2ra-1399/20 — anularea ordinului, incasarea indemnizatiei, platilor salriale

2ra-1399/20 — anularea ordinului, incasarea indemnizatiei, platilor salriale (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

dosarul nr. 2ra-1399/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Lupașcu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa de Construcție

a Locuințelor nr. 51, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Carapișcenco

Raisa împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 51 cu privire la

anularea ordinului, încasarea compensației, indemnizației pentru concediu nefolosit,

salariului, plății salariale pentru reținerea ilegală a sumelor salariale și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 09 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 51 și a

fost menținută hotărârea din 05 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru

c o n s t a t ă

La 28 februarie 2019 Carapișcenco Raisa a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 51 cu privire la

anularea ordinului, încasarea compensației, indemnizației pentru concediu nefolosit,

salariului, plății salariale pentru reținerea ilegală a sumelor salariale și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că din 01 iunie 2012 a fost angajată

în cadrul CCL nr. 51 în calitate de contabil cu salariul 1915, 60 de lei. A afirmat

reclamanta că, în perioada de lucru a îndeplinit obligațiile funcționale fără careva

obiecții din partea administrației.

La data de 28 noiembrie 2018, administratorul CCL nr. 51, în persoana

Dragoniuc Aliona, a emis ordinul nr. 3 privind concedierea sa începând cu 13

decembrie 2018 din funcția de contabil, în legătura cu vîrsta pensionară, drept temei

făcând referire la art. 86 alin. (1) lit. y¹ ), fară a se indica actul legislativ.

A menționat că totodată, la data de 13 decembrie 2018, a fost admisă la locul

de muncă, îndeplinind obligațiile de serviciu, ceea ce este demonstrat prin: extras

din cont bancar, eliberat de BC ,,Moldova-Agroindbank” SA, la 13.12.2018;

ordinele de plata nr. nr. 72 - 78, privind transferurile bănești din numele CCL nr. 51.

A invocat reclamanta că, la fel, la data de 14 decembrie 2018, din nou a fost

admisă la locul de muncă, îndeplinind obligațiile de serviciu, ceea ce este

demonstrat prin: ordin de eliberare a numerarului nr. 62500 din 14.12.2018; Lista de

plată nr. 11 pentru achitarea salariilor, întocmită la data de 14 decembrie 2018.

La data de 15 decembrie 2018 a fost informată să nu se mai prezinte la locul

de muncă.

A recepționat ordinul de concediere la data de 02.01.2019, prin intermediul

poștei.

Consideră reclamanta că acțiunile adminsitrației CCL nr. 51 sunt ilegale fapt

pentru care este nevoită să se adreseze la instanța judecătorească.

A relevat că potrivit art. 81 alin. (3) Codului muncii, contractul individual de

muncă încetează în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărîrii) angajatorului,

care se aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură, cel târziu la data eliberării

din serviciu, cu excepția cazului în care salariatul nu lucrează până în ziua eliberării

din serviciu (absență nemotivată de la serviciu, privațiune de libertate etc.). Ordinul

(dispoziția, decizia, hotărârea) angajatorului cu privire la încetarea contractului

individual de muncă trebuie să conțină referire la articolul, alineatul, punctul și

litera corespunzătoare din lege.

Raportând normele invocate la situația sa, a invocat că angajatorul - pârât nu

a respectat condițiile indicate în art. 81 alin. (3) Codului muncii, adică în conținutul

ordinului contestat lipsește articolul, alineatul, punctul și litera corespunzătoare din

lege. Or, lipsește trimiterea la actul legislativ concret care permite administratorului

CCL nr. 51 să înceteze contractul individual de muncă.

Totodată, făcând presupunere că pârâtul a avut în vedere lit. (y¹) alin. (1)

art.86 din Codul muncii, a menționat că ordinul nr. 3 din 28 noiembrie 2018 este

ilegal și din alte considerente.

Astfel, a notat că potrivit art. 81 alin. (2) Codului muncii, în toate cazurile

menționate la alin.(l), ziua încetării contractului individual de muncă se consideră

ultima zi de muncă. Așadar, conform ordinului contestat s-a dispus concedierea sa

începând cu 13.12.2018 însă, la caz, raporturile juridice cu CCL nr. 51 nu s-au

încetat la data vizată, or reclamanta a continuat să-și exercite obligațiile de muncă în

funcție de contabil și la data de 14.12.2018 și 15.12.2018. Prin urmare, raporturile

juridice de muncă au continuat și după ultima zi de muncă. Rezultă că părțile nu au

încetat raporturile juridice de muncă la data de 13.12.2018, dânsa a continuat să

exercite obligațiile de muncă, ceea ce denotă că ordinul nr. 3 din 28 noiembrie 2018

a devenit caduc de drept, fără să producă în continuare efecte juridice pentru părți.

Consideră că în asemenea situație, ordinul nr. 3 din 28.11.2018 este nul și

concedierea sa este ilegală.

Or, potrivit lit. y¹) alin. (1) art. 86 Cod muncii al RM, concedierea -

desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată

nedeterminată, precum și a celui pe durată determinată, se admite pentru deținerea

de către salariat a statutului de pensionar pentru limită de vârstă. Subliniază că lit.

y¹) alin. (1) art. 86 Cod muncii fost introdusă prin Legea RM 188 din 21.09.17,

M0364-370/20.10.17 . Însă, ea a fost angajată în calitate de contabil în anul 2012,

pe un termen nedeterminat și la momentul angajării la muncă, deja deținea statut de

pensionar pentru limita de vîrstă.

2

În opinia reclamantei prevederile lit. y¹) alin. (1) art. 86 Cod muncii, în

redacția Legii nr. 188 din 21.09.2017, nu puteau fi aplicabile de către pîrît, deoarece

conform art. 73 alin. (3) Legii RM nr. 100 din 22.12.2017, MO din 12.01.2018,

actul normativ produce efecte doar cît este în vigoare și, de regulă, nu poate fi

retroactiv. Adică, norma respectivă nu produce efecte juridice și nu-și schimbă

drepturile și obligațiile părților raporturilor juridice de muncă care s-a creat pînă la

întrarea ei în vigoare. A notat că, totodată, în temeiul alin. (4) art. 90 Codului

muncii, în locul restabilirii la locul de muncă, solicită încasarea din contul pîrîtului a

sumei în mărime de 5 746 lei, ce constituie compensație suplimentară (3 salarii

medii lunare) pentru eliberarea ilegală de la locul de muncă.

A susținut reclamanta că, la fel, fiind restabilită la locul de muncă trebuie să -

i fie achitat salariul pentru întreagă perioadă lipsei forțate de la locul de muncă,

adică din 13.12.2018 - până la data adoptării hotărârii.

A solicitat reclamanta: anularea ordinului nr. 3 din 28 noiembrie 2018 emis

de CCL nr. 51 cu privire la concedierea sa din funcție de contabil ca fiind ilegal; în

temeiul alin. (4) art. 90 Codului muncii al RM în locul restabilirii la locul de muncă,

încasarea din contul pîrîtului CCL nr. 51 sumei în mărime de 5 746 lei RM, ce

constituie compensație suplimentară (3 salarii medii lunare) pentru eliberarea

ilegală de la locul de muncă; încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu

pentru perioada 13.12.2018, pînă la data adoptării hotărîrii în sumă de 21 071 lei,

încasarea de la CCL nr. 51 în beneficiul său a sumei în mărime de 5292 lei -

indemnizația pentru concediul nefolosit pentru perioada a. 2015-2018; încasarea de

la CCL nr. 51 în beneficiul său a sumei salariului pentru perioada 01.12.2018 -

15.12.2018 în sumă de 958 lei; în temeiul alin. (2) art. 330 Codului muncii

încasarea de la CCL nr. 51 în beneficiul său a sumei plății suplimentare pentru

reținerea ilegală a sumelor salariale în sumă de 21 354,50 lei, încasarea de la CCL

nr. 51 în beneficiul său a sumei în mărime de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral

pentru eliberarea ilegală de la locul de muncă; recuperarea din contul CCL nr.51 a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3000 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 decembrie 2019

acțiunea a fost admisă parțial. S-a anulat ordinul nr.3 din 28.11.2018 emis de CCL

nr.51 cu privire la concedierea Raisei Carapișcenco din funcția de contabil CCL

nr.51. În locul restabilirii la locul de muncă, în temeiul art.90 alin.(4) Codului

Muncii, s-a încasat de la CCL nr.51 în beneficiul Raisei Carapișcenco suma de 5746

lei cu titlu de compensație, precum și suma de 958,4 lei cu titlu de salariu neachitat

pentru perioada 01.12.2018-15.12.2018, suma de 5292 lei cu titlu de indemnizație

pentru concediul nefolosit pentru anii 2015-2018, suma de 21 071 lei cu titlu de

despăgubiri pentru lipsa forțată de la serviciu în temeiul art.90 alin.(2) lit.a) Codului

muncii, suma de 5062, 82 lei cu titlu de prejudiciu în temeiul art.330 alin.(2)

Codului muncii, suma de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 3000 cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică, iar în total suma de 44 130,22 lei. În rest,

pretențiile s-au respins, ca neîntemeiate. S-a încasat de la CCL nr.51 în beneficiul

statului suma de 1243,90 de lei cu titlu taxei de stat.

La data de 03 ianuarie 2020 CCL nr.51 a depus cerere de apel, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii 05 decembrie 2019 a Judecătoriei

3

Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 09 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de CCL nr. 51 și a fost menținută hotărârea din 05 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanța de apel a stabilit că contrar art. 86 Codul muncii, ordinul nr. 3 din 28

noiembrie 2018 emis de CCL nr. 51 cu privire la concedierea Raisei Carapișcenco

din funcția de contabil nu conține actul legislativ, astfel, fiind încălcate prevederile

art. 81 alin. (3) Codul muncii.

În consecință, în circumstanțele în care reclamanta Raisa Carapișcenco a

solicitat în temeiul alin. (4) art. 90 Codului muncii al RM în locul restabilirii la locul

de muncă, încasarea din contul pîrîtului CCL nr. 51 a sumei în mărime de 5 746 lei,

ce constituie compensație suplimentară (3 salarii medii lunare), Colegiul civil a

reținut că prima instanță în mod just a admis solicitarea în speță.

Succesiv, în situația în care instanța a admis pretenția cu privire la ilegalitatea

ordinului de concediere, subsecvent, instanța de fond în mod corect a încasat în

temeiul art.90 alin.(2) lit.a) Codului muncii suma de 21 071 lei cu titlu de

despăgubiri pentru lipsa forțată de la serviciu (salariul lunar a reclamantei de

1915,60 lei x 11 luni), în limita pretențiilor formulate.

Totodată Colegiul civil a constatat că pe parcursul examinării cauzei în

instanța de fond reprezentanții CCL nr.51 au recunoscut în mod expres faptul

neachitării salariului pentru luna decembrie 2018, dar și compensației pentru

concediu, în acest sens, reprezentanții CCL nr.51 au indicat că achitarea plăților

restante va fi efectuată odată cu restituirea de către reclamantă a actelor și

mijloacelor bănești, reținute ilegal de aceasta, după finalizarea dosarului penal.

Corespunzător, din considerente enunțate, în limita pretențiilor formulate,

instanța de apel a reținut ca întemeiată soluția primei instanțe cu privire la încasarea

din contul pârâtului în beneficiul reclamantei a sumei de 5292 lei cu titlu de

indemnizație pentru concediul nefolosit pentru anii 2015-2018 și suma de 958,4 lei

cu titlu de salariu neachitat pentru perioada 01.12.2018-15.12.2018.

Potrivit art.329 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral

prejudiciul material și cel moral сauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de

către acesta a obligațiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea

de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Alineatul

(2) din articolul menționat prevede că, prejudiciul moral se repară în formă

bănească sau într-o altă formă materială determinată de părți. Litigiile și conflictele

apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluționează de instanța de

judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

În temeiul art.330 alin.(1) lit.b) Codul muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de

eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă.

În acest context, instanța de apel a reținut ca justă soluția primei instanțe care a

admis parțial pretenția formulată, or suma plăților suplimentare urmează a fi

calculată potrivit formulei din sumele reținute fără temei legal ce se cuvin

4

salariatului potrivit art.143 CM, în speță salariul reținut pentru perioada 01.12.2018-

15.12.2018 și indemnizația pentru concediul nefolosit pentru anii 2015-2018, cu

excepția sumelor achitate în temeiul art.90 CM. Astfel potrivit calculului, instanța a

încasat suma de 5062, 82 lei cu titlu de prejudiciu în temeiul art.330 alin.(2)

Codului muncii.

În baza art.art.329-332 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare și

prejudiciul moral cauzat salariatului, în legătură cu îndeplinirea de către aceasta a

obligațiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de dreptul de a muncii. Prin

urmare, instanța de apel a susținut și concluzia primei instanțe, care a reținut ca

întemeiată pretenția reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului moral în

sumă de 3000 lei, în rest a respins ca neîntemeiată pretenția ce excede suma

enunțată, or, în opinia instanței suma enunțată, constituie o satisfacție efectivă și

echitabilă.

La 30 iulie 2020 Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 51,

reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, a declarat recurs împotriva deciziei din

09 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârilor judecătorești

în partea anulării ordinului, dispunerii încasării din contul CCL nr. 51 în beneficiul

Raisei Carpișcenco a despăgubirilor pentru lipsa forțată de la lucru în sumă de

21 071 de lei, a prejudiciului moral în sumă de 3 000 de lei, a compensației în locul

restabilirii la locul de muncă în sumă de 5 746 de lei și a cheltuielilor de judecată în

sumă de 3 000 de lei și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de respingere a

pretențiilor.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea eronată a normelor de drept

material, iar concluziile instanțelor de judecată sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea la data de

09 iunie 2020. Prin urmare, recursul declarant la 30 iulie 2020 este în termen.

Conform avizului de recepție, intimata Carapișcenco Raisa a primit copia

recursului la 10.09.2020, însă referință nu a depus.

Examinând temeiurile recursului declarat de Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 51, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

5

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 51, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

6

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor

nr. 51, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 51,

reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7