3ra-1040/20 — contestarea actului administrativ

3ra-1040/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-1040/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani: (jud: V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: (jud: E. Palanciuc, V. Negru, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Consiliul mun. Chișinău și

Societatea cu Răspundere Limitată „Lagmar Impex”

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova împotriva

Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău, Uniunii Conducătorilor Auto din

Republica Moldova, Societății cu Răspundere Limitată „Forscont Exim”, persoane

terțe Igor Neznaico, Irina Lejniova, Societatea cu Răspundere Limitată „Lagmar

Impex” cu privire la anularea actului administrativ și actelor juridice,

împotriva deciziei din 05 august 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile depuse de Consiliul mun. Chișinău și Societatea cu Răspundere

Limitată „Lagmar Impex” împotriva hotărârii din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 21 ianuarie 2015 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun.

Chișinău, Uniunii Conducătorilor Auto din Republica Moldova, SRL „Forscont

Exim”, persoane terțe Igor Neznaico, Irina Lejniova, SRL „Lagmar Impex” cu privire

la anularea actului administrativ și actelor juridice.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 6/30-10 din 02 octombrie 2014 „Cu privire la perfectarea relațiilor

funciare de arendă a lotului de pământ de pe strada xxxxxx, nr. 5, cu Uniunea

Conducătorilor Auto din Republica Moldova, Igor Neznaico și Irina Lejniova, s-au

perfectat cu Uniunea Conducătorilor Auto din Republica Moldova, Igor Neznaico și

1

Irina Lejniova” relațiile funciare de arendă pe un termen de cinci ani a lotului de pământ

cu suprafața de 1,07 ha de pe strada xxxxxx, nr. 5, pentru proiectarea și construirea

unui complex de blocuri locative cu obiective de menire socială și parcare auto, din

contul demolării imobilelor proprietate privată.

Reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a menționat că a

efectuat controlul, sub aspectul legalității, al actului administrativ vizat, în temeiul art.

64 al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, și

a constatat că decizia în cauză contravine prevederilor legislației în vigoare.

În conformitate cu art. 68 al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, prin notificarea nr. 1304/OT4-2018 din 26 noiembrie 2014

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal

Chișinău abrogarea, în termen de 30 de zile, a deciziei nr. 6/30-10 din 02 octombrie

2014, Viceprimarul municipiului Chișinău a comunicat reclamantului că temeiuri

pentru abrogarea deciziei nu au fost stabilite.

Reclamantul consideră că decizia contestată contravine prevederilor legale și

solicită anularea acesteia.

Reclamantul a relatat că conform prevederilor art. 2 alin. (7) al Legii nr. 91 din 05

aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor, concesionarea,

arendarea și locațiunea terenurilor se fac prin licitație publică. Pot fi încheiate contracte

directe doar cu proprietarii construcțiilor amplasate legal pe teren până la intrarea în

vigoare a prezentei legi. Conform art. 53 alin. (3) Legea nr. 121-XVI din 04 mai 2007

privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, după privatizare de către două

sau mai multe persoane a tuturor părților (încăperilor nelocuibile) ale clădirii sau ale

construcției, coproprietarii acesteia sunt în drept să încheie contract de locațiune a

terenului aferent bunului privatizat sau să dobândească în proprietate comună pe cote-

părți terenul respectiv.

Reclamantul a relatat că prin decizia nr. 6/30-10 din 02 octombrie 2014 Consiliul

municipal Chișinău a decis să reperfecteze cu Uniunea Conducătorilor Auto din

Moldova, Igor Neznaico și Irina Lejniova relațiile funciare de arendă pe un termen de

cinci ani a lotului de pământ cu suprafața de 1,07 ha de pe strada xxxxxx, nr. 5, pentru

proiectarea și construirea unui complex de blocuri locative cu obiecte de menire socială

și parcare auto, din contul demolării imobilelor proprietate privată.

Reclamantul a menționat că art. 23 Legea nr. 354-XV din 28 octombrie 2004 cu

privire la formarea bunurilor imobile, prevede că în caz de litigiu asupra datelor privind

bunurile imobile formate ca bază se i-au datele din cadastru bunurilor imobile, până

când aceste date nu vor fi contestate în condițiile legii. Conform datelor din Registrul

bunurilor imobile, conform situației din 19 decembrie 2014, proprietar al construcțiilor

cu numerele cadastrale xxxxxxxxxxx și xxxxxxxxxxxxx este SRL „Forscont Exim”,

iar la data adoptării deciziei coproprietari a-i construcțiilor cu numerele cadastrale

indicate, erau Uniunea Conducătorilor Auto din Republica Moldova 75 % și SRL

„Forscont Exim” 25 %.

Reclamantul a relevat faptul că conform Regulamentului local de urbanism al

orașului Chișinău, aprobat prin decizia Consiliului municipiului Chișinău nr. 22-40 din

25 decembrie 2008 terenul vizat în decizia nr. 6/30-10 din 02 octombrie 2014, este

2

amplasat în zona C 7, care cuprinde fracțiuni prin care sunt realizate servicii la o scară

mai mare decât cele prevăzute în zona de servicii la nivel de cartier. Datorită poluării

sonore provenită din trafic greu, manipulare de obiecte grele, etc. această zonă este

incompatibilă cu cea de locuințe și de vânzări cu amănuntul.

În conformitate cu art. 17 alin. (1 ) și alin. (3) al Legii nr. 835-XIII din 17 mai

1996 privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului, regulamentele de

urbanism sunt documentații cu caracter exclusiv reglementator. Regulamentul local de

urbanism este ansamblul documentelor scrise, care detaliază și explică componentele

reglementatoare ale planurilor urbanistice generale și zonale aprobate, inclusiv

condițiilor ce trebuie să fie respectate la aplicarea acestora.

Reclamantul a remarcat că în clauza de emitere a deciziei contestate, se invocă

art. 77 alin. (2) Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică

locală, care prevede că bunurile domeniului public al unității administrative-teritoriale

pot fi date în administrare întreprinderilor municipale și instituțiilor publice,

concesionate, date în arendă ori în locațiune, după caz, în temeiul deciziei consiliului

local sau raional în condițiile legii.

Reclamantul a invocat prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 91-XVI din

05 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor, conform cărora

de domeniul public al satului (comunei), orașului (municipiului) țin: a) terenurile

aferente clădirilor în care își desfașoară activitatea primăria, instituțiile publice de

interes local, cum ar fi: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile, instituțiile

de educație și de învățământ etc.; b) terenurile împădurite, cu excepția celor prevăzute

la art. 4 alin. (1) lit. b), fâșiile forestiere, terenurile destinate reținerii apei, terenurile

zonelor de protecție a apelor și zonelor sanitare, terenurile destinate măsurilor

antierozionale, coridoarelor ecologice și altor scopuri de protecție a mediului; c)

terenurile aferente obiectivelor de menire social-culturală proprietate publică a

unităților administrativ-teritoriale, terenurile ocupate de piețe, străzi, pasaje, terenurile

folosite pentru căile de comunicație, terenurile ocupate de parcuri, grădini publice,

scuaruri, terenurile folosite pentru cimitire și pentru alte necesități ale gospodăriei

comunale locale; d) terenurile destinate transportului rutier, feroviar, naval, aerian,

transportului prin conducte, liniilor de telecomunicații, liniilor de transport de energie

electrică, exploatărilor miniere și altor necesități industriale ale autorităților

administrației publice locale, cu excepția celor prevăzute la art. 4 alin. (l) lit. d); e)

terenurile zonelor verzi; f) terenurile ocupate de obiective acvatice artificiale, cu

excepția celor prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), precum și a celor aflate în proprietate

privată.

Totodată, reclamantul a invocat că în corespundere cu art. 14 alin. (2) lit. c) al

Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală,

consiliul local decide darea în administrare, concensionare, darea în arendă ori în

locațiune a bunurilor domeniului public al satului (comunei), orașului (municipiului),

după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii.

Reclamantul a indicat că la adoptarea deciziei nr. 6/30-10 din 02 octombrie 2014

Consiliul municipal Chișinău a ignorant prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317

din 18 iulie 2003 privind actele normative al Guvernului și ale altor autorități ale

administrației publice centrale și locale, în care este stipulat că actele normative ale

3

autorităților publice centrale și locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor

constituționale legilor, precum și hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Consiliului municipal

Chișinău nr. 6/30-10 din 02 octombrie 2014.

Ulterior, reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere suplimentară împotriva Consiliului și Primăriei municipiului Chișinău, Uniunea

Conducătorilor Auto din Republica Moldova, SRL „Forscont Exim”, cu terții Igor

Neznaico și Irina Lejniova privind anularea deciziei Consiliului municipiului Chișinău

nr. 6/30-10 din 02 octombrie 2014 „Cu privire la reperfectarea relațiilor funciare de

arendă a lotului de pământ de pe strada xxxxxx, nr. 5, cu Uniunea Conducătorilor Auto

din Republica Moldova, Igor Neznaico și Irina Lejniova”, anularea contractelor de

arendă nr. 6541/2014 din 30 octombrie 2014, încheiat între Primăria municipiului

Chișinău și Uniunea Conducătorilor Auto din Republica Moldova și nr. 6542/2014 din

30 octombrie 2014 și încheiat între Primăria municipiului Chișinău și SRL „Forscont

Exim”.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Consiliului

municipiului Chișinău nr. 6/30-10 din 02 octombrie 2014 „Cu privire la reperfectarea

relațiilor funciare de arendă a lotului de pământ de pe strada xxxxxx, nr. 5, cu Uniunea

Conducătorilor Auto din Republica Moldova, Igor Neznaico și Irina Lejniova” și

anularea contractelor de arendă nr. 6541/2014 din 30 octombrie 2014, încheiat între

Primăria municipiului Chisinău și Uniunea Conducătorilor Auto din Republica

Moldova și nr. 6542/2014 din 30 octombrie 2014 și încheiat între Primăria

municipiului Chișinău și SRL „Forscont Exim”.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău, Uniunii

Conducătorilor Auto din Republica Moldova, SRL „Forscont Exim”, persoane terțe

Igor Neznaico, Irina Lejniova, SRL „Lagmar Impex” cu privire la anularea actului

administrativ și actelor juridice, s-a anulat ca fiind ilegală decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 6/30-10 din 02 octombrie 2014 „Cu privire la perfectarea relațiilor

funciare de arendă a lotului de pământ de pe strada xxxxxx, nr. 5, cu Uniunea

Conducătorilor Auto din Republica Moldova, Igor Neznaico și Irina Lejniova”, s-a

anulat contractul de arendă nr. 6541/2014 din 30 octombrie 2014, încheiat între

Primăria municipiului Chișinău și Uniunea Conducătorilor Auto din Republica

Moldova, s-a anulat contractul de arendă nr. 6542/2014 din 30 octombrie 2014,

încheiat între Primăria municipiului Chișinău și SC „Forscont Exim” SRL, s-a anulat

contractul de cesiune a arendei din 18 februarie 2015, încheiat între Primăria

municipiului Chișinău, Uniunea Conducătorilor Auto din Republica Moldova și SC

„Forscont Exim” SRL.

Prin decizia din 05 august 2020 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile depuse de Consiliul mun. Chișinău și SRL „Lagmar Impex” împotriva

hotărârii din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de

contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun.

Chișinău, Uniunii Conducătorilor Auto din Republica Moldova, SRL „Forscont

4

Exim”, persoane terțe Igor Neznaico, Irina Lejniova, SRL „Lagmar Impex” cu privire

la anularea actului administrativ și actelor juridice.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a ajuns la o

concluzie justă și întemeiată, cu referire la existența motivelor pentru anularea actului

administrativ și contractelor contestate, deoarece Consiliul municipal Chișinău, nu a

prezentat probe pertinente și concludente, care ar confirma că arendarea terenului

litigios, nu a fost solicitată la o licitație și că nu există alți deținători adiacenți interesați,

care ar putea pretinde la obținerea dreptului de arendă în privința acestuia.

Instanța de apel a invocat prevederile art. 2 alin. (7) din Legea nr. 91-XVI din 05

aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor în care este stipulat,

că concesionarea, arendarea și locațiunea terenurilor se fac prin licitație publică. Pot fi

încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcțiilor amplasate legal pe teren

până la intrarea în vigoare a prezentei legi. Contractul de locațiune va cuprinde în mod

obligatoriu clauze care să asigure exploatarea terenului în locațiune potrivit specificului

acestuia.

Conform art. 77 alin. (3)-(5) Legea nr. 436- XVI din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, bunurile domeniului privat al unității administrativ-

teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locațiune, în condițiile

legii. Înstrăinarea bunurilor domeniului privat al satului (comunei), orașului

(municipiului), raionului, schimburile de terenuri, delimitarea, partajul sau trecerea

bunurilor dintr-un domeniu în altul, renunțarea la drepturi sau recunoașterea de drepturi

și obligații se fac prin decizie a consiliului local sau raional, în temeiul expertizei.

Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a

unității administrativ-teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în condițiile

legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Instanța de apel a notat că din sensul normelor legale enunțate, rezultă expres că

înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a

unității administrativ-teritoriale se face prin licitație publică, organizată în condițiile

legii.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

19 august 2020, Consiliul mun. Chișinău a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea

unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat.

Recurentul Consiliul mun. Chișinău, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei în fond, concluziile instanței de apel sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, precum și faptul că normele de drept material și

procedural au fost aplicate eronat, deoarece temeiuri de anulare a actului administrativ

individual nu au fost constatate.

Recurentul Consiliului mun. Chișinău a invocat că la licitație pot fi expuse doar

loturile de teren, care după parametri și amplasare pot fi formate și utilizate ca bunuri

imobile de sine stătătoare și terenurile libere. A menționat că, acest teren nu este liber,

pe el fiind amplasate construcții.

Recurentul consideră că decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 6/30-10 din

5

02 octombrie 2014 „Cu privire la perfectarea relațiilor funciare de arendă a lotului de

pământ de pe strada xxxxxx, 5, cu Uniunea Conducătorilor Auto din Republica

Moldova, Igor Neznaico și Irina Lejniova”, este una legală, deoarece s-a perfectat în

baza cererilor și documentelor prezentate de Uniunea Conducătorilor Auto din

Republica Moldova, Igor Neznaico și Irina Lejniova, fiind reperfectate relațiile

funciare de arendă pe un termen de 5 ani a lotului de pământ cu suprafața de 1,07 ha

de pe strada xxxxxx, nr. 5, pentru proiectarea și construirea unui complex de blocuri

locative cu obiective de menire socială și parcare auto, din contul demolării imobilelor

proprietate privată.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

04 septembrie 2020, SRL „Lagmar Impex” a contestat-o cu recurs, prin intermediul

oficiului poștal, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse

de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

Recurenta SRL „Lagmar Impex”, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei în fond, concluziile instanței de apel sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

Recurenta a indicat că prin decizia nr. 6/30-10 din 02 octombrie 2014 Consiliul

municipal Chișinău, a decis să reperfecteze cu Uniunea Conducătorilor Auto din

Moldova, Igor Neznaico și Irina Lejniova, relațiile funciare de arendă, pe un termen de

cinci ani a lotului de pământ cu suprafața de 1,07 ha de pe strada xxxxxx, nr.5, mun.

Chișinău, pentru proiectarea și construirea unui complex de blocuri locative cu obiecte

de menire socială și parcare auto, din contul demolării imobilelor proprietate privată.

Terenul dat în arendă este înregistrat în Registrul bunurilor imobile și identificat cu

număr cadastral și este apreciat critic argumentul că acesta nu poate fi format ca bun

imobil separat. Ori și identificarea bunului imobil printr-un număr cadastral confirmă

existența acestuia ca bun imobil de sinestătător.

Recurenta a invocat prevederile art. 77 alin. (3)-(5) Legea privind administrația

publică locală nr. 436- XVI din 28 decembrie 2006, bunurile domeniului privat al

unității administrativ- teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în

locațiune, în condițiile legii. Înstrăinarea bunurilor domeniului privat al satului

(comunei), orașului (municipiului), raionului, schimburile de terenuri, delimitarea,

partajul sau trecerea bunurilor dintr-un domeniu în altul, renunțarea la drepturi sau

recunoașterea de drepturi și obligații se fac prin decizie a consiliului local sau raional,

în temeiul expertizei. Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a

bunurilor proprietate a unității administrativ-teritoriale se fac prin licitație publică,

organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Recurenta a reiterat prevederile art. 2 alin. (7) al Legii privind terenurile

proprietate publică și delimitarea lor nr. 91-XVI din 05 aprilie 2007, conform căreia

concesionarea, arendarea și locațiunea terenurilor se fac prin licitație publică. Pot fi

încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcțiilor amplasate legal pe teren

până la intrarea în vigoare a prezentei legi. Contractul de locațiune va cuprinde în mod

obligatoriu clauze care să asigure exploatarea terenului în locațiune potrivit specificului

acestuia.

6

La 01 octombrie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun.

Chișinău, Uniunii Conducătorilor Auto din Republica Moldova, SRL „Forscont

Exim”, Igor Neznaico, Irina Lejniova, SRL „Lagmar Impex”, copiile recursurilor

depuse de Consiliul mun. Chișinău și SRL „Lagmar Impex” împotriva deciziei din

05 august 2020 a Curții de Apel Chișinău cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței (f.d. 2-3, vol. IV).

Completul specializat relevă că intimații Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat, Consiliul mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău, Uniunea Conducătorilor

Auto din Republica Moldova, SRL „Forscont Exim”, SRL „Lagmar Impex” au

recepționat copiile recursurilor depuse Consiliul mun. Chișinău și SRL „Lagmar

Impex”, fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 5-12,

vol. IV). Totodată, Completul specializat relevă că la materialele cauzei lipsesc date

privind recepționarea recursurilor de către Igor Neznaico, Irina Lejniova pe motiv că

plicul cu recursul expediat în adresa intimaților Igor Neznaico, Irina Lejniova, a fost

restituit instanței de recurs, cu mențiunea „nereclamat” (f.d.13-14 vol. IV). În acest

context, neprezentarea la oficiul postal pentru ridicarea corespondenței, este apreciată

de instanța de recurs ca eludarea obligației de a-și valorifica dreptul procedural

respectiv.

Intimații Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, Consiliul mun.

Chișinău, Primăria mun. Chișinău, Uniunea Conducătorilor Auto din Republica

Moldova, SRL „Forscont Exim”, Igor Neznaico, Irina Lejniova, SRL „Lagmar Impex”,

nu și-au valorificat dreptul de a depune referințe la recursurile declarate de Consiliul

mun. Chișinău și SRL „Lagmar Impex” împotriva deciziei din 05 august 2020 a Curții

de Apel Chișinău.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

05 august 2020, fiind recepționată de recurenții Consiliul mun. Chișinău și SRL

„Lagmar Impex” la 17 august 2020, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție,

anexate la materialele cauzei (f.d. 233-234, vol. III).

Recurenții Consiliul mun. Chișinău și SRL „Lagmar Impex” s-au conformat

prevederilor art. 245 din Codul administrativ și au depus în termen, recursurile la

19 august 2020 și 04 septembrie 2020, respectiv. (f.d. 235-238, 245-247 vol. III).

Examinând temeiurile invocate în recursurile depuse de Consiliul mun. Chișinău

și SRL „Lagmar Impex” în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră drept inadmisibile,

din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

7

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

8

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererile de recurs depuse de recurenții Consiliul mun. Chișinău și SRL

„Lagmar Impex” sunt inadmisibile.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile depuse de Consiliul mun. Chișinău și Societatea cu Răspundere

Limitată „Lagmar Impex” se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

9