3ra-730/20 — contestarea actului administrativ și obligarea stabilirii pensiei

3ra-730/20 — contestarea actului administrativ și obligarea stabilirii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-730/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

DECIZIE

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Ion Cerchez reprezentat de avocatul Ion Sîrbu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Ion Cerchez împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenienți

accesorii Departamentul Instituțiilor Penitenciare și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea

stabilirii pensiei,

împotriva deciziei din 11 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată integral hotărârea din 2 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani și a fost emisă o nouă decizie de respingere a acțiunii ca neîntemeiate,

c o n s t a t ă:

La 27 martie 2019 Ion Cerchez a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenienți accesorii

Departamentul Instituțiilor Penitenciare și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea din 25 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost admisă integral cererea de chemare în

judecată depusă de Ion Cerchez împotriva Departamentului Instituțiilor

Penitenciare și Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, fiind obligat Departamentul Instituțiilor

Penitenciare să calculeze în privința lui Ion Cerchez avantajele a două luni vechime

în muncă pentru o lună de serviciu, pentru efectuarea serviciului în cadrul organelor

afacerilor interne a Ministerului Afacerilor Interne pentru perioada 3 octombrie

2001 - 23 iulie 2004 și perioada 16 martie 2007 - 30 aprilie 2009 și să prezinte

actele/informația corespunzătoare Casei Naționale de Asigurări Sociale în privința

lui Ion Cerchez pentru stabilirea pensiei, precum și a fost obligată Casa Națională

1

de Asigurări Sociale să stabilească și să achite pensia conform Legii asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, cu începere de la data de 8 noiembrie

2016.

Ulterior, prin decizia din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

casată hotărârea primei instanței, în partea obligării Casei Naționale de Asigurări

Sociale, să stabilească și să achite în beneficiul lui Ion Cerchez pensia conform Legii

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, cu începere de la data de 8

noiembrie 2016, instanța de apel motivând prin faptul că odată cu obligarea

Departamentului Instituțiilor Penitenciare a calculării avantajelor de două luni

vechime pentru o lună de serviciu, Casa Națională de Asigurări Sociale la rândul

său va stabili lui Ion Cerchez pensia, începând cu data de 1 ianuarie 2017.

A mai indicat că prin încheierea din 27 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

a fost considerat inadmisibil recursul declarat de Departamentul Instituțiilor

Penitenciare.

Astfel, reclamantul a menționat că Departamentul Instituțiilor Penitenciare a

executat obligația impusă prin hotărârea judecătorească, eliberându-i actele/calculul

corespunzător, pe care la rândul său le-a depus la Casa Națională de Asigurări

Sociale în data de 27 martie 2018.

A relatat că la 12 februarie 2019 și respectiv 5 martie 2019, s-a adresat cu cereri

la Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând stabilirea și achitarea pensiei

conform hotărârilor judecătorești nominalizate.

Prin răspunsul nr. C-612/19 din 13 martie 2019, Casa Națională de Asigurări

Sociale a refuzat cu vehemență în satisfacerea cerințelor, invocând că pentru

realizarea dreptului pretins urmează să se adreseze la Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Bălți, cu toate actele necesare.

Reclamantul a considerat că este inadmisibilă o astfel de abordare din partea

pârâtului, cu atât mai mult că actele în original necesare stabilirii pensiei deja se află

la Casa Națională de Asigurări Sociale.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 48 din Legea asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544 din

23 iunie 1993, art. 16, 17 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000.

A solicitat anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-

612/19 din 13 martie 2019 și obligarea stabilirii/achitării pensiei începând cu data

de 1 ianuarie 2017, în baza calculelor prezentate de Departamentul Instituțiilor

Penitenciare, cu avantajele a două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu,

pentru efectuarea serviciului în cadrul organelor afacerilor interne pentru perioada

3 octombrie 2001 – 23 iulie 2004, 16 martie 2007 – 30 aprilie 2009.

Prin hotărârea din 2 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă cererea de chemare în judecată. A fost anulat răspunsul nr. C-612/19

din 13 martie 2019 al Casei Naționale de Asigurări Sociale. A fost obligată Casa

2

Națională de Asigurări Sociale să stabilească și să achite pensia în beneficiul lui Ion

Cerchez în temeiul calculelor prezentate de Departamentul Instituțiilor Penitenciare

și actelor prezentate de Ion Cerchez, începând cu data de 1 ianuarie 2017.

La 29 octombrie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

împotriva hotărârii din 2 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 11 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată integral

hotărârea din 2 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost

emisă o nouă decizie prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 9 iunie 2020 Ion Cerchez reprezentat de avocatul Ion Sîrbu, prin intermediul

poștei electronice, a depus recurs împotriva deciziei din 11 mai 2020 a Curții de

Apel Chișinău.

La 29 iunie 2020 Ion Cerchez reprezentat de avocatul Ion Sîrbu, a depus

motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A declarat că deși instanța de apel a calificat răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale ca fiind „o opinie”, dar nu un „refuz pe fond”, răspunsul respectiv

nu este nimic altceva, decât refuzul expres al intimatului de achitare a pensiei

cuvenite recurentului, care este un act administrativ individual ilegal defavorabil în

sensul legislației contenciosului administrativ.

La fel, a susținut că în condițiile în care de către Departamentul Instituțiilor

Penitenciare au fost prezentate Casei Naționale de Asigurări Sociale actele necesare

pentru stabilirea pensiei, pasarea de către ultima a responsabilității pe Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Bălți și redirecționarea recurentului către aceasta,

vine în contradicție cu raționamentele reflectate de către instanțele de judecată în

actele judecătorești emise în cauza anterioară, precum și în contradicție directă cu

prevederile guvernate de raportul juridic litigios.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ, reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova, iar în condițiile art. 257 alin. (1) din

Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

3

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv, procedura

de contencios administrativ în prezenta speță în partea procedurală urmează a fi

examinată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, aprobat prin Legea nr.

116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale

în vigoare la momentul emiterii răspunsului ce se contestă, și anume a Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie

2019). Or, în speță procedura administrativă se referă la o activitate administrativă

inițiată până la 1 aprilie 2019, aspect care determină că la caz se vor aplica

dispozițiile legale vechi, care reglementau aceste instituții.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 11 mai 2020.

Totodată, se constată că decizia instanței de apel a fost notificată reprezentantului

recurentului, avocatul Ion Sîrbu în data de 10 iunie 2020 (f.d.194).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul, s-a conformat prevederilor legale și a

depus recursul la 9 iunie 2020 și respectiv motivarea recursului la 29 iunie 2020, în

termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ.

Prin referința din 3 iulie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

Intimații, Departamentul Instituțiilor Penitenciare și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, deși au recepționat recursul fapt ce rezultă din avizele de

recepție a scrisorilor recomandate, nu și-au valorificat dreptul procedural de

depunere a referinței (f.d.223, 224226, 227).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție, examinând admisibilitatea recursului, l-a numit pentru

judecare în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (3) din Codul administrativ, în

completul din 5 judecători.

În conformitate cu prevederile art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei

instanțe, din considerentele ce urmează.

4

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura

de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

În temeiul art. 22 alin. (1) coroborat cu art. 219 alin. (1) Cod administrativ,

instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor

probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile

de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Din materialele cauzei s-a constatat că, înaintând prezenta acțiune în judecată

în ordinea contenciosului administrativ, Ion Cerchez a solicitat anularea răspunsului

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-612/19 din 13 martie 2019 și obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a stabili/achita pensia începând cu data de

1 ianuarie 2017, în baza calculelor prezentate de Departamentul Instituțiilor

Penitenciare, cu avantajele a două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu,

pentru efectuarea serviciului în cadrul organelor afacerilor interne pentru perioada

3 octombrie 2001 – 23 iulie 2004, 16 martie 2007 – 30 aprilie 2009.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia de a

admite cererea de chemare în judecată și a anula răspunsul nr. C-612/19 din 13

martie 2019 al Casei Naționale de Asigurări Sociale, obligând Casa Națională de

Asigurări Sociale să stabilească și să achite pensia în beneficiul lui Ion Cerchez în

temeiul calculelor prezentate de Departamentul Instituțiilor Penitenciare și actelor

prezentate de Ion Cerchez, începând cu data de 1 ianuarie 2017.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea

primei instanțe și a emis o nouă hotărâre prin care a respins cererea de chemare în

judecată, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel cu referire la prevederile art.

1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art.

48, 49 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri nr. 1544 din 23 iunie 1993, art. 40 din Legea privind sistemul

public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, a reținut ca fiind neîntemeiată

concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii depuse de către Ion

Cerchez.

În acest sens, verificând pretențiile înaintate în cererea de chemare în judecată,

instanța de apel a relevat că răspunsul contestat de către Ion Cerchez, nu constituie

un act administrativ, fiind un punct de vedere cu titlu explicativ și de recomandare,

furnizat lui Ion Cerchez doar cu privire la competența teritorială, care nu conține

temeiuri de refuz pe fond, astfel că nu poate constitui obiect al acțiunii în

contenciosul administrativ, deoarece nu produce niciun efect juridic.

Curtea de Apel Chișinău a învederat că prin răspunsul furnizat, Casa Națională

de Asigurări Sociale nu a emis o decizie de refuz în stabilirea pensiei, iar prima

5

instanță urma să examineze legalitatea răspunsului doar prin prisma competenței

teritoriale a Casei Naționale de Asigurări Sociale, ținând cont de respectarea

principiului teritorialității.

Prin urmare, instanța de apel a enunțat că pretenția lui Ion Cerchez cu privire

la obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i stabilească pensia începând

cu data de 1 ianuarie 2017, în baza calculelor prezentate de Departamentul

Instituțiilor Penitenciare, cu avantajele a două luni vechime în muncă pentru o lună

de serviciu, pentru efectuarea serviciului în cadrul organelor afacerilor interne

pentru perioada 3 octombrie 2001 – 23 iulie 2004, 16 martie 2007 – 30 aprilie 2009,

reprezintă o cerință formulată prematur, dat fiind că o decizie cu privire la refuzul

stabilirii pensiei acestuia, nu a fost emisă de către Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Bălți.

În consecință, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță nu a dat o

apreciere obiectivă circumstanțelor cauzei și greșit a aplicat normele de drept

material.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră concluzia instanței de apel contradictorie circumstanțelor

cauzei, fiind rezultată din interpretarea eronată a normelor de drept material, pe când

concluzia primei instanțe despre necesitatea admiterii acțiunii este justă, aceasta

având la bază cumulul dovezilor administrate în coraport cu normele juridice ce

guvernează raportul juridic litigios.

În debut, instanța de recurs reiterează prevederile art. 1 alin. (2) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1

aprilie 2019), conform căruia orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa

instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În corespundere cu art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual,

prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui

terț, emise de: a) autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul

prezentei legi; b) subdiviziunile autorităților publice; c) funcționarii din structurile

specificate la lit.a) și b). Obiect al acțiunii în contenciosul administrativ poate fi și

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de

lege.

Conform art. 16 alin. (1) și (2) al legii menționate, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu

este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și

repararea pagubei cauzate. Acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de

6

contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care

persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluționarea în termen

legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoașterea dreptului pretins

și repararea pagubei cauzate.

Actele cauzei atestă că în rezultatul adresării la 22 decembrie 2016 de către Ion

Cerchez cu o cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituțiilor

Penitenciare și Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin hotărârea din 25

septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost obligat

Departamentul Instituțiilor Penitenciare să calculeze în privința lui Ion Cerchez

avantajele a două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, pentru efectuarea

serviciului în cadrul organelor afacerilor interne a Ministerului Afacerilor Interne

pentru perioada 3 octombrie 2001 - 23 iulie 2004 și perioada 16 martie 2007 - 30

aprilie 2009 și să prezinte actele/informația corespunzătoare Casei Naționale de

Asigurări Sociale în privința lui Ion Cerchez pentru stabilirea pensiei, precum și a

fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească și să achite pensia

conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, cu

începere de la data de 8 noiembrie 2016.

Ulterior, prin decizia din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

casată hotărârea din 25 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în

partea obligării Casei Naționale de Asigurări Sociale, să stabilească și să achite în

beneficiul lui Ion Cerchez pensia conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și

a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

1544 din 23 iunie 1993, cu începere de la data de 8 noiembrie 2016, fiind emisă în

această parte o nouă hotărâre de respingere a acestei cerințe, cu menținerea în rest a

hotărârii contestate.

Tot, materialele dosarului confirmă și faptul că prin încheierea din 27 iunie

2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost considerat inadmisibil recursul declarat de

Departamentul Instituțiilor Penitenciare.

Astfel, fiind intentată procedura de executare a documentului executoriu emis

în temeiul hotărârilor judecătorești enunțate, la 17 ianuarie 2019 de către executorul

judecătoresc a fost întocmit procesul-verbal de conciliere a părților procedurii de

executare, fiind constatat că debitorul Administrația Națională a Penitenciarelor a

executat obligația impusă prin hotărârea judecătorească și a efectuat calculul

solicitat, eliberându-i creditorului Ion Cerchez actele date (f.d.78).

La caz, este cert și faptul că în urma eliberării de către Administrația Națională

a Penitenciarelor a calculelor și actelor corespunzătoare, la data de 27 martie 2018

Ion Cerchez le-a depus la Casa Națională de Asigurări Sociale în vederea stabilirii

pensiei conform hotărârilor judecătorești nominalizate.

Prin răspunsul nr. C-612/19 din 13 martie 2019, Casa Națională de Asigurări

Sociale a refuzat în satisfacerea cerințelor lui Ion Cerchez, invocând că pentru

realizarea dreptului pretins urmează să se adreseze la Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Bălți, cu toate actele necesare.

7

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că în conformitate cu prevederile art. 31 alin.

(3) din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998,

acordarea drepturilor la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin

decizie, emisă de organul teritorial de asigurări sociale și semnată de conducătorul

acestuia, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii cu toate actele necesare.

Potrivit art. 40 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14

octombrie 1998, decizia privind stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii

de pensionare, privind reținerile din pensie sau încasarea sumelor plătite în plus

poate fi contestată la Casa Națională de Asigurări Sociale. În caz de dezacord cu

decizia Casei Naționale de Asigurări Socialei, aceasta poate fi atacată în instanța de

contencios administrativ competentă.

În același timp, instanța de recurs reține că în speță sunt incidente și prevederile

art. 48 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri nr. 1544 din 23 iunie 1993, care reglementează expres că

pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin

contract, ale persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, ale funcționarilor

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, ale ofițerilor de

protecție și colaboratorilor organelor securității statului, Centrului Național

Anticorupție și ale membrilor familiilor acestora se stabilesc de către Casa

Națională de Asigurări Sociale, în modul stabilit de Guvern.

La rândul său, art. 49 alin. (1) al legii enunțate, prevede că militarii în termen,

militarii care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanele din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de

Carabinieri, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciare, ofițerii de protecție și colaboratorii organelor securității statului,

Centrului Național Anticorupție și membrii familiilor acestora depun cerere de

stabilire a pensiei la organul de asigurări sociale.

La cazul dedus judecății, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ relatează că după emiterea încheierii din 27 iunie 2018 a

Curții Supreme de Justiție, a rămas executorie hotărârea judecătorească în privința

obligării Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției să

calculeze lui Ion Cerchez avantajele de două luni vechime pentru o lună de serviciu,

cu prezentarea actelor/informației corespunzătoare Casei Naționale de Asigurări

Sociale pentru stabilirea pensiei.

Prin urmare, este întemeiată concluzia primei instanțe referitoare la faptul că

obligația Casei Naționale de Asigurări Sociale de a stabili și achita pensia în

beneficiul lui Ion Cerchez nu a fost anihilată, aceasta urmând să se producă imediat

după prezentarea actelor și informațiilor corespunzătoare de către Departamentul

Instituțiilor Penitenciare, or, la caz, cu certitudine s-a constatat că Departamentul

Instituțiilor Penitenciare (Administrația Națională a Penitenciarelor) și-a executat

obligația impusă prin hotărârea judecătorească ce vizează prezentarea calculelor

8

corespunzătoare lui Ion Cerchez și respectiv, tot în vederea executării hotărârii

judecătorești, actele corespunzătoare urmau a fi prezentate Casei Naționale de

Asigurări Sociale pentru stabilirea pensiei.

În cazul de față, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ conchide că redirecționarea lui Ion Cerchez prin răspunsul

nr. C-612/19 din 13 martie 2019 al Casei Naționale de Asigurări Sociale către Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Bălți, în vederea stabilirii pensiei, este în

contradicție cu actele judecătorești enunțate, precum și se opune cu prevederile art.

48 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de

Carabinieri nr. 1544 din 23 iunie 1993. Cu atât mai mult, s-a stabilit că actele

necesare se aflau în gestiunea Casei Naționale de Asigurări Sociale și prin urmare

nu mai era necesar a fi prezentate suplimentar.

De altfel, chiar și în cazul în care Casa Națională de Asigurări Sociale a

considerat că stabilirea pensiei urmează a fi efectuată de către Casa Teritorială de

Asigurări Sociale, întru organizarea funcțiilor și atribuțiilor sale interne, urma să

redirecționeze cererea solicitantului către casa teritorială de asigurări sociale și

astfel să execute hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost dispusă

prezentarea actelor/informației corespunzătoare Casei Naționale de Asigurări

Sociale pentru stabilirea pensiei.

Cu toate acestea, instanța de apel greșit a concluzionat asupra netemeiniciei

acțiunii depuse de către Ion Cerchez, reținând că răspunsul contestat nu constituie

un act administrativ, fiind un punct de vedere cu titlu explicativ și de recomandare,

furnizat lui Ion Cerchez cu privire la competența teritorială.

Or, actul administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), poate fi definit ca fiind un act

unilateral, cu caracter normativ sau individual, adoptat sau emis de către o autoritate

publică sau de o persoană privată împuternicită prin lege sau printr-un act

administrativ, în mod unilateral, în baza și în vederea exercitării legii, pentru

nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de drept administrativ,

iar persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În acest sens, contrar susținerilor invocate de către instanța de apel, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ decelează că

răspunsul nr. C-612/19 din 13 martie 2019 al Casei Naționale de Asigurări Sociale,

constituie în esență un refuz în stabilirea pensiei lui Ion Cerchez, prin acesta fiind

vătămat un drept recunoscut de lege al solicitantului, mai exact răspunsul dat, fiind

manifestat prin refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau

la un interes legitim.

La fel, nu poate fi reținut ca întemeiat nici argumentul instanței de apel cu

referire la faptul că pretenția lui Ion Cerchez cu privire la obligarea Casei Naționale

9

de Asigurări Sociale să-i stabilească pensia începând cu data de 1 ianuarie 2017, în

baza calculelor prezentate de Departamentul Instituțiilor Penitenciare, cu avantajele

a două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, pentru efectuarea

serviciului în cadrul organelor afacerilor interne pentru perioada 3 octombrie 2001

– 23 iulie 2004, 16 martie 2007 – 30 aprilie 2009, reprezintă o cerință formulată

prematur, dat fiind că o decizie cu privire la refuzul stabilirii pensiei acestuia, nu a

fost emisă de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălți.

Față de acest raționament al instanței de apel, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ învederează că în speța dedusă

judecății, pretențiile lui Ion Cerchez nu au fost axate pe vechimea în muncă care

deja au constituit obiect al examinării, ci au fost îndreptate împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile,

prin care a fost obligat Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului

Justiției să calculeze lui Ion Cerchez avantajele de două luni vechime pentru o lună

de serviciu, cu prezentarea actelor/informației corespunzătoare Casei Naționale de

Asigurări Sociale pentru stabilirea pensiei. Cu atât mai mult, obligația stabilirii

pensiei de către Casa Națională de Asigurări Sociale pentru astfel de categorii de

persoane, este reglementat într-o manieră imperativă și de Legea asigurării cu pensii

a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544 din

23 iunie 1993.

Având în vedere cele relatate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță

întemeiat a concluzionat că ține de obligația Casei Naționale de Asigurări Sociale

să stabilească și să achite pensia în beneficiul lui Ion Cerchez în temeiul calculelor

prezentate de Departamentul Instituțiilor Penitenciare și actelor prezentate de Ion

Cerchez, începând cu data de 1 ianuarie 2017.

În consecință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că prima instanță corect a aplicat prevederile legale și

întemeiat a concluzionat despre necesitatea admiterii acțiunii, anulând actul

administrativ contestat ca fiind ilegal și emis contrar prevederilor legale.

Împrejurările descrise determină completul să conchidă că soluția instanței de

apel este neîntemeiată, din care considerente aceasta nu poate fi menținută.

Din considerentele expuse și având în vedere faptul că hotărârea primei

instanțe este legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu

interpretarea eronată a legii și aprecierea greșită a probelor, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanței de apel și a menține

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

10

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Ion Cerchez reprezentat de avocatul Ion Sîrbu.

Se casează integral decizia din 11 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 2 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion

Cerchez împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenienți accesorii

Departamentul Instituțiilor Penitenciare și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea stabilirii pensiei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

11