 din 08 aprilie 2019 Primăria mun.

Chișinău a respins cerințele reclamantului (f.d. 9). La data de 08 mai 2019 SA „Inter

Auto Trans” a depus cerere prealabilă în adresa Primăriei și Consiliului mun. Chișinău,

solicitînd soluționarea cererii prealabile cu emiterea actului administrativ solicitat (f.d.

10). La data de 22 mai 2019 Primăria mun. Chișinău a emis un răspuns în adresa

reclamantului ca rezultat al soluționării cererii prealabile, indicînd că în conformitate

cu prevederile art. 207 alin. (2) lit. a) Cod administrativ, cererea urmează a fi declarată

inadmisibilă (f.d. 11).

Instanța de apel a reținut că sunt neveridice argumentele indicate în cererea de

apel, precum că prima instanța neîntemeiat a invocat că dreptul reclamantei de a

pretinde de la pârâți obligarea emiterii actului administrativ individual, cu privire la

trecerea de la balanța SA „Inter Auto Trans” la balanța Primăriei mun. Chișinău a

mijloacelor fixe, s-a stins. În acest sens, instanța de apel a menționat că în prezent

reclamantul-apelant a formulat pretențiile față de Consiliul mun. Chișinău și Primăria

mun. Chișinău, prin prisma Legii contenciosului administrativ în vigoare la data

depunerii cererii prealabile, acest fapt nu însemnă că soluția irevocabilă a instanței de

judecată emisă anterior intentării acțiunii în contencios administrativ, nu mai are

4

puterea lucrului judecat, din motiv că anterior pretențiile reclamantului au fost

formulate prin prisma Codului civil. Or, atât în cauza anterioară, cât și în prezenta

cauză, scopul final al pretențiilor SA „Inter Auto Trans” față de Consiliul Municipal

Chișinău și Primăria mun. Chișinău este încasarea unor sume de bani pentru

construcțiile apelantului de pe terenurile domeniului public.

Astfel, prima instanță corect a stabilit că în speță, nu sunt aplicabile prevederile

art. 207 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ, or obiectele de examinare și pretențiile

prezentului litigiu și a litigiului anterior, sunt diferite. În același timp, prima instanța

corect a respins argumentul pârâților, că în speță sunt aplicabile prevederile art. 207

alin. (2) lit. e) Cod administrativ, or norma legală nominalizată nu poate fi aplicată atât

timp cât acțiunea formulată a fost înaintată prin prisma art. 206 alin. (1) lit. b) Cod

administrativ.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

11 august 2020, SA „Inter Auto Trans” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța

de apel.

Recurenta SA „Inter Auto Trans”, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei în fond, concluziile instanței de apel sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, precum și faptul că normele de drept material și

procedural au fost aplicate eronat.

Recurenta a specificat că instanța de apel eronat a concluzionat că dreptul

recurentei de a pretinde de la pârâți obligarea emiterii actului administrativ individual,

cu privire la trecerea de la balanța SA „Inter Auto Trans” la balanța Primăriei mun.

Chișinău a mijloacelor fixe, drum asfaltat cu suprafața de 520 metri, proprietate a SA

„Inter Auto Trans”, amplasate pe teren public proprietate a Primăriei mun. Chișinău,

în zona individuală Vatra mun. Chișinău, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, s-a

stins, fapt ce se confirmă prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016.

Recurenta a mai relatat că pînă în prezent, construcțiile capitale la care pretinde

SA „Inter Auto Trans” că intimații Primăria și Consiliul mun. Chișinău să le ea la

balanța sa, pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire, se găsesc pe teren public, deși

până în prezent se află la SA „Inter Auto Trans” ca mijloace fixe ce îi aparțin, și că

dreptul de posesie asupra acestor bunuri imobile îi este îngrădit, odată cu retragerea

terenului pe care sunt amplasate, aflat anterior în folosință și declarat de interes comun.

La 19 august 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Primăriei

mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, copia recursului declarat de SA „Inter

Auto Trans” împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 173).

Completul specializat relevă că intimații Primăria mun. Chișinău și Consiliul

mun. Chișinău au recepționat copia recursului expediat de SA „Inter Auto Trans”, fapt

confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 175).

Intimații Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău nu și-au valorificat

dreptul de a depune referințe la recursul declarat de SA „Inter Auto Trans” împotriva

deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

5

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

17 iunie 2020. Totodată, decizia recurată a fost notificată recurentei SA „Inter Auto

Trans”, la data de 30 iulie 2020, fapt ce se confirmă prin dovada de expediere poștală

(extras din poșta electronică activă alina.chiselita@justice.md) anexată la materialele

cauzei (f.d. 132).

În aceste circumstanțe recursul depus de SA „Inter Auto Trans”, reprezentată de

avocatul Victor Dodon la 11 august 2020, se consideră a fi depus în termen. (f.d. 134-

168)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

6

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că recursul depus de SA „Inter Auto Trans”, reprezentată de avocatul Victor

Dodon este inadmisibil.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Inter Auto Trans”, reprezentată de

avocatul Victor Dodon se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7