2ra-2024/21 — constatarea faptului

2ra-2024/21 — constatarea faptului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-2024/21

2-20119307-01-2ra-24122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Negru, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

02 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 39, reprezentată de avocatul Ion Stegărescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Boris Roman

împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39 cu privire la constatarea

încetării de drept al raportului de muncă, obligarea emiterii ordinului de demisie,

anularea ordinului de concediere, încasarea salariului restant, penalității pentru

neachitarea salariului, compensației pentru concediul nefolosit și penalității și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 25 septembrie 2020, prin intermediul poștei (Vol.I, f.d.22), Boris Roman,

reprezentat de avocatul Oleg Bondarenco, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39, solicitând constatarea

încetării de drept din data de 01 aprilie 2020 a raporturilor de muncă între

Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 39 și Boris Roman, ca urmare a cererii

de demisie depuse la 12 martie 2020 cu obligarea Cooperativei de Construcție a

Locuințelor nr. 39 de a adopta și a comunica ordinul privind demisia din funcție

începând cu data de 01 aprilie 2020, anularea ordinului Cooperativei de Construcție

a Locuințelor nr. 39, nr.02 din 29 iunie 2020 privind concedierea din funcție în

temeiul art. 86 lit.k) Codul muncii, ca fiind lipsit de temei și contrar legii, încasarea

plăților salariale și penalităților: a sumei de 2032,00 lei cu titlu de restanța la salariu,

a sumei de 1115,56 de lei cu titlu de penalitate pentru neachitarea la timp a salariului,

a sumei de 12192,00 lei cu titlu de compensație pentru concediul nefolosit, a sumei

de 6693,40 lei cu titlu de penalitate pentru neachitarea la timp a compensației pentru

concediul nefolosit, a sumei de 10160,00 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, timp de 30 de ani a activat în

funcția de contabil în cadrul Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39. În

anul 2009, ca urmare a alegerii noului președinte al Cooperativei de Construcție a

Locuințelor nr. 39, a fost reangajat în funcția de contabil. În luna martie, anul 2020,

având o vârstă înaintată, a decis de a se elibera din funcție, însă administratorul sub

diferite pretexte îi refuza acceptarea cererii de demisie. Astfel, prin intermediul

1

poștei, la 12 martie 2020, a expediat o cerere prin care a solicitat eliberarea sa din

funcție din inițiativă proprie începând cu data de 01 aprilie 2020, iar din 01 aprilie

2020 a încetat să mai activeze. Nici până la data de 01 aprilie 2020, nici până la

începutul lunii iulie, anul 2020, nu a fost contactat de către administrația pârâtului

în legătură cu eliberarea din funcție, nu a primit nici ordin de eliberare din funcție și

nici plățile salariale cuvenite.

În data de 29 iunie 2020, administratorul Cooperativei de Construcție a

Locuințelor nr. 39 i-a transmis copia ordinului nr. 1 din 24 iunie 2020 „Cu privire la

primirea-predarea documentației contabile”, din care rezulta că era în continuare

angajat în funcția de contabil, fiindu-i solicitat, totodată, continuarea exercitării

atribuțiilor de serviciu.

La data de 03 iulie 2020 a adresat Cooperativei de Construcție a Locuințelor

nr. 39 o notificare, prin care a atenționat că, din data de 01 aprilie 2020 este eliberat

de drept din funcție ca urmare a depunerii cererii de demisie și a solicitat achitarea

tuturor plăților ce i se cuvin.

Tot la aceeași dată, 03 iulie 2020, a depus o plângere la Inspectoratul de Stat al

Muncii, descriind încălcările admise de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.

39, solicitând întreprinderea măsurilor de rigoare.

Prin răspunsul Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39, recepționat la

data de 10 iulie 2020, a fost informat că a fost concediat de la muncă din data de 01

iulie 2020 prin ordinul nr.02 din 29 iunie 2020, în temeiul art. 86 lit.k) Codul muncii,

fiind anexat la răspuns copia ordinului „Cu privire la concediere”. Conform

ordinului dat, a fost eliberat din funcție în rezultatul constatării că nu s-a prezentat

la serviciu din data de 05 martie 2020, precum și a unor acțiuni culpabile săvârșite.

La 22 iulie 2020 a primit răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii din 16

iulie 2020, prin care s-a stabilit că a fost angajat în funcția de contabil în baza

contractului individual de muncă nr. 02 din 01 aprilie 2009 și a fost eliberat din

funcție în baza ordinului nr.02 din 29 iunie 2020, în temeiul art. 86 lit.k) Codul

muncii, fiindu-i recomandat în caz de dezacord cu ordinul emis, să se adreseze în

instanța de judecată. Totodată, Inspectoratul de Stat al Muncii a stabilit încălcarea

prevederilor art. 143 alin.(1) Codul muncii de către administrația Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 39.

La 31 iulie 2020 a recepționat prin poștă scrisoarea pârâtului datată cu 27 iulie

2020, prin care a fost informat despre necesitatea depunerii unei cereri pentru

achitarea compensației pentru concediile nefolosite și la 04 august 2020, prin

intermediul poștei, a depus o cerere în acest sens, fiind recepționată de către pârât la

06 august 2020.

Reclamantul a susținut că, refuzul Cooperativei de Construcție a Locuințelor

nr. 39 de a adopta până la data de 01 aprilie 2020 ordinul de eliberare din funcție

este nelegitim și lipsit de temei. Astfel, a solicitat constatarea încetării de drept din

data de 01 aprilie 2020 a raporturilor de muncă cu pârâtul ca urmare a cererii de

demisie din 12 martie 2020, cu obligarea pârâtului de a emite ordinul privind demisia

din funcție începând cu data de 01 aprilie 2020.

Cu referire la ordinul nr. 02 din 29 iunie 2020 prin care a fost eliberat din

funcție, reclamantul a declarat că, acesta este lipsit de temei, alogic și contrar legii.

Or, pe durata lunii martie, anul 2020, și-a exercitat atribuțiile funcției de contabil.

Referitor la pretinsa neprezentare la serviciu în perioada 01 aprilie 2020-29 iunie

2

2020 sunt lipsite de temei, în condițiile în care din data de 01 aprilie 2020 a fost

eliberat de drept de la lucru, urmare a cererii de demisie. Ordinul a fost adoptat când

nu mai avea calitatea de salariat al pârâtului. În ordinul contestat nu sunt descrise

acțiunile culpabile imputate lui. Or, în activitatea sa nu i s-a reproșat de către pârât

comiterea vreunei fapte culpabile. Atât absența nemotivată de la lucru, cât și

comiterea unor acțiuni culpabile sunt abateri disciplinare, care constituie temei de

concediere conform art. 86 alin.(1) lit. h), k), art. 206 alin. (1) lit.d) Codul muncii.

Ordinul a fost adoptat de către pârât contrar procedurii stabilite la art. 208 Codul

muncii.

Referitor la plățile salariale, reclamantul a afirmat că, acestea constau din

salariul de funcție pentru lunile februarie-martie, anul 2020, cât și compensația

pentru concediul nefolosit. Or, acestea nu i-au fost achitate.

Astfel, salariul de funcție al său este de 1016,00 lei, respectiv restanța la salariu

datorată constituie suma de 2032,00 lei, pentru lunile februarie și martie, anul 2020.

Penalitatea pentru neachitarea salariului, în temeiul art. 330 alin.(2) Codul muncii,

pentru perioada 01 aprilie 2020-01 octombrie 2020, 183 zile, este de 1115,56 de lei

(2032,00 lei x 0,3% =6,096 lei x 183 zile=1115,56 de lei.

Plata pentru concediul nefolosit pentru perioada 2009-2020, care nu i-a fost acordat

niciodată în perioada indicată, constituie suma de 12192,00 lei (1016,00 lei x 12),

iar penalitatea pentru concediul nefolosit pentru perioada 01 aprilie 2020-01

octombrie 2020, 183 zile, constituie suma de 6693,40 de lei (12192,00 x

0,3%=36,576 lei x 183 zile=6693,40 de lei).

Referitor la prejudiciul moral estimat la suma de 10160,00 lei, reclamantul a

motivat că, drept urmare a actelor și acțiunilor pârâtului, a suportat și suportă în

continuu un stres psihologic, anxietate, suferințe morale și neliniște sufletească, ceea

ce-i afectează extrem de negativ starea sa psiho-emoțională.

Prin hotărârea din 04 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Boris Roman și s-a perceput

de la Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 39 în beneficiul lui Boris Roman

plățile salariale pentru lunile februarie-martie, anul 2020, în mărime de 2032,00 lei;

hotărârea în partea încasării salariului pentru o lună în mărime de 1016 lei, se execută

imediat; s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Boris Roman împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39 cu privire

la constatarea încetării de drept din data de 01 aprilie 2020 a raporturilor de muncă

între Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 39 și Boris Roman cu obligarea

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39 de a adopta ordinul privind demisia

din funcție, începând cu data de 01 aprilie 2020, anularea ordinului Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 39 nr.02 din 29 iunie 2020 privind concedierea din

funcție a lui Boris Roman în temeiul art. 86 lit.k) Codul muncii, încasarea sumei de

1115,56 de lei cu titlu de penalitate pentru neachitarea la timp a salariului, a sumei

de 12192,00 lei cu titlu de compensație pentru concediul nefolosit, a sumei de

6693,40 lei cu titlu de penalitate pentru neachitarea la timp a compensației pentru

concediul nefolosit și a prejudiciului moral în mărime de 10160,00 lei; s-a perceput

de la Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 39 în folosul statului taxa de stat

în mărime de 270 lei.

Prin hotărârea suplimentară din 13 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea Cooperativei de Construcție a

3

Locuințelor nr. 39 despre încasarea de la Boris Roman a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 5000 de lei.

Prin decizia din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Boris Roman, reprezentat de avocatul Oleg Bondarenco și s-a casat

parțial, în partea în care au fost respinse cerințele privind încasarea penalității pentru

neachitarea salariului, compensația pentru concediul nefolosit, penalitatea pentru

neachitarea indemnizației de concediere, recuperarea prejudiciului moral, hotărârea

din 04 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și în această parte s-a emis

o nouă hotărîre prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Boris Roman împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39 cu privire

la încasarea penalității pentru neachitarea la timp a salariului, încasarea compensației

pentru concediul nefolosit și penalității, recuperarea prejudiciului moral; s-a încasat

în beneficiul lui Boris Roman din contul Cooperativei de Construcție a Locuințelor

nr. 39 suma de 1115,56 de lei, penalitate pentru neachitarea la timp a salariului, suma

de 11345,32 de lei, compensația pentru concediul nefolosit, 3063,23 de lei,

penalitatea pentru neachitarea indemnizației de concediere, 5000 de lei, pentru

recuperarea prejudiciului moral; în rest, au fost respinse cerințele privind încasarea

compensația pentru concediul nefolosit, penalitatea pentru neachitarea indemnizației

de concediere și recuperarea prejudiciului moral; în rest, a fost menținută hotărârea

primei instanțe.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, deși, prima instanța a

admis pretenția lui Roman Boris privind încasarea salariului neachitat pentru lunile

februarie și martie 2020 în suma totală de 2032 lei, neîntemeiat a respins pretenția

privind încasarea penalității. Or, pretenția privind încasarea penalității este una

subsecventă fața de pretenția principală de achitare salariului restant.

Redând prevederile art. 143 alin.(1) lit.a),b) Codul muncii, art. 330 alin.(2)

Codul muncii, instanța de apel a conchis că, pretenția lui Roman Boris privind

încasarea penalității în suma de 1115,56 lei pentru neplata la timp a salariului este

una întemeiată și urmează a fi admisă.

Cu referire la prevederile art. 117 alin. (1) Codul muncii, instanța de apel a

remarcat că, la actele cauzei este anexată scrisoarea nr.05 din 27 iulie 2020 eliberată

de către CCL nr. 39, prin care îi comunică lui Roman Boris că acesta urma să depună

o cerere privind achitarea indemnizației pentru concediile nefolosite. (f. d. 20)

Or, acest fapt demonstrează că intimatul recunoaște obligația de plată a

indemnizației pentru concediile nefolosite, însă greșit consideră că, aceasta se achită

doar cu cererea salariatului, care de fapt urmau a fi achitate odată cu eliberarea

acestuia din funcție.

Totodată, la 04 august 2020, Roman Boris a expediat o cerere în acest sens

privind achitarea indemnizației pentru concediul nefolosit. (f.d. 21)

Prin urmare, instanța de apel a considerat necesar de admite parțial, pretenția

cu privire la încasarea sumei de 11345,32 lei cu titlu de compensație pentru

concediul nefolosit, potrivit următorului calcul: /01.04.2009-29.06.2020-11 ani, 2

luni/; /1 016 lei x 11= 11 176 lei/; / lunar 84,66 x 2 luni= 169,32 lei/

Pornind de la prevederile art. 330 alin. (2) Codul muncii, instanța de apel a

considerat necesar de admite parțial, pretenția cu privire la încasarea sumei de

3063,23 lei cu titlu de penalitate pentru neachitarea indemnizației de concediere.

De asemenea, instanța de apel reținând că, că Roman Boris nu a primit plățile

4

salariale cuvenite, nefiind achitate de către angajator în termenul prevăzut în

contractul de muncă, cât și potrivit legislației muncii, a considerat necesar de a

admite parțial cerința lui Roman Boris cu privire la repararea prejudiciului moral, cu

încasarea din contul CCL-39 în beneficiul lui Roman Boris a prejudiciului moral

cauzat în mărime de 5 000 de lei. Or, cuantumul prejudiciului moral pretins de către

Roman Boris în sumă de 10 160,00 lei, este vădit disproporțional și excesiv în raport

cu criteriile stabilite la caz și principiul general al echității.

Instanța de apel a notat că, deși, apelantul a invocat ilegalitatea ordinului CCL-

39 nr. 02 din 29.06.2020 privind concedierea din funcție lui Roman Boris în temeiul

art. 86 lit. k) al Codului Muncii, aceste argumente nu și-au găsit justificare nici în

instanța de fond, cât și în apel.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond cu

privire la netemeinicia cererii lui Roman Boris în partea constatării încetării de drept

din data de 01.04.2020 a raporturilor de muncă între CCL-39, obligarea CCL-39 de

a adopta, de a comunica lui Roman Boris ordinul privind demisia sa din funcție

începând cu data de 01.04.2020 și anularea ordinului CCL-39 nr.02 din 29.06.2020

privind concedierea din funcție lui Roman Boris în temeiul art. 86 lit. k) Codul

muncii.

La 07 decembrie 2021, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 39,

reprezentată de avocatul Ion Stegărescu, a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

repunerea în termen pentru declararea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de remitere a cauzei spre

rejudecare sau, în caz contrar, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe în partea adjudecării plăților salariale, penalității și prejudiciului moral și a

emite în această parte nouă hotărâre de respingere a cererii de chemare în judecată

cu privire la anularea ordinului de concediere, obligarea adoptării ordinului de

demisie, încasarea plăților salariale, penalității și prejudiciului moral, compensarea

de către intimat a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-a invocat dezacordul cu concluziile instanțelor

inferioare cu privire la încasarea plăților salariale, penalității pentru neachitarea

salariului, compensația pentru concediul nefolosit, penalitatea pentru neachitarea

indemnizației de concediere și prejudiciului moral, deoarece le consideră

neîntemeiate lipsite de logică juridică, fără a fi motivate suficient de clar.

Recurentul a opinat că, instanțele interioare nu au elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei în legătură cu încasarea plăților

salariale, penalității pentru neachitarea salariului, compensației pentru concediul

nefolosit, penalității pentru neachitarea indemnizației de concediere și a

prejudiciului moral, atât timp, cât însuși reclamantul în instanțele de judecată a

declarat cu certitudine că, în luna februarie-martie 2020 nu s-a prezentat la serviciu,

dar și-a exercitat atribuțiile sale de contabil, în condițiile stării de urgență declarate

prin Hotărârea Parlamentului nr.55 în legătură cu pandemia din cauza Covid-19, prin

faptul primirii locatarilor, membri Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39,

în zilele de primire la sediul Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39,

activând de la distanță, prelucrând actele și depunându-le la organele competente.

Or, reclamantul se contrazice, deoarece prin scrisoarea SFS din 17 septembrie 2020

se atestă că nu a fost dată darea de semnă aferentă impozitului pe venit pentru

5

perioada fiscală a anului 2019. În acesta în perioadă februarie-martie, anul 2020, nu

a calculat și nu a achitat salariile angajaților sau propriul salariu, însă era de

competența sa, să calculeze și să achite salariului angajaților. Astfel, se

demonstrează că intimatul în perioada februarie-martie, anul 2020, nu s-a prezentat

la serviciu și nu și-a exercitat funcția nici măcar de la distanță. De altfel, a fost

desemnată o comisie la 05 martie 2020 pentru examinarea situației create, care a

depistat mai multe nereguli, inclusiv și la capitolul financiar. În aceeași zi, Boris

Roman a expediat prin intermediul oficiului poștal cererea de eliberare din funcție

din inițiativa proprie, începând cu data de 01 aprilie 2020, recepționată la 16 aprilie

2020, fără a se mai prezenta la serviciu și de a preda actele contabile, pentru ce a

denunțat la poliție faptul că contabilul refuză neîntemeiat să predea actele contabile

de strictă evidență a Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39, care le deține

în mod ilegal, căruia i-a fost întocmit un dosar contravențional pentru comiterea

contravenției prevăzute de art.335 Cod contravențional, care se află în proces de

examinare. Astfel, a fost și este în imposibilitate de a verifica actele contabile

deținute ilegal de intimat, prin care s-ar putea demonstra dacă nu a încasat

compensația pentru concediul nefolosit, ca ulterior să se poată discuta despre

calcularea penalității pentru neachitarea indemnizației de concediere și de cauzare a

unui oarecare prejudiciului moral. În acest context, în opinia recurentului, se

subînțelege că instanțele de judecată au interpretat eronat legea și probele, anexate,

or, au aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată și nu au aplicat legea care trebuia

să fie aplicată. Subsecvent, instanțele inferioare au încălcat normele de drept

material.

Instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont dezideratele ce țin de motivarea

deciziilor adoptate și au adoptat hotărâri fără a da apreciere probelor din dosarul civil

și au aplicat eronat normele de drept material.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel, în mod eronat au constatat precum

că, reclamantul Boris Roman, doar în intervalul de timp 05 martie 2020-01 aprilie

2020 nu s-a prezentat la serviciu, pe când intimatul nu a fost în toată perioada lunilor

februarie- martie. Astfel, nu este evident temeiul juridic de achitare a salariului,

penalității și prejudiciului moral, deoarece probe care să dovedească că și-a

îndeplinit obligațiunile de serviciu, chiar și de la distanță sau domiciliu, nu a

prezentat.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii datate cu 24 decembrie 2021 (Vol.II, f.d.74). Din adresa intimatului s-a

restituit instanței corespondența cu mențiunea „nereclamat” (Vol.II, f.d.76-77).

Referința la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 23 septembrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă 07 decembrie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei instanței de apel către

participanții la proces la 07 noiembrie 2021, conform scrisorii de expediere (Vol.II,

f.d.27). Din textul recursului se deduce recepționarea de către partea recurentă a

copiei deciziei instanței de apel prin intermediul poștei electronice la data de 01

6

decembrie 2021, anexând în acest sens extrasul (Vol.II, f.d.44). Astfel, recursul este

declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 39, reprezentată de avocatul Ion Stegărescu, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 39, reprezentată de avocatul Ion Stegărescu, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

7

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor

nr. 39, reprezentată de avocatul Ion Stegărescu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 39, reprezentată de avocatul Ion Stegărescu, împotriva deciziei din

23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

8