3ra-1058/20 — obligarea emiterii actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1058/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Chiselița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, Gr. Dașchevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Eurocons Group”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Eurocons Group” împotriva Primarului General al

mun. Chișinău privind obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Eurocons

Group” împotriva hotărârii din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 22 martie 2018, SRL „Eurocons Group” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primarului General al mun. Chișinău privind obligarea emiterii actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 31 ianuarie 2018 s-a adresat

Primăriei mun. Chișinău cu o cerere, prin care a solicitat eliberarea certificatului de

urbanism pentru proiectarea „Centrului de afaceri cu spații polivalente și parcare auto

subsetară, cu regim pe verticală S+P+2E+M (bloc A) și S+P+6E (bloc B)”, situat pe

str. xxxxx, nr. 24, mun. Chișinău, cu condiția protejării imobilului și încăperilor

proprietate din vecinătate, în caz de deteriorare a imobilului și încăperilor proprietate

din vecinătate, repararea nemijlocită a acestora.

Reclamanta a menționat că prin răspunsul Direcției Generale Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare din 09 februarie 2018 cererea din 31 ianuarie 2018 a fost

respinsă. Astfel, la 16 februarie 2018 a înaintat Primăriei mun. Chișinău o cerere

1

prealabilă , la care nu a primit răspuns.

Reclamanta a solicitat obligarea Primarului General al mun. Chișinău de a emite

actul administrativ privind eliberarea certificatului de urbanism pentru proiectarea

„Centrului de afaceri cu spații polivalente și parcare auto subsetară, cu regim pe

verticală S+P+2E+M (bloc A) și S+P+6E (bloc B)”, situat pe str. xxxxx, nr. 24, mun.

Chișinău, cu condiția protejării imobilului și încăperilor proprietate din vecinătate, în

caz de deteriorare a imobilului, și încăperilor proprietate din vecinătate, repararea

nemijlocită a acestora.

La 14 septembrie 2018, reclamanta SRL „Eurocons Group” a depus în instanță o

cerere de concretizare a pretențiilor, invocând că a dobândit certificatul de urbanism

nr. 432/18, prin care s-a certificat elaborarea documentației de proiect a construcției

vizate.

Reclamanta a menționat că la 03 august 2018 a adresat pârâtului o declarație de

începere a executării lucrărilor de construcție, prin care a solicitat eliberarea

necondiționată a autorizației de construire a imobilului, indicat în limitele terenului cu

numărul cadastral xxxxxxxxxxx din mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. 24, iar la 15 august

2018, Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare i-a comunicat că

declarația nominalizată nu se încadrează în prevederile art. 12 alin. (7) al Legii privind

autorizarea executării lucrărilor de construcție.

Reclamanta SRL „Eurocons Group” a solicitat admiterea acțiunii, obligarea

pârâtului să emită actul administrativ privind eliberarea autorizației de construire

pentru edificarea unui centru de afaceri cu încăperi polivalente și parcare auto

subterană, în limitele terenului cu numărul cadastral xxxxxxxxxx din mun. Chișinău,

str. xxxxx, nr. 24.

Prin hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Eurocons Group”

împotriva Primarului General al mun. Chișinău privind obligarea emiterii actului

administrativ.

Prin decizia din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

apel depusă de SRL „Eurocons Group” și a fost menținută hotărârea din 23 octombrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la 15 iunie 2018 SRL

„Eurocons Group” a adresat intimatului cererea nr. 5123, prin care a solicitat eliberarea

autorizației de construire a centrului de afaceri cu încăperi polivalente, la care se

specifica că s-a anexat certificatul de urbanism nr. 432/18 din 12 iunie 2018, extras din

proiect: ME, PG, PA, PT, fațade și soluții cromatice, POC, avizate de Direcția Generală

Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. Chișinău; certificatul de

înregistrare al companiei, avize de verificare comp. AR, comp. R, aviz arheologic, fișa

de avizare a Ministerului Culturii nr. 9 din 02 iunie 2018 și alte acte necesare. Prin

scrisoarea Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare nr. 21/5123 din

21 iunie 2018 apelanta a fost informată despre suspendarea termenului de examinare a

cererii indicate, cu somarea acesteia de a prezenta actele suplimentare (extras din

procesul-verbal al ședinței Consiliului Național al Monumentelor Istorice și avizul

Inspectoratului General pentru Situații Excepționale), apelanta fiind informată că în

cazul neîndeplinirii condițiilor prescrise, scrisoarea indicată va suplini refuzul în

eliberarea autorizației. La 13 iulie 2018 apelanta a depus în adresa Direcției generale

2

arhitectură, urbanism și relații funciare cererea nr. 6042, prin care a prezentat fișa de

avizare (proiect de execuție), emisă în haza procesului-verbal al ședinței Consiliului

Național al Monumentelor Istorice nr. 11 din 05 iulie 2018 și avizul pentru obținerea

certificatului de urbanism la priectare din 08 august 2017.

Prin răspunsul Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare nr.

21/6042 din 23 iulie 2018, apelanta a fost informată despre necesitatea prezentării

extrasului din documentația de proiect în volum de plan general (plan de situație, plan

trasare), fațade, soluții cromatice, cu aplicarea ștampilei Consiliului Național al

Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, privind

conformarea cu proiectul de execuție examinat în cadrul ședinței din 05 iulie 2018

(proces-verbal nr. 11) și a avizului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență

la proiectul de execuție privind corespunderea acestuia condițiilor prescrise în avizul

pentru obținerea certificatului de urbanism la proiectare nr. 061 din 08 august 2017.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

19 august 2020, SRL „Eurocons Group” a contestat-o cu recurs prin intermediul

oficiului poștal solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate cu emiterea

unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată depusă de SRL

„Eurocons Group”.

În motivarea recursului recurenta SRL „Eurocons Group” a invocat dezacordul cu

decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul, că au fost

încălcate și aplicate eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate

și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, fiind

apreciate eronat probele.

În susținerea recursului a criticat poziția instanțelor de judecată care au respins

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Eurocons Group”, indicând că nu a

beneficiat de un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO, deoarece instanța de apel nu

a examinat cererea de apel concretizată care a fost expediată prin intermediul poștei

electronice la data de 22 iunie 2020.

În concluzie, recurenta a invocat că instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele

și probele existente ale cauzei.

La 17 octombrie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

Primarului General al mun. Chișinău copia recursului depus de SRL „Eurocons Group”

împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d. 89, vol. II).

La 31 octombrie 2020 Primarului General al mun. Chișinău a depus referință prin

care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la

data de 24 iunie 2020, fiind notificată recurentei SRL „Eurocons Group” la 13 august

3

2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 26,

vol. II). Astfel, recursul din 19 august 2020 este depus cu respectarea termenului

prevăzut de lege.

Recurenta SRL „Eurocons Group” a depus recurs motivat la 19 august 2020.

Astfel, obligația de contestare în termen a fost îndeplinită. (f.d. 94-106, vol. I).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de SRL „Eurocons Group” în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

4

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurenta SRL „Eurocons Group” este

inadmisibilă.

Instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul recurentului precum că

instanța de apel nu s-a expus în decizie referitor la cererea de apel concretizată depusă

la data de 22 iunie 2020. În susținerea concluziei respective, instanța de recurs

menționează că recurenta a depus cerere de apel concretizată la data de 19 februarie

2020, prin intermediul poștei electronice (f.d.209, vol. I), iar la data de 22 iunie 2020,

aceasta a depus în mod repetat aceeași cerere de apel concretizată, cu același conținut

prin intermediul poștei electronice (f.d.7, Vol. II), care au fost anexate la materialele

dosarului și examinate de către instanța de apel.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Eurocons Group” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

5