2ra-2184/19 — cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

2ra-2184/19 — cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2184/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Gîrleanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu

D E C I Z I E

11 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecători Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

judecând recursul declarat de către Victor Umanski, reprezentat de avocatul

Ștefan Burlaca,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor

Umanski împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 224, intervenient

accesoriu Vladimir Marineac cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 224, s-a casat

hotărârea din 10 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cu emiterea

unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 28 decembrie 2017, Victor Umanski a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr.224 (în continuare CCL nr.

224), cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor judiciare.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

La 3 octombrie 2014, Victor Umanski și CCL nr. 224, reprezentat de către

administratorul Victor Marineac, au încheiat contractul de împrumut nr.1/cdt.

Obiectul contractului îl constituie suma 20 000 lei.

Potrivit pct. 2.2. al contractului, CCL nr. 224 s-a obligat să ramburseze

împrumutul în termen de până la 3 luni, calculat de la data semnării contractului.

Termenul limită de rambursare a sumei indicate supra a expirat la 3 ianuarie 2015.

Reclamantul a pretins că CCL nr. 224 nu și-a onorat obligațiunile asumate

prin contractul de împrumut și nu a restituit împrumutul în termen.

Pagină 1 din 11

La 16 decembrie 2017, Victor Umanski a expediat în adresa cooperativei

pârâte o somație, prin care a solicitat restituirea sumei împrumutate în limita a 2 zile

calendaristice. Somația a rămas fără niciun răspuns.

Cu titlu suplimentar, reclamantul a menționat că, omisiunea pârâtului de a-și

onora obligația contractuală, a generat dreptul lui de a cere achitarea dobânzilor de

întârziere în mărime totală de 10 334,51 de lei. Suma respectivă a fost calculată

pentru perioada 3 ianuarie 2015 și data depunerii cererii de chemare în judecată.

Pentru motivele evocate, Victor Umanski a solicitat încasarea datoriei în

mărime de 20 000 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 10 334 lei și compensarea

taxei de stat în cuantum de 983 de lei (f. d. 2).

La 14 mai 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a dispus atragerea în

proces pe Victor Marineac, fostul administrator al CCL nr. 224, în calitate de

intervenient accesoriu (f. d. 32).

În cadru judecării cauzei, CCL nr. 224 a formulat referință în întâmpinarea

cererii de chemare în judecată, cerând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. În

acest sens, cooperativa pârâtă a indicat că suma de 20 000 de lei nu a fost încasată și

nu există bon de casă de confirmare a acestei tranzacții (f. d. 26).

Potrivit procesului – verbal al ședinței judiciare din 10 septembrie 2018,

intervenientul accesoriu Victor Marineac a precizat că a activat în funcție de

manager la CCL nr. 224 și a împrumutat banii din speță, în baza unei procure, pentru

a achita datoriile curente ale cooperativei (f. d. 42).

Prin hotărârea din 10 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea intentată de către Victor Umanski a fost admisă și s-a statuat de a încasa de

la CCL nr.224 în beneficiul reclamantului datoria în cuantum de 20 000 lei, dobânda

de întârziere în sumă de 10 334 lei și cheltuielile de judecată suportate pentru plata

taxei de stat în mărime de 983 lei, în total suma de 31 317 lei. (f. d. 43, 48-52)

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, prin prisma art. 512, alin. (1),

art. 867, alin. (1) și 871, alin. (1) din Codul civil, pretențiile lui Victor Umanski cu

privire la încasarea datoriei sunt întemeiate. Or obligațiunea reclamantului

împrumutător de a transmite banii în cuantum de 20 000 de lei a fost executată.

Recepționarea banilor se confirmă prin contractul de împrumut nr.1/cdt din 3

octombrie 2014. În schimb, obligația pârâtului împrumutatului de a restitui datoria

nu a fost executată.

Referitor la încasarea dobânzii de întârziere, instanța de fond a observat că

acest capăt de cerere urmează a fi admis în baza art. 872 alin. (1) în colaborare cu

art. 619 alin. (1) din Codul civil. Pretenția respectivă poate fi solicitată de către

împrumutător în cazul neexecutării de către împrumutat a obligației de restituire a

sumei restante, indiferent dacă aceasta a fost sau nu stipulată în contract. În cazul de

față, termenul de rambursare a împrumutului a expirat la 3 ianuarie 2015, fiind

punctul de plecare pentru punerea în întârziere a CCL nr.224.

Împotriva acestui act judecătoresc, CCL nr.224 a declarat apel, care a fost pus

pe rol la 13 decembrie 2018 (f. d. 78). În apărare, Victor Umanski nu a recunoscut

cererea de apel.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 11 iunie 2019, a admis apelul

declarat de către CCL nr. 224, a casat hotărârea din 10 septembrie 2018 a

Pagină 2 din 11

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată (f. d. 129, 130 - 137).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat că,

în perioada 11 noiembrie 2010 – 6 iunie 2017, administrator al CCL nr. 224 era

Paromov Vladimir. Potrivit dispoziției nr. 17 din 27 mai 2014, administratorul CCL

nr. 224 Paromov Vladimir l-a împuternici pe Victor Marineac să preia funcția de

președinte al cooperativei. Ulterior, la 3 octombrie 2014, Victor Umanski și CCL nr.

224, reprezentat de către administratorul Victor Marineac, au încheiat contractul de

împrumut nr.1/cdt. Astfel, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că dispoziția sus –

indicată este lovită de nulitate în acord cu pct. 5.3 și 5.5 din Statutul CCL nr. 224.

Drept urmare, intervenientul accesoriu Victor Marineac nu avea împuterniciri legale

de a încheia contractul de împrumut în numele CCL nr. 224, precum nici nu avea

dreptul de a administra bunurile mobile, imobile și să efectueze activități economice

din partea CCL nr. 224.

Mai mult, instanța de apel a menționat că temeinicia acțiunii este combătută

prin raportul de expertiză judiciară nr.378-380 din 5 martie 2019 și extrasul din

registrul de casă pe perioada 2014-2015. Or, conform acestor probe, nu s-a putut

confirma faptul încasării de la Victor Umanski în casa entității CCL nr. 224 a sumei

de 20 000 lei, din motivul lipsei documentului contabil primar și a înscrisurilor

respective în registrul de casă.

În acest context, instanța de apel a concluzionat că Victor Umanski nu poate

pretinde încasarea de la CCL nr. 224 a datoriei, dobânzii de întârziere, întrucât

acesta, prin prisma art. 118 din Codul de procedură civilă, nu a prezentat probe

incontestabile că a virat în contul CCL nr. 224 suma de 20 000 lei.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 23 septembrie 2019, Victor Umanski,

reprezentat de avocatul Ștefan Burlaca, a declarat recurs, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii

instanței de fond și încasarea cheltuielilor de judecată. (f. d. 144 - 145).

În motivarea opiniei privind ilegalitatea deciziei contestate, recurentul a

indicat că decizia instanței de apel este nemotivată, iar probele au fost apreciate

arbitrar. De altfel, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că Vladimir Marineac a

acționat în interesele CCL nr. 224, în temeiul procurii eliberate de către

administratorul CCL nr. 224, conform căreia a fost împuternicit să reprezinte

interesele CCL nr. 224, în raport cu autoritățile publice și/sau private și a dispoziției

din 27 mai 2014 a Președintelui CCL nr. 224. Mai mult, dispoziția președintelui

demonstrează că Vladimir Marineac a fost angajat în calitate de manager al CCL nr.

224, dar nu de președinte. Suplimentar, s-a arătat că toți membrii Consiliului de

administrare al CCL nr. 224 au contrasemnat contractul de împrumut.

Cu privire la raportul de expertiză furnizat de către CCL nr.224, Victor

Umanski a sugerat că dovada menționată nu poate fi reținută, întrucât ea a fost

obținută pe cale extrajudiciară, fără a-l implica pe el. Așadar, recurentul nu a avut

posibilitatea să expună propriile întrebări față de expert, propriile propuneri și/sau

obiecții ce vizează rezultatele așa-numitei expertize.

La 25 noiembrie 2019, intervenientul accesoriu Victor Marineac a depus o

referință în întâmpinarea recursului, solicitând admiterea acestuia și menținerea

hotărârii primei instanțe. Tot el a cerut casarea încheierii din 14 mai 2018 a

Pagină 3 din 11

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a fost atras în calitate de intervenient

accesoriu (f. d. 176).

Intimatul CCL nr.224, prin referința înregistrată la 26 noiembrie 2019, a

susținut raționamentele juridice ale Curții de Apel Chișinău și a solicitat respingerea

recursului ca fiind inadmisibil (f. d. 177 – 178).

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Mandatul

seria MA nr. 1465612 din 22 septembrie 2019 a certificat împuternicirile legale ale

avocatului Ștefan Burlacu de a reprezenta interesele recurentului Victor Umanski,

în special, de a ataca hotărârea judecătorească. Astfel, recursul a fost formulat de

către subiectul căruia i s-a conferit dreptul dat, în baza art. 430 lit. a) din Codul de

procedură civilă. În același timp, materialele cauzei au confirmat că cererea nu a fost

examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, completul de admisibilitate a

stabilit că decizia motivată din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată părților, prin intermediul serviciului poștal, la 10 iulie 2019 și a fost

publicată pe pagina web „Portalul instanțelor naționale de judecată” la 12 iulie 2019.

Totodată, dovada primirii adecvate a actului judecătoresc contestat nu a fost anexată

de către instanța de apel. În mod deosebit, CCL nr.224 nu a ridicat obiecții pe acest

segment procedural și nu a invocat o aparență de încălcare a principiului securității

juridice. Astfel, luând în considerare cele menționate, recursul a fost înregistrat în

Grefa Curții Supreme de Justiție la 22 septembrie 2019, în limitele temporale

prevăzute la articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea

ridica probleme de drept de ordine publică specificate la alin. (3) din articolul citat.

Mai mult, Victor Umanski nu a prezentat observații în privința acestui aspect

procedural.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 27 noiembrie 2019 a Curții

Supreme de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru

examinarea în fond.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs și referințe au fost formulate cu suficientă precizie pentru

a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele

de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod

adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenta și intimata au

avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

Pagină 4 din 11

adverse. Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei

sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19

aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72,

Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34, decizia nr. 95 din 19 decembrie

2016 a Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 10 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în limitele

controlului de legalitate, în raport de criticele invocate, Colegiul Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se

impune admiterea recursului, casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii

primei instanțe, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania

(Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Alin. (4) din același articol prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară.

Pentru început, instanța de recurs recapitulează esența litigiului. Astfel,

potrivit dispoziției nr. 17 din 27 mai 2014, administratorul CCL nr. 224 Paramorov

Vladimir l-a împuternicit pe Victor Marineac să preia funcția de manager al fondului

locativ. La 29 mai 2012, administratorul Paromov Vladimir a eliberat o procură pe

numele lui Victor Marineac, prin care i-a oferit dreptul de a încheia contracte cu

persoane fizice și juridice. Drept consecință, la 3 octombrie 2014, Victor Umanski

și CCL nr. 224, reprezentat de către Victor Marineac, au încheiat contractul de

împrumut nr.1/cdt., cu privire la suma de 20 000 de lei, pe o perioadă de 3 luni.

Împrumutul nu a fost restituit de către CCL nr. 224 până la termenul limită din 3

ianuarie 2015. În mod corespunzător, Victor Umanski a solicitat, prin intermediul

instanței de judecată, încasarea datoriei respective și dobânzilor aferente.

Dimpotrivă, CCL nr. 224 nu a recunoscut acțiunea, întrucât banii respectivi nu au

ajuns pe contul său.

Colegiul lărgit amintește că prima instanță a calificat raporturile juridice de

mai sus ca fiind de contract de împrumut, ceea ce a condus la admiterea integrală a

pretențiilor formulate de către Victor Umanski. De altfel, instanța de fond a fost de

acord că CCL nr. 224 nu și-a executat obligația contractuală în termenul stabilit. În

schimb, Curtea de Apel Chișinău a considerat că administratorul CCL nr. 224

Paromov Vladimir a emis dispoziția nr. 17 din 27 mai 2014 contrar pct. 5.3 și 5.5

din Statutul CCL nr. 224, fiind lovită de nulitate. În plus, raportul de expertiză

judiciară nr.378-380 din 5 martie 2019 și extrasul din registrul de casă pe perioada

Pagină 5 din 11

2014-2015 a confirmat că CCL nr. 224 nu a încasat de la Victor Umanski suma de

20 000 de lei. În concluzie, instanța de apel a respins acțiunea.

Pe fondul cauzei, instanța de apel și-a fundamentat decizia pe art. 513, 514,

572 alin. (2), art. 666 alin. (1), art. 867 și 871 din Codul civil.

Problema centrală supusă controlului judecătoresc în fază de recurs constă în

verificarea corectitudinii modului de aplicare a art. 130 din Codul de procedură

civilă de către instanța de apel, precum și îndeplinirea de către recurent a sarcinii

probei ce i-a revenit prin prisma art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În

acest mod, instanța de recurs este chemată să ofere un răspuns la întrebarea dacă

instanța de apel a argumentat convingător respingerea contractului nr. 1/ctd din 3

octombrie 2014 și anexei nr. 2 la contractul citat din 6 octombrie 2014 în calitate de

probe pertinente și admisibile. În special, decizia instanței de apel trebuie să

motiveze opozabilitatea dispoziției nr. 17, emisă de către administratorul CCL nr.

224 Paramorov Vladimir față de Victor Umanski, inclusiv în ce măsură recurentul

urmează să poarte răspundere civilă pentru neexecutarea obligațiilor din partea

reprezentantului CCL nr. 224. În definitiv, instanța de judecată va trebui să se

asigure că în cazul de față instanțele de judecată au îndeplinit condiția unei examinări

efective și au dat un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru

rezultatul procesului (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie

2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

În apărarea sa, CCL nr. 224 a precizat că instanța de apel a declarat corect,

prin prisma art. 217 și 220 din Codul civil, nulitatea absolută a dispoziției nr. 17 din

27 mai 2014 a administratorului CCL nr. 224 Paramorov Vladimir.

Intimatul Vladimir Marineac a susținut că opinia primei instanțe este una

întemeiată și legală.

Pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, instanța de recurs va raporta

circumstanțele prezentate mai sus la normele de drept material în vigoare la data

încheierii contractului de împrumut din 3 octombrie 2014. La conturarea acestei

ipoteze, conform art. 7 alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter

retroactiv. Astfel, litigiul se va axa pe Codul civil în vigoare până la republicarea

acestuia din 1 martie 2019.

La acest capitol, potrivit art. 216 alin. (1) raportat la art. 217 alin. (1) din Codul

civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate

absolută). Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care

are un interes născut și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

Dimpotrivă, nulitatea relativă este reglementată de art. 216 alin. (2) și art. 218

din același text de lege. Respectiv, actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile

prevăzute de prezentul cod, de către instanța de judecată sau prin acordul părților

(nulitate relativă). Nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de

persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal

sau de creditorii chirografari ai părții ocrotite pe calea acțiunii oblice. Instanța de

judecată nu poate să o invoce din oficiu.

Astfel, în temeiul art. 226 din Codul civil, în cazul în care atribuțiile persoanei

privind încheierea actului juridic sunt limitate prin contract, iar împuternicirile

organului persoanei juridice – prin actul de constituire, în comparație cu cele

stipulate prin mandat, lege sau cu cele deduse din circumstanțele în care se încheie

Pagină 6 din 11

actul juridic, acesta, încheiat fără respectarea limitelor impuse, poate fi declarat nul

numai în cazul în care se demonstrează că cealaltă parte a știut sau trebuia să știe

despre limitări.

În aceeași ordine de idei, conform art. 604 din Codul civil, debitorul răspunde

pentru vina reprezentantului său și a persoanelor cărora le-a încredințat executarea

contractului în aceeași măsură ca pentru propria vină dacă legea nu prevede că

răspunde terțul. Prevederile art.603 alin.(2) nu se aplică.

Potrivit art. 867 alin. (1) din Cod civil, prin contractul de împrumut o parte

(împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani

sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau

bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au

fost date. Totodată, împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul și în

modul stabilit în contract în acord cu art. 871 alin. (1) din Codul civil.

Procedând la examinarea fondului recursului, Colegiul lărgit observă că

instanța de apel a considerat motivul principal pentru respingerea acțiunii faptul că

Vladimir Marineac nu avea împuternicirile legale de a încheia contractul de

împrumut din 3 octombrie 2014 din numele CCL nr. 224. Sub acest aspect, este

evident că intimatul CCL nr. 224 a făcut uz de metoda de apărare prevăzută la art.

11 lit. c) din Codul civil, potrivit căruia apărarea dreptului civil se face prin

recunoașterea nulității actului juridic. În mod corespunzător, nulitatea unui act

juridic civil poate fi absolută sau relativă, ceea ce impune concluzia că ea trebuie

circumscrisă unei dispoziții exprese din Codul civil.

De altfel, instanța de recurs acceptă afirmația lui Victor Umanski că instanța

de apel nu a indicat în decizia sa tipul nulității, care a afectat valabilitatea dispoziției

președintelui CCL nr. 224 nr. 17 din 27 mai 2014, în special, nu a făcut trimitere la

nicio normă de drept relevantă. Totuși, luând în considerare marja sa de apreciere,

instanța de judecată notează că anularea acestei dispoziții se răsfrânge direct asupra

contractului de împrumut nr. 1/cdt din 3 octombrie 2014. Cu titlu de precizare,

Curtea de Apel Chișinău a arătat că dispoziția președintelui nr. 17 contravine pct.

5.3 și 5.5 din Statutul CCL nr. 224. Din aceste motive, instanța de apel a declarat, în

mod indirect, nul contractul de împrumut nr. 1/cdt din 3 octombrie 2014. Or, Curtea

de apel a subliniat că Victor Marineac nu avea împuterniciri legale de a încheia

contractul respectiv. Dat fiind cele determinate, instanța de apel a înlăturat valoarea

probatorie a contractului din speță. Astfel, Colegiul lărgit punctează că aplicarea

corectă a tipului nulității actului juridic civil vizează esența litigiului, de vreme ce,

în baza unui atare mijloc de apărare invocat de CCL nr. 224, instanța de apel a casat

hotărârea primei instanțe și a respins acțiunea.

Pe de o parte, este absolută acea nulitate care sancționează nerespectarea, la

încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general, obștesc.

Condițiile pentru aplicarea ei au fost specificate în art. 211, 213, 220, 221, 222 și

223 din Codul civil. Pe de altă parte, este relativă acea nulitate care sancționează

nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes

particular, individual, personal. Codul civil stabilește actele juridice care pot fi lovite

de nulitate relativă în acord cu art. 224, 226, 227, 228, 229, 230, 231 sau 232.

Instanța de recurs notează că modul de funcționare și de conducere al

persoanei juridice de tip „cooperativă” este reglementată de art. 171 – 178 din Codul

Pagină 7 din 11

civil. În referința depusă, CCL nr. 224 a prezentat un argument nou conform căruia

actul judecătoresc contestat este întemeiat pe art. 217 și 220 din Codul civil. Colegiul

de control judiciar reiterează că această teză nu este dezvoltată prin exemple

concrete. Intimatul CCL nr. 224 nu a concretizat dacă sancțiunea dată se aplică în

privința dispoziției președintelui CCL nr. 224 nr. 17 din 27 mai 2014 sau în privința

contractului de împrumut. În sprijinul acestei constatări, se atestă că intimatul nu a

comunicat, în mod concret, normele de drept imperative sau standardele ordinii

publice încălcate de emiterea actului de mai sus ori de întocmirea contractului de

împrumut. În orice caz, prin dispoziția nr. 17, președintele CCL nr. 224 Paromov

Vladimir l-a angajat conform contractului nr. 9 din 27 mai 2014 pe Victor Marineac

în funcție de manager al fondului locativ (f. d. 77). Așadar, decizia Curții de apel nu

se axează pe nicio normă de drept imperativă care ar interzice acest fapt. Punctul 5.5

(nr. 14) din Statut folosește în cuprinsul său mai multe exemple de funcții care ar

putea fi angajate de președintele cooperativei, cum ar fi contabil, jurist, paznic,

servitoare. În continuare, autorii statutului au folosit sintagma „ș.a.”, ceea ce

presupune posibilitatea angajării unor alte persoane cu alte funcții. În concluzie,

statutul indicat nu prevede exhaustiv lista salariaților pe care îi poate lua la serviciu

conducătorul cooperativei. Instanța de apel nu a furnizat motive convingătoare

pentru care a decis contrariul. Probabil a fost indusă în eroare de faptul că actul civil

analizat este redactat în limba rusă, iar în dreptul lui Victor Marineac este inserată

funcția „управляющий”. De fapt, în joc au fost puse numai interesele private și

competențele de gestionare economică ale CCL nr. 224.

Pe cale de consecință, Colegiul de control judiciar subliniază că pretinsa cauză

de nulitate a contractului de împrumut se referă la limitarea împuternicirilor oferite

lui Vladimir Marineac, prin dispoziția președintelui CCL nr. 224 nr. 17 din 27 mai

anume, art. 226 din Codul civil. Or, în cazul în care atribuțiile persoanei privind

încheierea actului juridic sunt limitate prin contract, iar împuternicirile organului

persoanei juridice – prin actul de constituire, în comparație cu cele stipulate prin

mandat, lege sau cu cele deduse din circumstanțele în care se încheie actul juridic,

acesta, încheiat fără respectarea limitelor impuse, poate fi declarat nul.

Cu toate acestea, Colegiul lărgit învederează că legislatorul a introdus o

condiție esențială pentru a face uz de nulitatea relativă de mai sus. Aceasta poate fi

aplicată numai în cazul în care se demonstrează că Victor Umanski a știut sau trebuia

să știe despre limitări. Din această perspectivă, soluția instanței de apel de a anula

dispoziția menționată, care prin ricoșeu a declarat nul și contractul, nu este opozabilă

lui Victor Umanski. Pentru a stabili această împrejurare, instanțele de judecată

trebuie să depună diligență maximă la examinarea circumstanțelor în care s-a

încheiat contractul de împrumut nr. 1/ctd din 3 octombrie 2014.

La fel ca prima instanță, Colegiul de control judiciar observă că părțile

implicate în litigiu nu neagă că, la 3 octombrie 2014, Victor Umanski și CCL nr.

224, reprezentat de către administratorul Victor Marineac, au încheiat contractul de

împrumut nr.1/cdt. Obiectul contractului este constituit din suma de 20 000 de lei.

În această ordine de idei, instanța de recurs acceptă argumentul recurentului

privind așteptarea lui legitimă că reprezentantul CCL nr. 224, Victor Marineac, a

reprezentat în mod legal interesele cooperativei. Pentru a demonstra alegația

Pagină 8 din 11

respectivă, el a prezentat procura din 29 mai 2012, semnată și ștampilată de către

administratorul CCL nr. 224 Paromov Vladimir. Conducătorul cooperativei intimate

este individualizat prin „IDNP”, iar CCL nr. 224 prin codul fiscal și sediul ei.

Totodată, potrivit procurii, mandatarul Victor Marineac are dreptul să încheie

contracte cu orice persoană fizică sau juridică și să negocieze clauzele contractuale,

inclusiv condițiile cele mai avantajoase pentru CCL nr. 244 (f. d. 39). Suplimentar,

contractul de împrumut pe partea verso a fost contrasemnat de alte patru persoane.

Recurentul a subliniat că aceștia erau membrii Consiliului de administrare al CCL

nr. 224. Prin referința din 26 noiembrie 2019, CCL nr. 224 nu a negat afirmațiile

date. Instanța de recurs nu găsește motive pertinente de a înlătura opinia recurentului

în acord cu art. 123 alin. (6) din Codul de procedură civilă.

Din perspectivă determinată supra, Colegiul lărgit constată că recurentul

Victor Umanski nu a putut cunoaște că Victor Marineac a avut posibile limitări în

procesul de negociere și de încheiere a contractului de împrumut. Chiar dacă ele nu

au fost demonstrate convingător de către instanța de apel și intimat, Colegiul judiciar

consideră că a trebuit să înlăture orice dubiu și să nu lase loc de interpretare.

În același timp, instanța de recurs accentuează că instanța de apel a respins

acțiunea formulată de către Victor Umanski, deoarece CCL nr. 224 nu dispune de

documente contabile primare în registrul de casă privind încasarea sumei de 20 000

de lei. Decizia instanței de apel a reținut în favoarea acestui raționament raportul de

expertiză judiciară nr.378-380 din 5 martie 2019 și extrasul din registrul de casă pe

perioada 2014-2015.

Totuși, Colegiul lărgit opinează că instanța de apel a deviat de la factorul

decisiv al speței. De altfel, cert este că Victor Umanski a predat banii lui Victor

Marineac. Potrivit actului de primire – predare din 6 octombrie 2014, Victor

Marineac, manager al fondului locativ CCL nr. 224, a confirmat că a primit

împrumutul în numele CCL nr. 224 în cuantum de 20 000 de lei. În plus, actul a fost

contrasemnat de un martor pe nume V. Vaneeva, din partea recurentului Victor

Umanski (f. d. 7). Aparent, o persoană similară cu același nume și cu aceeași inițială

a prenumelui, după caz, Valentina Vaneeva este membru al comisiei de cenzori al

CCL nr. 224 în acord cu decizia privind înregistrarea începerii procedurii de

reorganizare a CCL nr. 224 din 6 iunie 2017 (f. d. 122). În plus, CCL nr. 224 nu a

solicitat audierea acesteia în calitate de martor pentru a infirma cele menționate.

Totodată, dispozițiile de drept relevante contractului de împrumut nu impun

acestui o formă tipizată, și anume, după cum a indicat expertul judiciar Vasile Goian

în punctul 1 din raportul de expertiză citat. Drept urmare, Victor Marineac avea

responsabilitatea de a întocmi și de a transmite bani în casa entității CCL nr. 224. În

realitate, recurentul, a cărui bună – credință se prezumă, nu poate purta răspundere

civilă pentru omisiunile organului de conducere. Mai mult, conform art. 604 din

Codul civil, intimatul CCL nr. 224 răspunde pentru vina reprezentantului său, Victor

Marineac, căruia i-a încredințat executarea contractului în aceeași măsură ca pentru

propria vină dacă legea nu prevede că răspunde terțul. La fel, potrivit art. 242 alin.

(2) din Codul civil, actul juridic încheiat de o persoană (reprezentant) în numele unei

alte persoane (reprezentat) în limitele împuternicirilor dă naștere, modifică sau

stinge drepturile și obligațiile civile ale reprezentatului.

Pagină 9 din 11

În astfel de circumstanțe de drept, Colegiul de control judiciar observă că

instanța de apel a ignorat prevederile legale indicate supra și a pus în sarcina

recurentului unele responsabilități administrative, care nu țin de competența lui.

Respectiv, raportul de expertiză judiciară nr.378-380 din 5 martie 2019 nu este

opozabil raportului juridic civil apărut între Victor Marineac și Victor Umanski.

Așadar, instanța de recurs notează că acest mijloc de probă a fost reținut în calitate

probă pertinentă contrar condițiilor art. 121 și 130 alin. (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor constatate, Colegiul lărgit este de acord cu prima instanță că

între Victor Marineac și Victor Umanski există un contract de împrumut a sumei de

20 000 de lei și care nu a fost restituită până la 3 ianuarie 2015 potrivit termenului

stipulat în clauza contractuală 2.2. De asemenea, având în vedere executarea

întârzierii obligației civile, recurentul a fost îndreptățit să ceară dobânda de întârziere

în mărime de 10 334 lei.

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta cerere. Totuși, instanța de recurs constată că pretenția invocată de

intimatul Victor Marineac referitor la casarea încheierii din 13 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost formulată pentru prima dată la 25

noiembrie 2019 (f. d. 176). Intimatul nu a explicat motivul pentru care a hotărât să

nu depună o cerere de recurs separată, dar să introducă un atare capăt de cerere în

referință, inadmisibil din punct de vedere procedural. Intimatul a neglijat ordinea

contestării acestui act judecătoresc. Prin urmare, instanța de recurs va respinge ca

inadmisibilă pretenția intimatului.

Drept consecință, instanța de recurs subscrie criticilor recurentului potrivit

căruia instanța de apel a respins neîntemeiat valoarea probatorie a contractului nr.

1/ctd din 3 octombrie 2014 și anexei nr. 2 la contractul citat din 6 octombrie 2014 în

calitate de probe pertinente și admisibile. Mai mult decât atât, instanța de apel a

declarat nul contractul sus – menționat fără a lua în considerare exigențele impuse

de nulitatea relativă prevăzute la art. 226 din Codul civil, precum și interesele

recurentului protejate de art. 242 alin. (2) și art. 604 din Codul civil. Efectul acestor

încălcări de legalitate, și anume, devierile procedurale și de administrare a dreptului

material afectează echitatea procedurii în ansamblu și calitatea hotărârilor

judecătorești pronunțate în prima și a doua instanță impusă de articolul 130 alin. (4)

ș art. 239 din Codul de procedură civilă.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirmă incidența temeiului

indicat la articolul 432 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (4) din Codul de procedură civilă

și a stabili că erorile judiciare analizate în speță sunt esențiale. Totuși, completarea

considerentelor hotărârii din 10 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani nu poate fi calificată ca o încălcare decisivă a art. 432 alin. (4) din Codul de

procedură civilă, cât timp instanța de recurs a acceptat punctul de vedere juridic al

acesteia, iar, per ansamblu, instanța de fond a răspuns la principalele elemente din

dosar. Instanța de recurs observă că esența deciziei din 11 iunie 2019 a instanței de

apel nu corespunde standardelor de mai sus. Astfel, datorită acestor constatări,

Colegiul de control judiciar consideră că erorile depistate pot fi corectate prin

casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii primei instanțe.

Pagină 10 din 11

Referitor la repartizarea cheltuielilor de judecată după schimbarea soluției

date de instanțe de apel, Colegiul lărgit reține că recurentul a achitat taxa de stat la

depunerea cererii de recurs în mărime de 491, 50 de lei și a solicitat compensarea

acesteia din contul intimatului CCL nr. 224. Astfel, recurentul a îndeplinit cerințele

prevăzute de art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ceea ce implică

admiterea acestui capăt de cerere.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul formulat de către Victor Umanski, de a casa decizia

instanței de apel și de a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Victor Umanski, reprezentat de avocatul

Ștefan Burlaca.

Se casează decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor Umanski împotriva

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 224, intervenient accesoriu Vladimir

Marineac cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată.

Se menține hotărârea din 10 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Se încasează de la Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 224 în

beneficiul lui Victor Umanski cheltuielile judiciare în mărime de 491 (patru sute

nouăzeci și unu), 50 de lei, cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de

recurs.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Maria Ghervas

Judecători Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Pagină 11 din 11