2ra-129/17 — încasarea sumei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată

2ra-129/17 — încasarea sumei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-129/17

Judecător: N. Arabadji

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, N. Simciuc, I. Cimpoi

D E C I Z I E

24 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Iulia Sîrcu

Judecători Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas,

Mariana Pitic, Ion Druță

examinând recursul declarat de către Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 312,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Garaz Elena

împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 312, intervenient

accesoriu Dumitrașco Vladimir cu privire la încasarea sumei, dobânzii de

întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 312

și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28

decembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 03 februarie 2014, Garaz Elena s-a adresat în instanța de judecată cu

acțiune împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 312 (în

continuare CCL nr. 312), intervenient accesoriu Dumitrașco Vladimir cu privire

la încasarea sumei de 39 804 lei, dobânzii de întârziere pentru perioada 19 mai

2012 și până la emiterea hotărârii judecătorești în sumă de 22 123,30 lei și

compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 150 lei.

A invocat în cererea de chemare în judecată și în susținerile verbale

prezentate în formă scrisă la 30 noiembrie 2015 (f.d. 94-95), că la 04 octombrie

2005 între Dumitrașco Vladimir (în calitate de beneficiar) și CCL nr. 312 (în

calitate de executor) a fost încheiat contractul nr. 224 cu privire la investirea

capitalului privat, în construcția blocurilor locative cooperatiste, cu menire social-

culturale, din str. Ceucari, mun. Chișinău, obiectul căruia constituie construcția

apartamentului.

Ulterior, între Dumitrașco Vladimir și CCL nr. 312 a fost încheiat acordul

adițional la contractul nr. 224 din 04 octombrie 2005, iar conform pct. 1 al

acordului respectiv, Dumitrașco Vladimir (în calitate de beneficiar) s-a obligat să

achite pârâtului suma de 39 804 lei până la 26 august 2008, fapt confirmat prin

ordinul de încasare a numerarului nr. 15 din 20 august 2008.

Totodată, potrivit pct. 5 din acordul enunțat, pârâtul s-a obligat să-i restituie

lui Dumitrașco Vladimir suma prevăzută la pct. 1 al acordului, dar nu mai târziu

de 6 luni după darea în exploatare a complexului locativ.

Așadar, darea în exploatare a complexului locativ a avut loc la 18 noiembrie

2011, fapt ce se atestă prin procesul-verbal de recepție finală nr. 1010 din 18

noiembrie 2011, însă contrar prevederilor contractuale, suma de 39 804 lei nu a

fost restituită în termen de 6 luni, termenul scadent fiind 18 mai 2012.

Susține reclamanta, că a fost acceptată în calitate de membru a CCL nr. 312

în locul lui Dumitrașco Vladimir, iar drepturile și obligațiile prevăzute de

contractul nr. 224 din 04 octombrie 2005 au fost preluate de ea.

De asemenea, în temeiul contractului de cesiune a creanței din 28 mai 2013,

dânsa a preluat drepturile lui Dumitrașco Vladimir ce decurg din acordul adițional

la contractul nr. 224 din 04 octombrie 2005.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 23 decembrie 2013 a

expediat pârâtului notificarea prin care a solicitat rambursarea datoriei în mărime

de 39 804 lei și a dobânzii de întârziere, însă nu a primit nici un răspuns.

Consideră că în temeiul art. art. 512, 867 alin. (1), 871 și 872 ale Codului

civil, dânsa este în drept să solicite încasarea din contul pârâtului a sumei de 39

804 lei cu titlu de datorie și în temeiul art. 619 Cod civil, dobânda de întârziere.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă. S-a încasat de la CCL nr. 312 în beneficiul Elenei Garaz

suma de 39 804 lei cu titlu de datorie, 23 123,30 lei cu titlu de dobândă de

întârziere pentru perioada 19 mai 2012 până la 31 noiembrie 2015 și cheltuielile

de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 150 lei, iar în total suma de

63 077,30 lei. S-a încasat de la CCL nr. 312 în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 1 737,81 lei.

La 21 ianuarie 2016, în termenul prevăzut la art. 362 CPC, CCL nr. 312 a

declarat apel completându-l la 02 iunie 2016, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii primei instanțe și adoptarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, s-a respins ca

neîntemeiat apelul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 312,

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie

2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 11 noiembrie 2016, în termenul

prevăzut de lege, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 312 a declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 15 septembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani din 28 decembrie 2015,

cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea Elenei Garaz să fie respinsă ca

neîntemeiată și nefondată.

În motivarea recursului a indicat că actele judecătorești contestate sunt

ilegale și neîntemeiate. Consideră recurentul că instanțele inferioare la

examinarea cauzei, au apreciat incorect circumstanțele pricinii și au aplicat eronat

normele de drept aplicabile speței. Indică recurentul că instanțele inferioare nu au

luat în considerare faptul că acordul adițional în temeiul căruia reclamanta a

formulat pretenții, este parte componentă a contractului de investiție nr. 224 din

04 octombrie 2005, care prevede posibilitatea majorării prețului unui metru pătrat

până la 5%, în dependență de modificarea prețului materialelor de construcție.

Totodată, menționează recurentul că achitarea de către beneficiar a sumei de

39 804 lei a fost generată de efectuarea unor lucrări suplimentare de către

executor și nicidecum nu a fost acordat cu titlu de împrumut executorului (CCL

nr. 312). Mai mult decât atât, invocă recurentul că instanțele inferioare nu au dat

nici o apreciere faptului că executarea obligației de restituire a sumei este afectată

de condiție: după vânzarea subsolurilor și nu mai târziu de 6 luni din momentul

de la darea în exploatare a complexului locativ.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 ianuarie 2017, recursul

înaintat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 312 a fost declarat

admisibil.

La 20 martie 2017, intimata Garaz Elena a prezentat referința pe marginea

recursului declarat, solicitând respingerea acestuia.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, „Instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre”.

În speță, Garaz Elena s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, prin care

a solicitat încasarea de la CCL nr. 312 a datoriei în mărime de 39 804 lei și

dobânzii de întârziere în mărime de 22 123,30 lei.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat, că

instanțele de judecată au apreciat arbitrar probele administrate și au aplicat eronat

normele de drept material.

În drept, instanțele de judecată au reținut, că potrivit art. 572, alin. (2) Cod

Civil, obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la

locul și în momentul stabilit, invocând că potrivit procesului – verbal de recepție

finală, complexul locative cu menire social-culturală lit. B(02), C(03), D(04),

E(05), F(06), G(07), H(08) din str. Ceucari, mun. Chișinău a fost dat în exploatare

la data de 18 noiembrie 2011, obligația de restituire a sumei de 39 804 lei

devenind scadentă la data de 18 mai 2012. În aceste condiții, instanțele de

judecată au constatat că recurentul nu și-a executat în modul corespunzător, cu

bună-credință, la locul și în momentul stabilit obligația confirmată prin acordul

adițional la contractul de investiții nr. 224 din 04 octombrie 2005, pornind de la

ideea că părțile au limitat restituirea sumei de 39 804 lei la maxim 6 luni de la

darea în exploatare a bunului, indiferent că au fost sau nu vândute subsolurile.

Cu referire la argumentele invocate de admitere a cererii de chemare în

judecată Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Condițiile cărora trebuie să le corespundă executarea obligațiilor sunt

determinate de lege sau contract.

Conform art. 9 alin. 1 Cod Civil persoanele fizice și juridice participante la

raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își execute

obligațiile cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică și

cu bunele moravuri. Buna-credință se prezumă până la proba contrară. Din norma

de drept citată rezultă, că exercitarea drepturilor și obligațiilor se bazează pe o

serie de principii, unul dintre care constă în exercitarea drepturilor și exercitarea

obligațiilor în corespundere cu prevederile contractului, acest principiu fiind

aplicabil și termenul de executare a obligațiunilor.

La calcularea termenului executării obligației se aplică regulile generale

despre termene, prevăzute la titlul IV din Codul Civil.

Conform art. 259 Cod Civil, termenul se instituie prin lege, hotărâre

judecătorească sau prin acordul părților. Fiind o normă imperativă, art. 259 alin.

(1) Cod Civil conține prescripția categorică: „indiferent de temeiul apariției,

termenul se calculează după regulile stipulate în prezentul titlu”.

În conformitate cu prevederile art. 260 Cod Civil, termenul se instituie prin

indicare a unei date calendaristice, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și sigur că se va produce.

Respectarea și aplicarea termenelor juridico-civile este în mare parte

determinată de corectitudinea calculării lor. Reguli de calculare a termenilor

expuse în art. 260 Cod Civil se răsfrâng asupra termenelor stabilite de lege, de

contracte sau de instanța de judecată. Termenul determinat prin referire la un

eveniment viitor este un termen-eveniment, care survine inevitabil, dar nu se știe

în care moment concret. În cazul că evenimentul în general se va întâmpla,

suntem în prezența condiției, dar nu a termenului.

Principalele deosebiri între termen și condiție privesc următoarele aspecte:

spre deosebire de termen, în cazul condițiilor realizarea evenimentelor este

nesigură; chiar dacă și în cazul termenului incert există o nesiguranță, aceasta

privește numai momentul realizării termenului, realizarea fiind sigură, în vreme

ce, în cazul condiției, nesiguranța privește însăși realizarea evenimentului;

termenul afectează numai executarea actului juridic, pe când condiția afectează

însăși existența drepturile survenite civile și a obligațiilor corelative.

Conform art. 234 Cod Civil, actul juridic se consideră încheiat sub condiție

când apariția și încetarea drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative

depind de un eveniment viitor și nesigur ca realizare. Condiția este un eveniment

viitor de care depinde producerea sau stingerea efectelor unui act juridic. În cazul

în care producerea efectelor unui act juridic este condiționată de un eveniment

care urmează a fi săvârșit până la o anumită dată, această condiție va fi o condiție

suspensivă, neputându-se ști cu siguranță dacă aceste eveniment se va întâmpla

sau nu până la această dată.

Conform art. 239 Cod Civil, condiția este suspensivă atunci când efectele

actului juridic încheiat sunt subordonate unui eveniment viitor. În cazul condiției

suspensive, actul juridic este valabil format, dar eficacitatea sa deplină depinde de

provocarea unui fapt ulterior - împlinirea condiției. Atât timp cât condiția

suspensivă nu s-a împlinit, drepturile și obligațiile părților se află suspendate în

existența lor: creditorul nu poate cere executarea obligației, debitorul nu datorează

nimic. Prin survenirea condiției suspensive, actul juridic își va produce efectele

din momentul încheierii sale.

După cum s-a stabilit din prevederile pct. 5 al acordul adițional la contractul

de investiții a capitalului privat în construcția blocurilor locative cooperatiste cu

menire social-culturale din str. Ceucari, mun. Chișinău nr. 224 din 04 octombrie

2005, încheiat între CCL nr. 312 în calitate de executor și Dumitrașco Vladimir în

calitate de beneficiar (drepturile căruia au fost preluate de către Garaz Elena în

temeiul contractului de cesiune a creanței din 28 mai 2013) reiese, că executorul

s-a obligat să restituie beneficiarului suma prevăzută la pct. 1 al acordului după

vânzarea subsolurilor, însă nu mai târziu de 6 luni de la darea în exploatare a

complexului locativ ( f.d. 13).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând actele dispoziției contractuale, apreciază că în

speță se deduce judecății un acord de restituire a sumei de 39 804 lei, în care s-a

prevăzut că obligația de plată să fie afectată de o condiție suspensivă, respectiv

aceea de a asigura de către executor înstrăinarea subsolurilor blocului locativ.

Colegiul apreciază că sunt incidente în speță următoarele dispoziții legale:

art. 234 Cod Civil, care prevede că obligația este condiționată când perfectarea ei

depinde de un eveniment viitor și necert; art. 239 Cod Civil, potrivit căreia este

suspensivă acea condiție de a cărei îndeplinire depinde realizarea unui eveniment

viitor și nesigur.

Potrivit acestor dispoziții legale, în acord cu prevederile contractuale

menționate, rezultă că intimata în calitate de creditoare a obligației de plată a

sumei de 39 804 lei nu poate cere executarea obligației de la recurent (debitor),

deoarece nu s-a îndeplinit condiția suspensivă, ceea ce înseamnă că obligația de a

achita suma de 39 804 lei nu s-a născut și nu este una perfectă în sensul art. 578

din Codul Civil, conform căruia dacă efectele unui act juridic depind de

îndeplinirea unei condiții, obligația devine scadentă în ziua survenirii acesteia.

Condiția suspensivă produce următoarele consecințe: creditorul nu poate

cere executarea obligației și debitorul nu datorează nimic până la împlinirea ei.

Până la îndeplinirea condiției, creditorul nu poate face urmăriri, nici acte de

executare. În speță, obligația de plată a sumei nu se consideră că s-a născut mai

devreme de îndeplinirea condiției.

Interpretarea intimatei potrivit cu care „obligația de restituire a sumei de 39

804 lei a devenit scadentă la data de 18 mai 2012, reieșind din faptul că

complexul locativ a fost dat în exploatare la data de 18 noiembrie 2011”, este

eronată din motivul că din prevederile acordului reiese că obligația de plată era

afectată de o condiție suspensivă, având următorul conținut: Executorul se obligă

să restituie Beneficiarului suma prevăzută în pct. l al prezentului acord după

vânzarea subsolurilor, însă nu mai târziu de 6 luni de la darea în exploatare a

complexului locativ. Astfel, rezultă în mod cert, că executarea obligației nu poate

avea loc numai în cazul devenirii scadente a sumei, obligația de plată fiind

afectată de o condiții suspensivă și anume, vânzarea subsolurilor.

Conform art. 726 din Cod Civil, la interpretarea contractului se va ține cont

de natura lui, de circumstanțele în care a fost încheiat de interpretarea de care este

dată acestuia de către părți sau care poate fi dedusă din comportamentul lor de

până la și după încheierea contractului, precum și de uzanțe.

Astfel, în cazul în care nu au putut determina intenția comună a părților în

baza termenilor folosiți de către părți, instanțele de judecată urmau să de scopul

contractului, de sensul acordat termenilor ș.a. Totodată, urmau să țină cont și de

comportamentul părților contractului, regulile cu privire la buna-credință și

echitate. Comportamentul părților de până la încheierea contractului poate fi

folosit pentru determinarea intenției comune a părților chiar și în cazul în care

părțile au semnat un înscris în care au înserat o clauză de integralitate.

Conform art. 241 din Codul Civil, dacă survenirea condiției a fost reținută cu

rea-credință de partea pentru care survenirea condiției este dezavantajoasă,

condiția se consideră survenită. Dacă la survenirea condiției a contribuit cu rea-

credință partea pentru care survenirea condiției este avantajoasă, condiția nu se

consideră survenită. Acest articol include unul din principiile generale ale

dreptului civil - principiul ocrotirii bunei-credințe, adică al protejării persoanei ce

exercită drepturile și execută obligațiile în mod onest.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de recurs ajunge la concluzia

că instanțele inferioare incorect au aplicat normele materiale și respectiv, incorect

au constatat temeinicia pretențiilor Elenei Garaz privind încasarea din contul CCL

nr. 312 a datoriei în mărime de 39 804 lei și a dobânzii de întârziere.

Prin urmare, decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie 2015 urmează a fi

casate, iar cauza soluționată în fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 312.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău 15 septembrie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie 2015, emise în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Garaz Elena împotriva

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 312, intervenient accesoriu

Dumitrașco Vladimir cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Se pronunță hotărâre nouă, după cum urmează:

Cererea de chemare în judecată înaintată de Garaz Elena împotriva

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 312, intervenient accesoriu

Dumitrașco Vladimir cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată, se respinge ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Mariana Pitic

Ion Druță