3ra-753/20 — contestarea actului administrativ, recalcularea si achitarea pensiei si compensarea cheltuielilor de judecata

3ra-753/20 — contestarea actului administrativ, recalcularea si achitarea pensiei si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosar nr. 3ra-753/20

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (L. Bagrin)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Ion Zghibarță, reprezentat de avocatul

Valentin Găină,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Ion Zghibarță împotriva Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ, recalcularea și achitarea pensiei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au admis apelurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova și Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea din

23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o decizie nouă de

respingere ca neîntemeiată a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 29 decembrie 2016 Ion Zghibarță reprezentat de avocatul Valentin Găină a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actului administrativ și recalcularea și achitarea pensiei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că a activat

în organele afacerilor interne în perioada 01 februarie 1978 – 14 decembrie 1998,

fiind concediat în legătură cu atingerea limitei de vârstă, cu dreptul de a primi

pensie pe linia MAI.

Ion Zghibarță a menționat că la începutul anului 2014 s-a adresat Ministerului

Afacerilor Interne cu mai multe cereri, cereri prealabile, demersuri și plângeri.

Urmare a petițiilor adresate, în calculul total al vechimii în muncă a fost inclusă

activitatea din perioada 01 noiembrie 1973- 25 ianuarie 1978, care constituie 3 ani

1

2 luni 24 zile, în care a activat în cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare

a MAI RSSM.

În continuare, reclamantul a relevat că la 29 noiembrie 2016 a adresat o cerere

prealabilă Ministerului Afacerilor Interne, solicitând calcularea corectă a vechimii

totale de activitate pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne, inclusiv

prin includerea cu înlesniri a perioadei 01 noiembrie 1974 - 25 ianuarie 1978 (care

i-a fost calculată doar ordinar, însă urma ai fi calculată dublu), stabilirea corectă a

pensiei, indemnizațiilor (adaosurilor, sporurilor) și indexațiilor cuvenite începând

cu momentul ieșirii la pensie, cât și achitarea diferenței acestora neplătite din vina

organelor care le-au stabilit incorect.

Ion Zghibarță, reprezentat de avocatul Valentin Găină, a menționat că

Ministerul Afacerilor Interne, prin scrisoarea nr. 1O/G-A/p-743/16 din

14 decembrie 2016 i-a refuzat în admiterea cerințelor înaintate, motivând prin

prevederea stabilită de art. 20 din Legea cu privire la petiționare nr. 190 din

19 iulie 1994.

Reclamantul consideră că Ministerul Afacerilor Interne ilegal i-a respins

cererea prealabilă, deoarece cerințele privind stabilirea vechimii în serviciu în

conformitate cu pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994, nu au fost anterior examinate de către instanțele de judecată.

Astfel, Ion Zghibarță reprezentat de avocatul Valentin Găină a solicitat

admiterea cererii de chemare în judecată, a considera ilegal refuzul Ministerul

Afacerilor Interne, expus prin scrisoarea nr. 10/G-A/p-743/16 din 14 decembrie

2016, privind calcularea corectă a vechimii în muncă la stabilirea pensiei, inclusiv

prin includerea conform pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994 Cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și

plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice și Corupției și sistemului penitenciar, a

înlesnirilor pe perioada 01 noiembrie 1974 – 25 ianuarie 1978 (03 ani, 2 luni și 24

zile), în calculul total al vechimii în serviciu în cadrul organelor afacerilor interne,

stabilirea corectă a pensiei, îndemnizațiilor și indexațiilor începând cu momentul

ieșirii la pensie, achitarea diferenței pensiei, îndemnizațiilor și indexațiilor

neachitate în termen, prezentarea calculului corect al vechimii în serviciu pentru

stabilirea pensiei în cadrul organelor afacerilor interne, a pensiei, îndemnizațiilor și

indexațiilor cuvenite, începând cu momentul ieșirii la pensie; obligarea

Ministerului Afacerilor Interne să-i includă conform pct.8 lit. d) din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 Cu privire la modul de calculare a

vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției și

sistemului penitenciar, înlesnirile pentru perioada 01 noiembrie 1974 –

25 ianuarie 1978 (03 ani, 2 luni și 24 zile) în calculul total al vechimii în muncă la

stabilirea pensiei în cadrul organelor afacerilor interne; obligarea Ministerului

Afacerilor Interne să-i calculeze pensia începând cu momentul ieșirii la pensie,

reieșind din calculul total al vechimii în muncă în cadrul organelor afacerilor

interne, cu includerea anterioară a perioadei de la 01 noiembrie 1973 –

2

25 ianuarie 1978, cât și a perioadei cu înlesniri de la 01 noiembrie 1974 –

25 ianuarie 1078 (03 ani, 2 luni și 24 de zile); obligarea Ministerului Afacerilor

Interne să-i calculeze corect îndemnizațiile și indexațiile cuvenite, reieșind din noul

calcul al pensiei stabilite conform prevederilor legale; obligarea Ministerului

Afacerilor Interne să-i achite diferența pensiei, îndemnizațiilor și indexațiilor ce i

se cuvin, neachitate în termen din vina celor care le-au stabilit incorect și să-i

prezinte calculul inițial al vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei în cadrul

organelor afacerilor interne la momentul ieșirii la pensie, cât și cel corect după

includerea perioadei 01 noiembrie 1973 – 25 ianuarie 1978, calculul inițial al

pensiei stabilit la momentul ieșirii la pensie, cât și cel după includerea anterioară a

perioadei 01 noiembrie 1973 – 25 ianuarie 1978, și calculul indemnizațiilor și

indexațiilor cuvenite, stabilite din momentul ieșirii la pensie – prezent, inclusiv

după includerea anterioară a perioadei 01 noiembrie 1973 – 25 ianuarie 1978 și

efectuarea recalcului pensiei.

Pe parcursul examinării cauzei, și anume la 31 mai 2018, la 04 septembrie

2017, 04 octombrie 2017, la 05 decembrie 2017 reclamantul, prin intermediul

reprezentantului său a depus cereri de concretizare a pretențiilor, ultimile solicitări

fiind constatarea ilegalității refuzurilor Ministerului Afacerilor Interne, expus prin

scrisoarea nr. 1O/G-A/p-743/16 din 14 decembrie 2016 și Casei Naționale de

Asigurări Sociale, expus prin scrisoarea nr. G-526/18 din 05 martie 2018;

obligarea calculării de către Ministerul Afacerilor Interne a vechimii în serviciu

pentru stabilirea pensiei în cadrul organelor afacerilor interne, începând cu

momentul pensionării – 14 decembrie 1998 – în mărime de 27 ani 2 luni 10 zile;

obligarea Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de Asigurări Sociale să

includă cu înlesniri perioada 01 noiembrie 1974-25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24

zile), în calculul total al vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei în cadrul

organelor afacerilor interne, să stabilească pensia în mărime de 75%, cu adausurile,

sporurile și indexațiile, în conformitate cu prevederile legale, începând cu

momentul ieșirii la pensie, reieșind din calculul total al vechimii în serviciu

acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne în mărime de 27

ani (71%) și motivul ieșirii la pensie pentru limită de vârstă (5%), să stabilească și

să achite restanța și diferența pensiei cu adausuri, sporurile și indexațiile ce i se

cuvin, conform prevederilor legale în vigoare, începând cu momentul ieșirii la

pensie, neplătite în termen din vina organelor care au stabilit incorect vechimea în

serviciu și mărimea pensiei, care la 01 decembrie 2017 constituie suma de

63227,31 de lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească și să

achite pe viitor pensia cu adausuri, sporurile și indexațiile ce i se cuvin, luând ca

bază mărimea pensiei indexată la situația din 01 aprilie 2017 în sumă de 4 121,79

de lei, cu indexarea acestora anuală ulterioară, conform prevederilor legislației în

vigoare și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 de lei

(f.d. 83, 114, 117, 181, 216, 229, Vol.I).

Prin încheierea protocolară din 31 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru a fost antrenată în proces Casa Națională de Asigurări Sociale în calitate de

copârât (101-102, vol. I).

Prin hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată depusă de către Ion Zghibarță reprezentat de avocatul

3

Valentin Găină împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, recalcularea și

achitarea pensiei și compensarea cheltuielilor de judecată s-a admis parțial.

S-a constatat ilegalitatea refuzurilor Ministerului Afacerilor Interne, expus

prin scrisoarea nr. 1O/G-A/p-743/16 din 14 decembrie 2016 și Casei Naționale de

Asigurări Sociale, expus prin scrisoarea nr. G-526/18 din 05 martie 2018.

S-a obligat în mod solidar Ministerul Afacerilor Interne și Casa Națională de

Asigurări Sociale să includă în conformitate cu prevederile pct. 8 lit. d) din

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, perioada 01 noiembrie 1974-

25 ianuarie 1978. cu înlesniri, în calculul total al vechimii în serviciu acumulată

pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne al reclamantului Ion

Zghibarță.

S-a obligat în mod solidar Ministerul Afacerilor Interne și Casa Națională de

Asigurări Sociale să stabilească pensia în mărime de 75%, cu sporurile și

indexațiile ce se cuvin reclamantului Ion Zghibarță, în conformitate cu prevederile

legale, începând cu momentul ieșirii la pensie 14 decembrie 1998, reieșind din

calculul total al vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele

afacerilor interne în mărime de 27 ani (71%) și motivul ieșirii la pensie pentru

limită de vârstă (5%).

S-a obligat în mod solidar Ministerul Afacerilor Interne și Casa Națională de

Asigurări Sociale să stabilească și să achite reclamantului Ion Zghibarță restanța și

diferența pensiei cu sporurile și indexațiile ce se cuvin, în conformitate cu

prevederile legale, începând cu momentul ieșirii la pensie 14 decembrie 1998.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări să stabilească și să achite pensia cu

sporurile și indexațiile ce se cuvin reclamantului Ion Zghibarță, cu indexarea

acestora conform prevederilor legislației în vigoare.

S-a încasat în mod solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne și Casei

Națională de Asigurări Sociale, în beneficiul reclamantului cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 3 000 de lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca nefondate

(f.d. 10-11, 16-28, vol. II).

La 31 mai 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva

hotărârii din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a

solicitat casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii lui Ion Zghibarță, ca fiind neîntemeiată.

La 19 iulie 2018 Ministerului Afacerilor Interne a depus cerere de apel

împotriva hotărârii din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

solicitând casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile depuse de către Casa Națională de Asigurări Sociale și Ministerul

Afacerilor Interne și s-a menținut hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d. 84, 85-103, vol. II).

Prin decizia din 10 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a casat decizia

din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei la Curtea de

Apel Chișinău.

4

Prin decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-au admis

apelurile declarate de Casa Națională de Asigurări Sociale și Ministerul Afacerilor

Interne, s-a casat hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a emis o decizie nouă de respingere ca neîntemeiată a cererii de

chemare în judecată.

La 09 ianuarie 2020 Ion Zghibarță, reprezentat de avocatul Valentin Găină a

declarat recurs împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu restituirea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Recurentul a indicat că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău

nr.3a-1406/18 din 29 octombrie 2019 a recepționat-o la 13 decembrie 2019.

În continuare, recurentul a precizat că nu este de acord cu decizia

nr.3a-1406/18 din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, o consideră

nefondată și pasibilă de a fi casată, din următoarele considerente.

În motivarea cererii de recurs, Ion Zghibarță, reprezentat de avocatul Valentin

Găină au reiterat poziția expusă asupra cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar indicând că instanța ierarhic inferioară nu a constatat corect

circumstanțele cauzei, a interpretat și aplicat în mod eronat legea, fapt ce a dus la

adoptarea unei decizii ilegale și încălcarea drepturilor și libertăților sale

fundamentale.

Recurentul consideră eronată, concluzia instanței de apel privind respingerea

cererii de chemare în judecată înaintată la 29 decembrie 2016.

În opinia recurentului, instanța de apel eronat a ajuns la această concluzie,

deoarece nu a studiat circumstanțele ambelor cauze, cerințele înaintate în ambele

cereri și motivele respingerii de către Curtea de apel Chișinău prin decizia din

18 iunie 2015 a cererii de chemare în judecată, înaintată la 26 mai 2014.

Ion Zghibarță, reprezentat de avocatul Valentin Găină a susținut că adoptând

decizia din 29 octombrie 2019, instanța de apel n-a luat în considerare temeiurile în

baza cărora Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 18 iunie 2015 a respins

cererea de chemare în judecată înaintată și anume prevederile articolelor 51 și 61

ale Legii cu privire la asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afecerilor interne, nr.l544-XII din

23 iunie 1993, conform cărora „dacă pensionarul beneficiază de dreptul la

majorarea pensiei, diferența de pensie i se poate plăti doar pentru 12 luni trecute” și

„recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură

cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate

la momentul recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta

ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea

se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data

depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a

prezentei legi”'; Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției

sunt două persoane juridice de sine stătătoare, doi angajatori diferiți a diferitor

subdiviziuni, iar asigurarea cu pensie, conform Hotărârii Guvernului nr.78 din

21 februarie 1994, urma a fi efectuată doar de angajator, care în cazul său este

Ministerul Afacerilor Interne.

5

Astfel, reieșind din considerentele expuse de Curtea de Apel Chișinău în

decizia din 18 iunie 2015 și anume că conform articolelor 51 și 61 ale Legii cu

privire la asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afecerilor interne nr.l544-XII din 23 iunie 1993, recalculul

pensiei stabilite recurentului urma a fi efectuat doar de către MAI și doar pentru

12 luni de zile, cât și a faptului că ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii

judecătorești a aflat de la foștii colegi cu care a activat anterior, că acestora le-a

fost recalculată vechimea totală în serviciu prin includerea cu înlesniri la lucrările

în subteran ce se includ în perioada de activitate în cadrul Departamentului

Instituțiilor Penitenciare a MAI, la 29 noiembrie 2016 a adresat o cerere prealabilă

Ministerului Afacerilor Interne, solicitând calcularea corectă a vechimii totale de

activitate pentru stabilirea pensiei in organele afacerilor interne, inclusiv prin

includerea cu înlesniri a perioadei 01 noiembrie 1974 - 25 ianuarie 1978 (3 ani 2

luni 24 zile, care i-a fost calculată doar ordinar, însă urma a-i fi calculată dublu),

care se include totalmente în perioada 01 noiembrie 1973 - 25 ianuarie 1978 (4 ani

2 luni 24 zile, recunoscută de MAI în anul 2014 și inclusă în vechimea de serviciu

pentru fixarea pensiei începând cu momentul ieșirii la pensie), stabilirea corectă a

pensiei, indemnizațiilor (adaosurilor, sporurilor) și indexaților cuvenite începând

cu momentul ieșirii la pensie, cât și achitarea diferenței și restanței acestora

neplătite din vina organelor care le-au stabilit incorect.

Recurentul a mai menționat că, deoarece Ministerul Afacerilor Interne prin

scrisoarea nr. 10/G-A/p- 743/16 din 14 decembrie 2016 i-a refuzat admiterea

cerințelor înaintate, motivând prin prevederea stabilită de art. 20 din Legea cu

privire la petiționare nr. 190 din 19 iulie 1994, deși cerința privind calcularea

corectă a vechimii totale de activitate pentru stabilirea pensiei în organele

afacerilor interne, inclusiv prin includerea cu înlesniri a perioadei

01 noiembrie 1974 – 25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24 zile, care i-a fost calculată

doar ordinar, deși urma a-i fi calculată dublu) a fost înaintată pentru prima oară și

deci Ministerul Afacerilor Interne era obligat să se expună asupra acesteia.

La 29 decembrie 2016 recurentul a inaintat cererea de chemare în judecată, în

care reieșind din considerentul expus de Curtea de Apel Chișinău în decizia din

18 iunie 2015 și anume că conform prevederilor articolelor 51 și 61 ale Legii

nr.l544-XII din 23 iunie 1993, recalculul pensiei stabilite urmează a fi efectuat

doar pentru 12 luni de zile, a solicitat deja nu recalculul pensiei, dar stabilirea

vechimii în muncă cu înlesniri și stabilirea pensiei în mărime de 75%, cu

adausurile, sporurile și indexațiile, în conformitate cu prevederile legale, începând

cu momentul ieșirii la pensie.

Prin urmare instanța de apel eronat a ajuns la concluzia înaintării de către Ion

Zghibarță a acelorași cerințe în cererile de chemare în judecată înaintate la

26 mai 2014 și 29 decembrie 2016. Or, dacă în cererea de chemare în judecată

înaintată la 26 mai 2014 a solicitat recalcularea pensiei, atunci în cea din

29 decembrie 2016, cu concretizările și modificările ulterioare, a solicitat deja nu

recalculul pensiei, dar stabilirea vechimii în muncă cu înlesniri și stabilirea pensiei

în mărime de 75%, cu adausurile, sporurile și indexațiile, în conformitate cu

prevederile legale, începând cu momentul ieșirii la pensie, cerințe ce sunt total

diferite, deoarece dacă recalcularea pensiei urmează a fi efectuată doar pentru o

6

perioadă de 12 luni, apoi stabilirea pensiei urmează a fi efectuată pentru toată

perioada de după ieșirea la pensie, motivul fiind stabilirea de către angajații

Ministerului Afacerilor Interne a vechimii în muncă și a pensiei contrar

prevederilor legale.

Recurentul consideră că instanța de apel greșit și eronat a apreciat

circumstanțele cauzei. Astfel, în compartimentul „Materialul probatoriu

administrat de instanța de fond”, se indică faptul privind atestarea de către

materialele cauzei că Ion Zghibarță a activat în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne în perioada din 01 februarie 1979 - decembrie 1998. Or, acest fapt nu este

corect, deoarece conform documentelor anexate la materialele cauzei, dar și

hotărârii instanței de fond din 23 mai 2018 este probat faptul activității lui Ion

Zghibarță în organele afacerilor interne în perioada 01 februarie 1978 –

14 decembrie 1998.

Recurentul a susținut că în același compartiment, instanța de apel a menționat

că la fel, materialele cauzei atestă și faptul că, la data de 02 martie 2018,

reprezentantul lui Ion Zghibarță, avocatul Valentin Găină a adresat Casei Naționale

de Asigurări Sociale cererea prealabilă, prin care a solicitat să fie dispusă, în

comun cu Ministerul Afacerilor Interne: includerea în calculul total al vechimii în

serviciu, acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne, cu

înlesniri a perioadei 01 noiembrie 1973 – 25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24 zile), în

conformitate pct, 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994”.

Astfel, consideră că nici acest fapt nu este corect, deoarece în cererea prealabilă

adresată Casei Naționale de Asigurări Sociale se solicită obligarea în comun cu

Ministerul Afacerilor Interne a includerii în calculul total al vechimii în serviciu,

acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne, cu înlesniri a

perioadei 01 noiembrie 1974 – 25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24 zile), conform

pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994, dar nici de cum

a perioadei 01 noiembrie 1973 - 25 ianuarie 1978, care constituie 4 ani 2 luni 24

zile si a fost recunoscută de Ministerul Afacerilor Interne în anul 2014 și inclusă în

calculul total al vechimii în muncă.

În același context, recurentul a indicat că, instanța de apel în același

compartiment, greșit și eronat menționează că ulterior, nefiind de acord nici cu

răspunsul sus enunțat, prin cererea de concretizare a pretențiilor reprezentantul lui

Ion Zghibarță - avocatul Valentin Găină a solicitat a considera ilegal refuzul

Ministerului Afacerilor Interne expus în scrisoarea nr. 10/G-A/p-743/16 din

14 decembrie 2016 și Casei Naționale de Asigurări Sociale, expus prin scrisoarea

nr.G- 526/18 din 05 martie 2018; a constata recunoașterea și stabilirea de către

Ministerul Afacerilor Interne a vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei în

organele afacerilor interne, începând cu momentul ieșirii la pensie

14 decembrie 1998 - în mărime de 27 ani 02 luni 10 zile; a obliga Ministerul

Afacerilor Interne și Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în

conformitate cu prevederile pct.8 lit. d) Hotărârea Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994, cu înlesniri perioada din 01 noiembrie 1994 - 25 ianuarie 1978

(3 ani 2 luni 24 zile), în calculul total al vechimii în serviciu pentru stabilirea

pensiei în organele afacerilor interne ”. Or, Ion Zghibarță a ieșit la pensie la

14 decembrie 1998, dar nu la 14 decembrie 1978, iar în cererea de concretizare și

7

modificare a cerințelor în pct.4 lit. a) este cert indicată perioada solicitării

includerii cu înlesniri în calculul total al vechimii în serviciu acumulată pentru

stabilirea pensiei în organele afacerilor interne - 01 noiembrie 1974 –

25 ianuarie 1978, dar nici de cum nu 01 noiembrie 1994 - 25 ianuarie 1978.

De asemenea, consideră că în textul deciziei motivate instanța de apel

confundă perioadele la care face referire reclamantul/intimatul și termenul corect

calculat al acestor perioade: și anume 01 noiembrie 1973 – 25 ianuarie 1978 (4 ani

2 luni 24 zile) care este perioada inclusă în anul 2014 de Ministerul Afacerilor

Interne în calculul vechimii totale în muncă pentru stabilirea pensiei cu perioada

01 noiembrie 1974 – 25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24 zile, care se include total în

perioada 01 noiembrie 1973 – 25 ianuarie 1978 și care i-a fost calculată doar

ordinar, deși urma a-i fi calculată dublu), solicitată în anul 2016 pentru includerea

conform pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994, cu

înlesniri în calculul total al vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei

în organele afacerilor interne, deoarece a activat la lucrări de subteran.

Ion Zghibarță, reprezentat de avocatul Valentin Găină nu este de acord nici cu

concluzia instanței de apel precum că astfel, acestea fiind constatate, Colegiul

consideră că pretenția reclamantului/intimatului cu privire la obligarea Ministerului

Afacerilor Interne să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru toată perioada de

după ieșire la pensie (decembrie 1998), reieșind din vechimea totală de activitate în

organele afacerilor interne, după includerea perioadei din 01 noiembrie 1973 –

25 ianuarie 1978, care constituie 27 ani și procentul de calcul al pensiei de 75 %,

este una neîntemeiată, motiv din care urmează a fi respinsă, or, materialele cauzei

atestă cu certitudine faptul că pensia lui Ion Zghibarță i-a fost calculată și achitată

corect de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intimatul

făcând cunoștință cu calculul vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei efectuat

de organele de pensionare a Ministerului Afacerilor Interne contra semnătură,

deoarece a fost concediat în legătură cu atingerea limitei de vârstă, cu dreptul de a

primi pensie pe linia MAI, fiindu-i stabilită inițial vechimea în serviciu în mărime

de 23 ani 11 luni 16 zile, fapt confirmat prin calculul vechimii în serviciu pentru

stabilirea pensiei, întocmit în luna martie 1999, apoi recalculat la 22 ani, dar care

nu includeau perioada de activitate în calitate de salariat civil în cadrul DIP al MAI

de la 01 noiembrie 1973-25 ianuarie 1978 (4 ani 2 luni 24 zile). Ulterior, în anul

2014 după ce această perioadă a fost inclusă în calculul vechimii în serviciu pentru

stabilirea pensiei, i-a fost efectuat recalculul pensiei și achitată diferența acesteia

doar pentru perioada 01 septembrie 2012-31 decembrie 2013, dar nu pentru toată

perioada de după ieșirea la pensie, începând cu 14 decembrie 1998, în pofida

faptului că nu i-a fost inițial corect stabilită vechimea în muncă și mărimea pensiei

din vina angajaților Ministerului Afacerilor Interne. În același timp, deși de către

Ministerul Afacerilor Interne s-a făcut trimitere la prevederile art.51 alin.(2) al

Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne nr.l544-XII din 23 iunie 1993, conform căruia,

diferențe de pensie recalculată se poate plăti doar pentru 12 luni trecute,

recurentului i-a fost efectuat recalculul și achitată diferența pensiei pentru o

perioada de 15 luni – 01 septembrie 2012-31 decembrie 2012. Prin urmare,

8

instanța de apel nu a luat în considerare nici dreptul constituțional imprescriptibil

de stabilire a pensiei lui Ion Zghibarță.

Astfel, recurentul nu este de acord și consideră greșită și eronată concluzia

instanței de apel, precum că în prezenta cauză, Ion Zghibarță și-a reformulat

pretențiile, acestea fiind înaintate față de Casa Națională de Asigurări Sociale și

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, solicitând constatarea

ilegalității refuzurilor Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de

Asigurări Sociale, expuse prin scrisoarea nr. lO/G-A/p-743/16 din 14 decembrie

2016 și scrisoarea nr.G-526/18 din 05 martie 2018; recunoașterea și stabilirea de

către Ministerul Afacerilor Interne a vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei

în organele afacerilor interne începând cu 14 decembrie 1998 în mărime de 27 ani

02 luni 10 zile, și obligarea Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de

Asigurări Sociale: să-i includă lui Ion Zghibarță în conformitate cu prevederile

pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994, cu înlesniri

perioada din 01 noiembrie 1974 – 25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24 zile), în

calculul total al vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele

afacerilor interne, să-i stabilească pensia în mărime de 75%, cu adausurile,

sporurile și indexațiile, în comormitate cu prevederile legale, începînd cu

momentul ieșirii la pensie, reieșind din calculul total al vechimii în serviciu

acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne în mărime de 27

ani și motivul ieșirii la pensie pentru limită de vârstă (5%), să-i stabilească și să-i

achite restanța și diferența pensiei cu adausurile, sporurile și indexațiile ce i se

cuvin, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, începând cu momentul

ieșirii la pensie, neplătite în termen din vina organelor care au stabilit incorect

vechimea în serviciu și mărimea pensiei, care la data de 01 decembrie 2017

constituia suma de 63227,31 lei, deoarece inițial la 29 decembrie 2016 cererea de

chemare în judecată a fost înaintată doar față de Ministerul Afacerilor Interne și

doar ulterior, urmare a intrării în vigoare la 01 ianuarie 2017 a Legii nr.282 din

16 decembrie 2016 pentru modificarea Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne

nr.l544-XII din 23 iunie 1993, conform căreia a fost abrogat art.10 și modificate

articolele 48, 49, 52 și 58 din Legea nominalizată, cât și a Hotărârii Guvernului

nr.1427 din 28 decembrie 2016 cu privire la preluarea atribuțiilor de plată a

pensiilor și prestațiilor sociale militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

sistemului penitenciar, ofițerilor de protecție și colaboratorilor organelor securității

statului și Centrului Național Anticorupție, iar obligațiunea stabilirii și plății

pensiilor și a diferenței pensiei neplătite pentru toată perioada de după ieșirea la

pensie i-a revenit Casei Naționale de Asigurări Sociale, instanța de fond a atras în

proces Casa Națională de Asigurări Sociale, iar reclamantul și-a modificat și

concretizat pretențiile, deoarece potrivit prevederilor legale începând cu

01 ianuarie 2017, acesteia îi revine în prezent obligațiunea de a-i stabili

reclamantului pensia începând cu momentul ieșirii la pensie, reieșind din vechimea

în serviciu de 27 ani și temeiul ieșirii la pensie pentru vechime în muncă (serviciu)

și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.54 din prezenta Lege de a-i achita

diferența pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit pensia pentru

9

toată perioada precedentă fără limite în timp, începând cu momentul ieșirii la

pensie. Astfel, este probat faptul, că greșeala admisă de către Ion Zghibarță în

cererile prealabile, cât și în cerințele sale înaintate în cererea de chemare în

judecată la 26 mai 2014 și concretizate în instanța de judecată, constă în faptul, că

a solicitat recalculul pensiei și plata diferenței pensiei neachitate pentru întreaga

perioadă de activitate în MAI, reieșind din vechimea totală de activitate în organele

afacerilor interne, după includerea perioadei 01 noiembrie 1973- 25 ianuarie 1978,

care constituie 27 ani și procentul de calculare a pensiei de 75 %, atunci când urma

să solicite nu recalculul pensiei, dar stabilirea corectă a acesteia începând cu

momentul ieșirii la pensie și plata diferenței pensiei neachitate, aceste cerințe

înaintându-le deja în cererea de chemare în judecată din 29 decembrie 2016, și

ulterior în cererile de modificare și concretizare a pretențiilor înaintate. Or,

conform practicii judiciare existente la momentul adoptării hotărârii în instanța de

fond la 23 mai 2018, cât și la momentul adoptării deciziei Curții de Apel Chișinău

la 06 februarie 2019 obligațiunea de stabilire a vechimii în muncă, stabilire a

mărimii pensiei și plată diferenței acesteia revenea în mod solidar Ministerului

Afacerilor Interne și Casei Naționale de Asigurări Sociale sau Ministerului

Afacerilor Interne până la 31 decembrie 2016 și Casei Naționale de Asigurări

Sociale începând cu 01 ianuarie 2017. Doar începând cu data de 22 mai 2019, când

pentru prima dată Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârile adoptate de

instanțele inferioare de obligare a Ministerului Afacerilor Interne de a stabili doar

vechimea în muncă, iar Casei Naționale de Asigurări Sociale mărimea pensiei,

începând cu momentul ieșirii la pensie și achitarea diferenței acesteia, s-a

modificat și practica juriciară. Or, unul din argumentele Curții Supreme de Justiție

expuse în decizia din 10 iulie 2019, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de către

Curtea de Apel Chișinău îl constitue faptul că actualmente pensiile se stabilesc de

către Casa Națională de Asigurări Sociale, în modul stabilit de Guvern.

La fel, nu este de acord nici cu concluzia instanței de apel, precum că, prin

cererea de chemare în judecată precum și prin cea concretizată reclamantul a mai

solicitat obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i stabilească și să-i

achite pe viitor pensia cu adausurile, sporurile si indexațiile ce i se cuvin, luând ca

bază mărimea pensiei indexată la situația din 01 aprilie 2017 în sumă de 4121,79

lei cu indexarea acestora anuală ulterioară, conform prevederilor legislației în

vigoare (f.d.229 Voi. I), deoarece instanța de apel nu s-a expus privitor la

ilegalitatea cerinței inaintate, iar înaintând pretenția dată s-a condus de decizia

irevocabilă a Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție din 09 iulie 2008, adoptată urmare a examinării cererii de recurs înaintată

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2008, prin care s-a

dispus însasarea de la Ministerul Afacerilor Interne a diferenței neachitată a

majorării de pensie ca participant la acțiunile de luptă pentru integritatea RM, în

rest menținând hotărârea instanței de apel, cu concretizarea în dispozitivul acesteia

că pe viitor Ministerul Afacerilor Interne se obligă să-i calculeze lui Ion Zghibarță

majorarea de pensie conform art.16 alin.(1) lit.a) din Legea 1544-XII din

23 iunie 1993 (dosarul nr.3r-1556/08).

Ion Zghibarță, reprezentat de avocatul Valentin Găină a indicat dezacordul și

cu concluzia instanței de apel, precum că nu poate fi admisă nici pretenția privind

10

obligarea Ministerului Aiacerilor Interne și Casei Naționale de Asigurări Sociale să

includă cu înlesniri perioada din 01 noiembrie 1973 – 25 ianuarie 1978 (3 ani 2

luni 24 zile), în calculul total al vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea

pensiei în organele afacerilor interne, precum și să-i stabilească pensia în mărime

de 75%, cu adausurile, sporurile și indexațiile, în conformitate cu prevederile

legale, începând cu momentul ieșirii la pensie, reieșind din calcul total al vechimii

în serviciu acumulat pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne în

mărime de 27 ani (7l%) și motivul ieșirii la pensie pentru limită de vârstă (5%),

deoarece perioada din 01 noiembrie 1973 – 25 ianuarie 1978, deja este inclusă în

calculul total al vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele

afacerilor interne, fapt confirmat prin răspunsul Direcției Economie și Finanțe a

Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/3-Z-64/14 din 31 martie 2014

(f.d. 171 Vol.I)”, or, instanța de apel a confundat perioada care urma a fi calculată

cu înlesniri 01 noiembrie 1974 – 25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24 zile), cu

perioada 01 noiembrie 1973 –25 ianuarie 1978 (4 ani 2 luni 24 zile) recunoscută de

Ministerul Afacerilor Interne în anul 2014 și inclusă în calculul reînnoit al vechimii

totale în muncă. Astfel, recurentul a reiterat că are dreptul la recalculul vechimii în

muncă, inclusiv prin includerea cu înlesniri a perioadei 01 noiembrie 1974 –

25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24 zile), în calculul total al vechimii în serviciu

acumulat pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne, în cazul admiterii

acestei cerințe, vechimea totală în muncă va constitui peste 30 ani, or, în acest caz

conform prevederilor legale pensia nu poate depăși 75%, de aceia a și solicitat

stabilirea pensiei în organele afacerilor interne în mărime de 27 ani (71%) și

motivul ieșirii la pensie pentru limită de vârstă (5%), începând cu momentul ieșirii

la pensie.

Recurentul a notat că nu susține nici concluzia instanței de apel, precum că

referitor la pretenția reclamatului/intimatului privind obligarea Ministerului

Afacerilor Interne și Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i stabilească și să-i

achite restanța și diferența pensiei, începând cu momentul ieșirii la pensie, aceasta

nu poate fi admisă având în vedere că prin decizia Curții de Apel Chișinău din

18 iunie 2015 pretențiile analogice ale reclamantului/intimatului au fost respinse ca

fiind lipsite de temei, deoarece în cererea de chemare în judecată înaintată la

29 decembrie 2016 Ion Zghibarță, reieșind din considerentul expus de Curtea de

Apel Chișinău în decizia din 18 iunie 2015 și anume că conform prevederilor

art.51 și 61 ale Legii nr.l544-XII din 23 iunie 1993, recalculul pensiei stabilite

urmează a fi efectuat doar pentru 12 luni de zile, a solicitat deja nu recalculul

pensiei, dar stabilirea vechimii în muncă cu înlesniri și stabilirea pensiei în mărime

de 75% și achitarea diferenței acestora cu adausurile, sporurile și indexațiile, în

conformitate cu prevederile legale, începând cu momentul ieșirii la pensie. Or,

aceste cerințe sunt diferite atât după sens, cât și după conținut celor solicitate în

cererea de chemare în judecată înaintată la 26 mai 2014.

Recurentul nu este de acord nici cu concluzia instanței de apel, precum că

acestea fiind constatate și ținând cont de faptul că, instanța de fond la emiterea

hotărârii din 23 mai 2018 nu a elucidat pe deplin circumstanțele speței deduse

judecății, în consecință admițînd erori în aprecierea probatoriului administrat și în

interpretarea normelor legale, concluzionează despre necesitatea admiterii apelului

11

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociate și a apelului declarat de Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casează hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 23 mai 2018 și emite o nouă hotărâre, prin care cererea înaintată

de Valentin Găină în interesele lui Ion Zghibarță, se respinge ca fiind neîntemeiată.

Or, instanța de fond a examinat cauza minuțios în cadrul a 12 ședințe de judecată,

atunci când instanța de apel a adoptat decizia de admitere a apelurilor și casare a

hotărârii primei instanțe, iar din decizia motivată se constată aplicarea eronată a

legii.

Prin urmare, recurentul a opinat că instanța de apel, aplicând eronat normele

legii, a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, prin decizia

adoptată încălcându-i dreptul de proprietate și la un trai decent protejate de

Consituția Republicii Moldova și dreptul la un proces echitabil garantat de art.6

CEDO.

La 09 iulie 2020 Ministerul Afacerilor Interne a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a recursului declarat de Ion

Zghibarță, reprezentat de avocatul Valentin Găină.

Totodată, la data de 27 iunie 2020, în adresa intimatei, Casei Naționale de

Asigurări Sociale a fost expediată copia recursului declarat de către Ion Zghibarță,

reprezentat de avocatul Valentin Găină, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fiind recepționată la data de 10 iulie 2020 (f.d.221 vol. II), dar pînă la

examinarea recursului, intimata Casa Națională de Asigurări Sociale nu a depus

referință, prin care să-și expună opinia asupra recursului declarat de Ion Zghibarță,

reprezentat de avocatul Valentin Găină.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică

conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

12

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, decizia din

29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 23 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru urmează a fi casate și emisă o nouă decizie de

admitere parțială a acțiunii înaintate de Ion Zghibarță, din următoarele motivele.

Colegiul menționează că la 29 noiembrie 2016 Ion Zghibarță s-a adresat cu o

cerere prealabilă Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat calcularea

corectă a vechimii totale de activitate pentru stabilirea pensiei in organele

afacerilor interne, inclusiv prin includerea cu înlesniri a perioadei

01 noiembrie 1974 - 25 ianuarie 1978, stabilirea corectă a pensiei, indemnizațiilor

(adaosurilor, sporurilor) și indexaților cuvenite începând cu momentul ieșirii la

pensie (f.d.8-10 vol. I).

Prin scrisoarea nr. 10/G-A/p- 743/16 din 14 decembrie 2016, Ministerul

Afacerilor Interne i-a refuzat examinarea cerințelor înaintate, motivând prin

prevederea stabilită de art. 20 din Legea cu privire la petiționare nr. 190 din

19 iulie 1994, din motivul lipsei de noi argumente și informații (f.d.11 vol. I).

La data de 28 februarie 2018, recurentul Ion Zghibarță s-a adresat cu o cerere

prealabilă către Casa Națională de Asigurări Sociale prin care a solicitat includerea

cu înlesniri a perioadei 01 noiembrie 1974 - 25 ianuarie 1978 în calculul total al

vechimii în muncă, stabilirea corectă a pensiei, indemnizațiilor (adaosurilor,

sporurilor) și indexaților cuvenite începând cu momentul ieșirii la pensie

(f.d.230 vol. I).

Prin răspunsul nr. G-526/18 din 05 martie 2018, Casa Națională de Asigurări

Sociale a indicat că solicitările înaintate de recurent sunt obiectul unui litigiu aflat

în examinare în instanța de judecată, și asupra temeiniciei acestora urmează se se

expună instanța de judecată (f.d.231 vol. I).

La 29 decembrie 2016 Ion Zghibarță reprezentat de avocatul Valentin Găină a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actului administrativ și recalcularea și achitarea pensiei.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul, prin intermediul reprezentantului

său concretizîndu-și pretențiile a solicitat constatarea ilegalității refuzurilor

Ministerului Afacerilor Interne, expus prin scrisoarea nr. 1O/G-A/p-743/16 din

14 decembrie 2016 și Casei Naționale de Asigurări Sociale, expus prin scrisoarea

nr. G-526/18 din 05 martie 2018; obligarea calculării de către Ministerul Afacerilor

Interne a vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei în cadrul organelor

afacerilor interne, începând cu momentul pensionării – 14 decembrie 1978 – în

mărime de 27 ani 2 luni 10 zile; obligarea Ministerului Afacerilor Interne și Casei

Naționale de Asigurări Sociale să includă cu înlesniri perioada 01 noiembrie 1974-

25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24 zile), în calculul total al vechimii în serviciu

pentru stabilirea pensiei în cadrul organelor afacerilor interne, să stabilească pensia

în mărime de 75%, cu adausurile, sporurile și indexațiile, în conformitate cu

prevederile legale, începând cu momentul ieșirii la pensie, reieșind din calculul

13

total al vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele

afacerilor interne în mărime de 27 ani (71%) și motivul ieșirii la pensie pentru

limită de vârstă (5%), să stabilească și să achite restanța și diferența pensiei cu

adausuri, sporurile și indexațiile ce i se cuvin, conform prevederilor legale în

vigoare, începând cu momentul ieșirii la pensie, neplătite în termen din vina

organelor care au stabilit incorect vechimea în serviciu și mărimea pensiei, care la

01 decembrie 2017 constituie suma de 63227,31 de lei; obligarea Casei Naționale

de Asigurări Sociale să stabilească și să achite pe viitor pensia cu adausuri,

sporurile și indexațiile ce i se cuvin, luând ca bază mărimea pensiei indexată la

situația din 01 aprilie 2017 în sumă de 4 121,79 de lei, cu indexarea acestora

anuală ulterioară, conform prevederilor legislației în vigoare și compensarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 de lei (f.d. 229, Vol.I).

Prin hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată depusă de către Ion Zghibarță reprezentat de avocatul

Valentin Găină împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, recalcularea și

achitarea pensiei și compensarea cheltuielilor de judecată s-a admis parțial.

S-a constatat ilegalitatea refuzurilor Ministerului Afacerilor Interne, expus

prin scrisoarea nr. 1O/G-A/p-743/16 din 14 decembrie 2016 și Casei Naționale de

Asigurări Sociale, expus prin scrisoarea nr. G-526/18 din 05 martie 2018.

S-a obligat în mod solidar Ministerul Afacerilor Interne și Casa Națională de

Asigurări Sociale să includă în conformitate cu prevederile pct. 8 lit. d) din

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, perioada 01 noiembrie 1974-

25 ianuarie 1978, cu înlesniri, în calculul total al vechimii în serviciu acumulată

pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne al reclamantului Ion

Zghibarță.

S-a obligat în mod solidar Ministerul Afacerilor Interne și Casa Națională de

Asigurări Sociale să stabilească pensia în mărime de 75%, cu sporurile și

indexațiile ce se cuvin reclamantului Ion Zghibarță, în conformitate cu prevederile

legale, începând cu momentul ieșirii la pensie 14 decembrie 1998, reieșind din

calculul total al vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele

afacerilor interne în mărime de 27 ani (71%) și motivul ieșirii la pensie pentru

limită de vârstă (5%).

S-a obligat în mod solidar Ministerul Afacerilor Interne și Casa Națională de

Asigurări Sociale să stabilească și să achite reclamantului Ion Zghibarță restanța și

diferența pensiei cu sporurile și indexațiile ce se cuvin, în conformitate cu

prevederile legale, începând cu momentul ieșirii la pensie 14 decembrie 1998.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări să stabilească și să achite pensia cu

sporurile și indexațiile ce se cuvin reclamantului Ion Zghibarță, cu indexarea

acestora conform prevederilor legislației în vigoare.

S-a încasat în mod solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne și Casei

Națională de Asigurări Sociale, în beneficiul reclamantului cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 3 000 de lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca nefondate

(f.d. 10-11 vol. II).

Prin decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-au admis

apelurile declarate de Casa Națională de Asigurări Sociale și Ministerul Afacerilor

14

Interne, s-a casat hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a emis o decizie nouă de respingere ca neîntemeiată a cererii de

chemare în judecată (f.d.172-186 vol.II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că anterior prin decizia din

18 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins din lipsă de temei, pretenția

formulată de Ion Zghibarță împotriva Ministerului Afacerilor Interne și

Inspectoratului de Poliție Orhei al IGP al Ministerului Afacerilor Interne privind

obligarea ultimilor să-i recalculeze pensia pentru toată perioada de după ieșire la

pensie (decembrie 1998), reieșind din vechimea totală de activitate în organele

afacerilor interne, după includerea perioadei din 01 noiembrie 1973- 25 ianuarie

1978, care constituie 27 ani și procentul de calcul al pensiei de 75 % și să-i achite

diferența pensiei neplătite pentru toată această perioadă. Iar, din răspunsul Direcției

Economie și Finanțe a Ministerului Afacerilor Interne nr.15/3-Z-64/14 din

31 martie 2014, se atestă calcularea corectă a pensiei reclamantului, în

conformitate cu Legea asigurării cu pensii a militarilor și persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544- XII din 23 iunie 1993

și Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994. Iar, în baza calculului

vechimii în muncă prezentat suplimentar de IP Orhei pentru perioada

01 noiembrie 1973 –25 ianuarie 1978 a fost inclusă în calculul pensiei.

Instanța de recurs conchide că instanța de apel eronat a concluzionat că

urmează a fi respinsă pretenția privind obligarea Ministerului Afacerilor Interne și

Casei Naționale de Asigurări Sociale să includă cu înlesniri perioada din

01 noiembrie 1973 - 25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24 zile), în calculul total al

vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor

interne, precum și să-i stabilească pensia în mărime de 75%, cu adausurile,

sporurile și indexațiile, în conformitate cu prevederile legale, începând cu

momentul ieșirii la pensie, reieșind din calculul total al vechimii în serviciu

acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne în mărime de

27 ani (71%) și motivul ieșirii la pensie pentru limită de vârstă (5%), deoarece

perioada din 01 noiembrie 1973-25 ianuarie 1978 deja este inclusă în calculul total

al vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor

interne.

Instanța de recurs relevă că reclamantul Ion Zghibarță prin prezenta acțiune a

solicitat obligarea Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de Asigurări

Sociale să includă în conformitate cu prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, perioada 01 noiembrie 1974 -

25 ianuarie 1978, cu înlesniri, în calculul total al vechimii în serviciu acumulată

pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne, dar nu a solicitat includerea

perioadei 01 noiembrie 1973-25 ianuarie 1978 în calculul total al vechimii în

serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne, precum

greșit a reținut instanța de apel.

Mai mult decît atît, prin decizia din 13 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău

a fost casată încheierea din 15 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru prin care a fost încetat procesul în prezenta cauză în temeiul art. 265 lit. b)

Cod de procedură civilă, și anume că într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la

același obiect și pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărîre judecătorească rămasă

15

irevocabilă (f.d.66-73 vol. I). Iar, în motivarea soluției enunțate s-a reținut că nu

sunt întrunite condițiile încetării procesului civil prevăzute de art. 265 lit. b) Cod

de procedură civilă, întrucît obiectul prezentei cereri de chemare în judecată diferă

esențial de obiectul cererii de chemare în judecată înaintate la 29 mai 2019 la

Judecătoria Centru, mun. Chișinău (f.d.71 vol. I).

Conform art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția

art.169–171.

În conformitate cu art. 123 alin(2) Cod de procedură civbilă, faptele stabilite

printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior

în instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru

instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi

contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Respectiv, instanța de recurs relevă că instanța de apel eronat a identificat

obiectul prezentei acțiuni, or reclamantul Ion Zghibarță s-a referit la perioada

01 noiembrie 1974- 25 ianuarie 1978, cu înlesniri, dar nu a solicitat includerea

perioadei 01 noiembrie 1973-25 ianuarie 1978 în calculul total al vechimii în

serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne, pretenții

diferite și care nu se exclud reciproc.

Prin urmare, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia înaintării de către Ion

Zghibarță a acelorași cerințe în cererile de chemare în judecată înaintate la

26 mai 2014 și 29 decembrie 2016. Or, anterior la 26 mai 2014 a solicitat

recalcularea pensiei, iar în prezenta acțiune a solicitat deja nu recalculul pensiei,

dar stabilirea vechimii în muncă cu înlesniri și stabilirea pensiei în mărime de 75%,

cu adausurile, sporurile și indexațiile, în conformitate cu prevederile legale,

începând cu momentul ieșirii la pensie, pretenții total diferite.

Instanța de recurs reține că instanța de apel a confundat perioadele la care face

referire recurentul și termenul corect calculat al acestor perioade:

01 noiembrie 1973 – 25 ianuarie 1978 (4 ani 2 luni 24 zile), perioada inclusă în

anul 2014 de Ministerul Afacerilor Interne în calculul vechimii totale în muncă

pentru stabilirea pensiei și perioada 01 noiembrie 1974 – 25 ianuarie 1978 (3 ani 2

luni 24 zile, care se include total în perioada 01 noiembrie 1973 –

25 ianuarie 1978 și care i-a fost calculată doar ordinar, deși urma a-i fi calculată

dublu, solicitată în anul 2016 pentru includerea conform pct.8 lit. d) din Hotărârea

Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994, cu înlesniri în calculul total al vechimii în

serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor interne pe

parcursul participării la lucrările de subteran.

Colegiul reține că din materialele cauzei rezultă că recurentul Ion Zghibarță a

activat în Ministerul Afacerilor Interne în perioada 01 februarie 1978 –

14 decembrie 1998, cînd a fost eliberat în legatură cu atingerea vîrstei de

pensionare, fiindu-i stabilită pensia pentru limită de vîrstă de către Ministerul

Afacerilor Interne prin încheierea nr. 013099 (f.d.92).

Conform art. 13 lit. b) al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din

cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, în

16

redacția la data stabilirii pensiei recurentului, dreptul la pensie pentru vechime în

serviciu îl au militarii care au satisfăcut serviciu prin contract, persoanele din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne eliberate din serviciu

pentru limită de vîrstă sau din motive de boală care în ziua eliberării din serviciu au

o vechime totală în muncă de cel puțin 25 de ani calendaristici, din care cel puțin

12 ani și 6 luni în serviciu militar sau în serviciu în organele afacerilor interne.

Colegiul reiterează că recurentul a solicitat obligarea în mod solidar a

Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de Asigurări Sociale să includă

perioada 01 noiembrie 1974- 25 ianuarie 1978, cu înlesniri, în calculul total al

vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor

interne al reclamantului Ion Zghibarță.

Art. 33 alin. (2) lit.a) al Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la

sistemul penitenciar, în vigoare la momentul calculării vechimii în muncă pentru

stabilirea pensiei lui Ion Zghibarță, prevedea că vechimea în muncă în vederea

acordării pensiei colaboratorilor sistemului penitenciar se calculează cu

următoarele înlesniri: o zi de serviciu în instituții penitenciare de tip închis,

izolatoare de urmărire penală și în instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea

bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări în subteran, se

consideră ca 2 zile de serviciu.

Totodată, conform punctului 8 lit. d) din Hotărîrea Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și

plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din cadrul

sistemului administrației penitenciare, la calcularea vechimii în muncă pentru

stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, corpului de

ofițeri și subofițeri ai Poliției de Frontieră, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție și a funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare, se acordă următoarele înlesniri: două luni vechime în

muncă pentru o lună de serviciu: în instituții penitenciare de tip închis, izolatoarele

de urmărire penală, casele de arest și instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran.

Instanța de recurs reține că conform calcului vechimii în serviciu pentru

stabilirea pensiei pe linia Ministerului Afacerilor Interne lui Ion Zghibarță în

vechimea în serviciu ca șofer de clasa a 3-a a fost inclusă perioada 01 noiembrie

1973-21 ianuarie 1978, fără careva înlesniri (f.d.97 vol. I).

Colegiul menționează că prin ordinul nr. 296-K din 26 noiembrie 1974 Ion

Zghibarță a fost transferat în funcția de șofer cu ziua deplină de muncă în lucrări de

subteran începând cu 01 noiembrie 1974 (f.d.88 vol. I), fapt menționat și în

carnetul de muncă (f.d.15 vol.I).

Prin ordinul nr.22K din 25 ianuarie 1978 Ion Zghibarță a fost eliberat din

funcția de șofer cu ziua deplină de muncă în lucrari de subteran începând cu

25 ianuarie 1978 (f.d.90 vol. I), fapt menționat și în carnetul de muncă

(f.d.15 vol.I).

17

Respectiv, Colegiul conchide că Ion Zghibarță în perioada 01 noiembrie

1974- 25 ianuarie 1978 a activat în lucrări de subterană, și urma a fi inclusă în

vechimea în serviciu cu înlesniri.

Totodată, se reține că art. 49 alin. (1) al Legii asigurării cu pensii a militarilor

și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și

din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544-XII din 23 iunie 1993,

în redacția la data stabilirii pensiei recurentului, prevedea că pensiile pentru

militarii în termen și pentru familiile lor se stabilesc de comisiile pentru stabilirea

pensiilor (art.65 al Legii cu privire la asigurarea cu pensii de stat în Republica

Moldova), iar pentru militarii care au satisfăcut serviciu prin contract, pentru

persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și

pentru familiile lor de către organele de pensionare ale Ministerului Apărării,

Ministerului Securității Naționale și Ministerului Afacerilor Interne, ținîndu-se

cont de art.10 alin (1).

Respectiv, instanța de recurs relevă că la momentul stabilirii pensiei lui Ion

Zghibarță organul competent pentru stabilirea pensiilor pentru persoanele din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne era organul de

pensionare al Ministerului Afacerilor Interne, care urma să stabilească corect

vechimea în muncă a recurentului, obligație ce urmează a fi executată de aceasta.

Or, Colegiul stabilind cu certitudine că Ion Zghibarță în perioada

01 noiembrie 1974- 25 ianuarie 1978 a activat în lucrări de subteran, Ministerul

Afacerilor Interne urma să includă perioada 01 noiembrie 1974 - 25 ianuarie 1978

în vechimea în serviciu cu înlesniri.

Astfel, instanța de recurs reține ca întemeiată pretenția privind obligarea

Ministerului Afacerilor Interne să includă cu înlesniri perioada 01 noiembrie 1974-

25 ianuarie 1978 (3 ani 2 luni 24 zile), în calculul total al vechimii în serviciu

pentru stabilirea pensiei în cadrul organelor afacerilor interne, ori Ministerul

Afacerilor Interne este organul cu atribuții de stabilire și calculare a vechimii în

muncă.

La caz, se mai reține că, organul cu atribuții de stabilire și calculare a pensiei

recurentului, care la data stabilirei acesteia, 14 decembrie 1998 era Ministerul

Afacerilor Interne, în mod eronat a stabilit că, vechimea în muncă a lui Ion

Zghibarță constituie 27 ani 02 luni și 10 zile. Această concluzie a autorității

publice contravine normelor legale enunțate supra care prevăd expres înlesniri

pentru perioada lucrărilor subterane, conform carora perioada 01 noiembrie 1974 –

25 ianuarie 1978, urma a fi calculată cu înlesniri ca fiind nu 3 ani 2 luni 24 zile, dar

6 ani 5 luni 16 zile. Respectiv, la data 14 decembrie 1998, adică la data stabilirii

pensiei recurentului, stagiul vechimii în muncă al acestuia constituia 30 ani 05 luni

și 04 zile.

În circumstanțele stabilite supra, Colegiu conchide că pretenția recurentului

privind obligarea calculării de către Ministerul Afacerilor Interne a vechimii în

serviciu pentru stabilirea pensiei în cadrul organelor afacerilor interne, începând cu

momentul pensionării – 14 decembrie 1998 – în mărime de 27 ani 2 luni 10 zile a

fost satisfăcută de către Ministerul Afacerilor Interne anterior adresării lui Ion

Zghibarță în instanța de judecată, fapt confirmat prin calculul vechimii în serviciu a

recurentului, anexat la materialele cauzei, conform căruia vechimea în serviciu

18

pentru stabilirea pensiei pe linia Ministerului Afacerilor Interne a lui Ion Zghibarță

constituia 27 ani 2 luni 10 zile (f.d.97-98 vol. I).

Conform art. 2 alin. (1) al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din

cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544-XII din 23 iunie 1993,

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri

care au dreptul la pensie li se stabilește pensie după eliberare din serviciu.

Art. 14 al Legii menționate supra stabilește că mărimea pensiilor pentru

vechime în muncă se stabilește în următoarele proporții: a) pentru militarii care au

îndeplinit serviciul prin contract, pentru persoanele din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, precum și pentru funcționarii publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri care au o vechime în serviciu stabilită la art.13 lit.a) – 50

procente din suma soldei, iar pentru cei pensionați pentru limită de vîrstă sau din

motive de boală – 55 procente din suma soldei; pentru fiecare an complet de

vechime în serviciu peste vechimea stabilită la art.13 lit.a) – 3 procente din sumele

respective ale soldei, dar în total nu mai mult de 75 procente din aceste sume; b)

pentru militarii care îndeplinesc serviciu prin contract, pentru persoanele din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și pentru

funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și din

cadrul Inspectoratului General de Carabinieri care au o vechime totală în muncă de

cel puțin 25 de ani calendaristici, din care cel puțin 12 ani și 6 luni în serviciu

militar sau în serviciu în organele afacerilor interne (art.13, lit.b), c) și d): pentru

vechime totală în muncă de 25 de ani – 50 procente și pentru fiecare an complet de

muncă peste vechimea de 25 de ani – 1 procent din suma respectivă a soldei sau a

salariului, dar în total nu mai mult de 75 procente din aceste sume.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că, din vina organului cu atribuții de stabilire și

calculare a pensiei, Ministerul Afacerilor Interne, lui Ion Zghibarță i-a fost achitată

o pensie mai mică începând cu data stabilirii pensiei, 14 decembrie 1998 până în

prezent.

Conform art. 54 al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul

Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, suma

pensiei calculată pentru pensionarii din rândurile militarilor, persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și pentru familiile acestora și

nesolicitată la timp se plătește pentru perioada precedentă, însă cel mult pentru 3

ani premergători datei solicitării pensiei. Sumele pensiei neprimite la timp din vina

organelor care au stabilit sau care plătesc pensia se plătesc pentru perioada

precedentă fără limite în timp.

Art. 48 din Legea enunțată (în redacția Legii nr. 282 din 16 decembrie 2016,

în vigoare la data pronunțării hotărîrii din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru) prevede că, pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au

19

îndeplinit serviciul prin contract, ale persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, ale ofițerilor de

protecție și colaboratorilor organelor securității statului, Centrului Național

Anticorupție și ale membrilor familiilor acestora se stabilesc de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în modul stabilit de Guvern.

Conform pct. 1-4 din Hotărârea Guvernului nr. 1427 din 28 decembrie 2016

cu privire la preluarea atribuțiilor de plată a pensiilor și prestațiilor sociale

militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, sistemului penitenciar,

ofițerilor de protecție și colaboratorilor organelor securității statului și Centrului

Național Anticorupție, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării,

Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Serviciul de Informații și Securitate al

Republicii Moldova, Centrul Național Anticorupție, Serviciul de Protecție și Pază

de Stat transmit Casei Naționale de Asigurări Sociale, pînă la 30 iunie 2017,

conform graficului stabilit de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

documentele și informația, în format electronic, privind stabilirea pensiilor,

alocațiilor lunare de stat, alocațiilor lunare nominale pentru merite deosebite față

de stat ale beneficiarilor de pensii, stabilite pînă la 31 decembrie 2016. Instituțiile

menționate la pct.1 al prezentei Hotărâri prezintă Casei Naționale de Asigurări

Sociale listele beneficiarilor de pensii și prestații sociale, pe suport de hîrtie și în

format electronic, în mărimile stabilite pînă la 31 decembrie 2016. Casa Națională

de Asigurări Sociale va efectua plata pensiilor și prestațiilor sociale începând cu

01 ianuarie 2017, în mărimile stabilite de instituțiile menționate la pct.1. Datoriile

acumulate la plata pensiilor și prestațiilor sociale către beneficiari la data de

01 ianuarie 2017 vor fi achitate din contul transferurilor de la bugetul de stat la

bugetul asigurărilor sociale de stat.

În contextul celor expuse, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că Casa Națională de

Asigurări Sociale este organul abilitat să-i stabilească recurentului: pensia în

mărime de 75%, cu adausurile, sporurile și indexațiile, în conformitate cu

prevederile legale, începând cu momentul ieșirii la pensie, 14 decembrie 1998,

reieșind din calculul total al vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea

pensiei în organele afacerilor interne în mărime de 27 ani (71%) și motivul ieșirii

la pensie pentru limită de vârstă (5%), să-i stabilească și achite restanța și diferența

pensiei cu sporurile și indexațiile ce i se cuvin, conform prevederilor legale în

vigoare, începând cu momentul ieșirii la pensie14 decembrie 1998 și să-i

stabilească și achite pensia cu sporurile și indexațiile ce i se cuvin lui Ion

Zghibarță, cu indexarea acestora, conform prevederilor legislației în vigoare.

Cu referire la tardividatea acțiunii înaintate de Ion Zghibarță Colegiul

accentuează că dreptul reclamantului pretins a fi încălcat este un drept

constituțional, prevăzut la art. 47 din Constituția Republicii Moldova și nu poate fi

restricționat sau limitat, deoarece se aduce atingere atât dreptului de proprietate, cât

și dreptului la asistență și protecție socială, garantat de Constituția Republicii

Moldova.

20

Chiar dacă dreptul la pensie nu este un drept de sine stătător, consacrat și

apărat de CEDO, grație caracterului patrimonial al prestațiilor sociale, a fost

asimilat de către Curte, fapt detaliat supra, unui drept de proprietate (proces

denumit „socializare a noțiunii de bunuri”), iar, în consecință, protecția dreptului la

pensie oferită de art. 47 din Constituție, este suplimentată cu protecția oferită de

art. 46 din Constituție și art. 1 al Protocolului 1 al CEDO.

În acest sens, Colegiul reține că CtEDO a relevat că în cazul în care

cuantumul unui drept salarial sau unei pensii stabilite este redus sau anulat, această

măsură poate constitui o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate, care

trebuie să fie justificată (a se vedea mutatis mutandis Rasmussen v. Polonia,

hotărârea din data de 28 aprilie 2009, § 71). Or, o condiție esențială pentru ca

ingerința să fie considerată drept compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 este

faptul că aceasta trebuie să fie prevăzută de lege și să servească unui interes public

legitim.

De altfel, drepturile sociale sunt acele drepturi care asigură accesul la resurse

indispensabile existenței și dezvoltării ființei umane din punct de vedere economic,

social și cultural. Prin natura sa social-juridică, pensia este sursa principală și

permanentă de subzistență a pensionarilor.

În atare circumstanțe, pornind de la faptul că statul are obligația de a lua

măsuri pentru a asigura un nivel de trai decent, accesul titularului la un „drept

dobândit” nu urmează a fi îngrădit. Beneficiarul de pensie urmează în orice

moment și fără anumite condiții să beneficieze de resursele financiare prestabilite,

care sunt destinate pentru asigurarea mijloacelor de subzistență și a unui nivel de

trai decent. Astfel, atingerea adusă dreptului la pensia neîncasată, poate fi de

asemenea calificată ca o încălcare a dreptului la un trai decent. Or, scopul pensiei

este acela de a compensa în perioada pasivă a vieții persoanei asigurate

contribuțiile vărsate de către acesta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul

principiului contributivității și de a asigura mijloacele de subzistență a celor care

au dobândit acest drept în condițiile legii.

Aici este de remarcat că Curtea Constituțională în Hotărârea nr.27 din data de

18 mai 1999 pentru controlul constituționalității unor prevederi din Legea

nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, a

reținut că în Legea nr.156-XIV este consacrată și destinația specială a contribuțiilor

de asigurări sociale: veniturile din fondul de pensii pot fi utilizate numai pentru

plata pensiilor. […] Astfel, prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul

asigurărilor sociale, persoana practic își câștigă dreptul de a primi o pensie în

cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității. […] Corelativ, se

naște obligația statului ca în perioada pasivă a vieții individului să-i plătească o

pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivității, cele două

obligații fiind întrunite și indisolubil legate.

Or, drepturile ce decurg din asigurările sociale aflate în plată, sunt drepturi

legal câștigate, ceea ce exclude posibilitatea eliminării sau diminuării lor, inclusiv

și diminuării temporale.

Ținînd cont de cele reținute supra, instanța de recurs relevă că refuzurile

Ministerului Afacerilor Interne, expus prin scrisoarea nr. 1O/G-A/p-743/16 din

21

14 decembrie 2016 și a Casei Naționale de Asigurări Sociale, expus prin scrisoarea

nr. G-526/18 din 05 martie 2018 sunt ilegale.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, răspunsul unei autorități publice

cuprinde punctul de vedere cu privire la interpretarea unei legi sau a unui act

administrativ, precum și atestă date existente în evidența unei autorități publice și

nu poate fi considerat drept un act administrativ producător de efecte juridice, iar

dacă autoritatea publică refuză emiterea unui act administrativ sau eliberarea unor

acte, precum și în cazul în care cererea nu este examinată în termenul legal,

persoana poate contesta inacțiunile autorității publice, care sunt asimilate actului

administrativ.

În acest sens scrisoarea nr. 1O/G-A/p-743/16 din 14 decembrie 2016 a

Ministerului Afacerilor Interne și scrisoarea nr. G-526/18 din 05 martie 2018 a

Casei Naționale de Asigurări Sociale, constituie deciziile acestora privind refuzul

în satisfacerea pretențiilor înaintate de Ion Zghibarță și în prezenta cauză.

La fel, instanța de recurs reține că Ministerul Afacerilor Interne neîntemeiat

nu a examinat cererea prealabilă depusă de Ion Zghibarță ori, cerința privind

calcularea corectă a vechimii totale de activitate pentru stabilirea pensiei în

organele afacerilor interne, inclusiv prin includerea cu înlesniri a perioadei 01

noiembrie 1974 – 25 ianuarie 1978, 3 ani 2 luni 24 zile, care i-a fost calculată doar

ordinar, deși urma a-i fi calculată dublu, a fost înaintată pentru prima oară și

Ministerul Afacerilor Interne urma să se expună asupra acesteia.

Cu referire la cerința lui Ion Zghibarță cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată, instanța de recurs relevă că aceasta este întemeiată și urmează a fi

admisă.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

Iar, art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare

și rezonabile.

Instanța de recurs menționează că reclamantul Ion Zghibarță a fost reprezentat

în litigiul dedus judecății de avocatul Valentin Găină, în baza mandatului avocațial

MA 0057687 din 25 decembrie 2016, fiind prezentat bonul de plată a serviciilor

prestate în mărime de 3000 lei (f.d.190 vol. I).

Respectiv, Colegiul conchide de a încasa în beneficiul lui Ion Zghibarță

cheltuielele de judecată în mod solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne și

a Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în

22

instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și

de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în

diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29;

Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a

răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din data de 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

CtEDO a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite

părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva

Finlandei).

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar

la probarea concluziilor unei părți.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul declarat de către Ion Zghibarță, reprezentat de avocatul

Valentin Găină.

În conformitate cu art. 247, 248 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Codul

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se casează integral decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza de

contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion

Zghibarță împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,

recalcularea și achitarea pensiei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Se emite o nouă decizie după cum urmează:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ion Zghibarță

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Casei Naționale

23

de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, recalcularea și

achitarea pensiei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Se constată ilegalitatea refuzurilor Ministerului Afacerilor Interne, expus prin

scrisoarea nr. 1O/G-A/p-743/16 din 14 decembrie 2016 și Casei Naționale de

Asigurări Sociale, expus prin scrisoarea nr. G-526/18 din 05 martie 2018.

Se obligă Ministerul Afacerilor Interne să includă în conformitate cu

prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994,

perioada 01 noiembrie 1974- 25 ianuarie 1978, cu înlesniri, în calculul total al

vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea pensiei în organele afacerilor

interne lui Ion Zghibarță.

Se obligă Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească pensia în mărime

de 75%, cu sporurile și indexațiile ce se cuvin lui Ion Zghibarță, în conformitate cu

prevederile legale, începând cu momentul ieșirii la pensie, 14 decembrie 1998,

reieșind din calculul total al vechimii în serviciu acumulată pentru stabilirea

pensiei în organele afacerilor interne în mărime de 27 ani (71%) și motivul ieșirii

la pensie pentru limită de vârstă (5%).

Se obligă Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească și să achite lui

Ion Zghibarță restanța și diferența pensiei cu sporurile și indexațiile ce se cuvin, în

conformitate cu prevederile legale, începând cu momentul ieșirii la pensie,

14 decembrie 1998.

Se obligă Casa Națională de Asigurări să stabilească și să achite pensia cu

sporurile și indexațiile ce se cuvin lui Ion Zghibarță, cu indexarea acestora conform

prevederilor legislației în vigoare.

Se încasează în mod solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne și

Casei Națională de Asigurări Sociale, în beneficiul lui Ion Zghibarță cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 3 000 de lei.

În rest, pretențiile reclamantului Ion Zghibarță se resping.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

Dumitru Mardari

Nina Vascan

24