2ra-782/18 — rezolutiunea contractului, incasarea sumei achitate in baza de contract

2ra-782/18 — rezolutiunea contractului, incasarea sumei achitate in baza de contract (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-782/18

prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău (Iu. Potînga)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E. Palanciuc, I. Țurcan, N. Vascan)

D E C I Z I E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Cotruța Leonid”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Guțu Iulia

împotriva Întreprinderii Individuale „Cotruța Leonid” cu privire la rezoluțiunea

contractului, încasarea sumei achitate în bază de contract, încasarea penalității și a

dobânzii de întârziere, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău prin care

a fost admis apelul declarat de Guțu Iulia, a fost casată hotărîrea din 30 martie

2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 15 octombrie 2014 Guțu Iulia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii Individuale „Cotruța Leonid”, solicitând rezoluțiunea

contractului nr.5 din 06.09.2010 cu privire la investirea capitalului în construcție și

obținerea dreptului de proprietate, încasarea sumei achitate în baza contractului în

mărime de 40 000 de euro, a penalității în mărime de 4 562,5 euro, a dobânzii de

întârziere în mărime de 12137,48 de euro, repararea prejudiciului moral în mărime

de 10 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 18 000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamanta Guțu Iulia a indicat că la 06 septembrie 2010

a încheiat cu ÎI „Cotruța Leonid” contractul cu privire la investirea capitalului în

construcție și obținerea dreptului de proprietate, conform căruia pârâtul s-a obligat

să construiască din contul investițiilor beneficiarului și să predea în proprietatea sa

un apartament cu două camere în două nivele cu suprafața totală de 81,39 de m.p.

contra prețului de 50 000 de euro, care urma a fi achitat în trei tranșe.

La semnarea contractului a achitat suma de 40 000 de euro.

A mai indicat reclamanta că apartamentul urma a fi transmis în proprietate în

semestrul patru al anului 2010, însă pârâtul nu și-a onorat obligațiile contractuale

și nu a finisat construcția apartamentului în termenii stipulați în contract. Abia la

data de 21 decembrie 2012 părțile au semnat actul de predare-primire. La

momentul semnării acestui act, apartamentul nu era în stare bună, iar pârâtul s-a

obligat să înlăture toate neajunsurile. Însă, nici în termenul nou pârâtul ÎI ”Cotruța

Leonid” nu a înlăturat neajunsurile.

Prin hotărârea din 30 martie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău

acțiunea a fost respinsă.

Guțu Iulia a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Guțu Iulia, a fost casată hotărârea primei instanțe cu emitere

unei noi hotărâri prin care acțiunea a fost admisă în parte; s-a rezoluționat

contractul de investiții nr. 5 din 06.09.2010 încheiat între ÎI „Cotruța Leonid” și

Guțu Iulia cu privire la investirea capitalului în construcție și obținerea dreptului

de proprietate; s-a încasat de la ÎI „Cotruța Leonid” în beneficiul Iuliei Guțu suma

de 40000 de euro achitată cu titlu de investiție, suma de 3600 de euro cu titlul de

penalitate, suma de 12 137, 48 de euro cu titlul de dobândă de întârziere pentru

perioada 01.06.2011-01.12.2011 și suma de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral; în rest, pretențiile privind încasarea penalității în sumă de 962,50 de euro au

fost respinse.

La 29 ianuarie 2018, în termenul prevăzut de lege, ÎI „Cotruța Leonid” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea ei și

menținerea hotărârii primei instanțe, precum și încasarea cheltuielilor de judecare a

recursului.

În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept

material și procedural, aprecierea arbitrară a probelor.

În acest sens, a menționat că înscrisul din 29.03.2013 nu corespunde și nu

poate fi interpretat ca o notificare de reziliere, care după cum a constatat eronat

instanța de apel ar fi reflectat intenția de rezoluțiune a contractului de către

intimată, care trebuie să fie expresă, certă și neechivocă, ceea ce din înscrisul

reținut arbitrar de instanța de apel nu rezultă. Lipsa intenției de rezoluțiune a

contractului este confirmată și contrazisă de comportamentul și acțiunile intimatei.

A remarcat că la recepția imobilului, contrar prevederilor pct. 7.2 și anexei

nr. 2 din contract, prețul acestuia nu a fost achitat integral, intimata fiind în

întârziere, iar reprezentantul acesteia nu a înaintat și nici nu avea temei de a înainta

anumite obiecții cu privire la termenii de transmitere a bunului imobil în posesie.

A menționat că conform prevederilor pct. 7.1 al contractului de investiții nr. 5

din 06 septembrie 2010, transmiterea imobilului se efectuează în baza actelor de

primire-predare. Reieșind din prevederile pct. 7.2 al contractului de investiții,

transmiterea bunului imobil beneficiarului poate avea loc după finalizarea

lucrărilor și doar după achitarea totală de către beneficiar a prețului imobilului.

Prin urmare, intimata nu poate pretinde transmiterea cu întârziere a bunului imobil

și respectiv încasarea penalității și dobânzii de întârziere peste termenul de

prescripție extinctivă, în situația în care transmiterea imobilului poate avea loc doar

după achitarea integrală a prețului acestuia, fapt care nu a avut loc.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și a

menține hotărârea primei instanțe din considerentele ce urmează.

2

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

Materialele dosarului atestă că la 06 septembrie 2010 Întreprinderea

Individuală „Cotruță Leonid” - în persoana directorului Cotruța Leonid (executor)

și Guțu Iulia (beneficiar), au încheiat contractul nr. 5 cu privire la investirea

capitalului în construcțieși obținerea dreptului de proprietate.

Conform pct. 2.1 al contractului, executorul își asumă obligația să

construiască din contul investițiilor beneficiarului și să predea în proprietate bunul

imobil, conform anexei nr. 1 la contract, apartament cu 2 camere, în 2 nivele cu

suprafața totală de 81,39 de m.p., nr. 20, etajul 5 cu amplasarea conform planului

general al proiectului „Bloc locativ de tip „garsoniere” din str. Ceucari nr. 9/1, iar

beneficiarul se obligă să achite construirea imobilului, conform anexei nr. 2 și să-l

recepționeze.

Conform anexei nr. 2 la contractul cu privire la investirea capitalului privat în

construcție, în conformitate cu prevederile contractului, părțile au stabilit că costul

total al apartamentului indicat în anexa nr. 1 constituie 50 000 de euro (614 euro

pentru 1 m.p.). Achitarea se va efectua conform graficului, în trei etape. Potrivit

acestuia, prima etapă de achitare constituie suma de 40 000 de euro. Suma de

40 000 de euro a fost achitată de beneficiar, fapt confirmat prin chitanța la

dispoziția de încasare nr. 1/9 din 07.09.2010. Sumele prevăzute pentru celelalte

etape a câte 5000 de euro nu au fost achitate la termenele fixate -15.12.2010 și

15.03.2011.

Prin pct. 3 al anexei nr. 1 la contractul cu privire la investirea capitalului

privat în construcție, executorul se obligă să transmită apartamentul beneficiarului

în posesia și folosință conform actului de primire- predare în semestru IV al anului

2010, cu condiția respectării de către beneficiar al graficului de achitare. Iar, prin

pct. 4 executorul s-a obligat să execute darea în exploatare a blocului în semestrul I

al anului 2011.

În baza actului de primire- predare din 21.12.2012, subsemnații Leonid

Cotruța - directorul „Cotruța Leonid” și Cornescu Viorel - care acționa în baza

procurii în numele beneficiarului, au confirmat executarea lucrărilor conform

prevederilor stipulate în contractul nr. 5 din 06.09.2010 cu privire la investirea

capitalului în construcție și obținerea dreptului de proprietate asupra ap. 20 din

blocul locativ din str. Ceucari nr. 9/1, menționând că lucrările sunt executate

conform proiectului și în conformitate cu cerințele prevăzute de normativele în

construcții locative.

Concomitent, prin actul de predare-primire, executorul s-a obligat să înlăture

neajunsurile depistate la moment (montarea ușii din metal la intrare cu deschidere

în afară-dreapta și executarea lucrărilor de finisare a tencuielii la geamuri și de

montare a plăcilor de teracotă pe scara inferioară) (f.d. 46).

La 15.10.2014, invocând motivul neexecutării obligațiunilor contractuale, cât

și încălcarea termenelor de transmitere în posesie și folosință a apartamentului

3

pentru finisare, încălcarea termenelor de dare în exploatare a blocului, Guțu Iulia s-

a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Cotruță Leonid,” prin care

a solicitat rezoluțiunea contractului nr. 5 din 06.09.2010 cu privire la investirea

capitalului în construcție și obținerea dreptului de proprietate, încasarea din contul

pârâtului în beneficiul său a sumei contractuale achitate în valoare de 40 000 de

euro, a penalității în mărime de 4562, 5 euro, a dobânzii de întârziere în mărime de

12 137, 48 de euro, a prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei și a cheltuielilor

de judecată în mărime de 18 000 de lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei pricini, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii, invocând lipsa notificării debitorului printr-o

declarație scrisă față de pârât privind rezoluțiunea contractului și neacordarea unui

termen de garanție pentru executarea obligațiilor asumate prin contractul de

investiții menționat.

Instanța de apel, însă, a admis apelul declarat de Guțu Iulia, a casat hotărârea

primei instanțe și a emis o hotărâre nouă de admitere a acțiunii, considerând că

rezoluțiunea contractului a survenit din motivul neexecutării obligațiilor

contractuale și încălcării termenelor de finisare a lucrărilor de construcție.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră ca fiind eronate concluziile instanței de apel, din

următoarele considerente.

Conform art. 735 Cod civil, o parte poate rezolvi contractul dacă există o

neexecutare esențială din partea celeilalte părți.

Conform art. 737 Cod civil, rezoluțiunea contractului operează prin declarație

scrisă față de cealaltă parte. Dacă prestația este oferită cu întârziere sau nu

corespunde în alt fel prevederilor contractului, creditorul pierde dreptul de

rezoluțiune dacă nu notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la data la

care a aflat sau trebuia să afle despre oferta sau executarea necorespunzătoare.

Conform art. 741 Cod civil, dacă părțile nu s-au înțeles în privința unui

termen de rezoluțiune a contractului, celui îndreptățit i se poate stabili de către

cealaltă parte un termen rezonabil pentru rezoluțiune. Dacă nu exercită acest drept

până la expirarea termenului, creditorul poate rezolvi contractul numai la expirarea

fără rezultat a unui termen de grație rezonabil, stabilit de el, sau după o somație

rămasă fără efect.

Din esența normelor de drept citate rezultă că dreptul părții de a desființa

contractul se exercită printr-o declarație scrisă adresată celeilalte părți. Creditorul

poate declara rezoluțiunea contractului doar în cazul în care va notifica debitorul

despre neexecutare și va acorda acestuia un termen suplimentar.

Deci, reclamanta urma să notifice debitorul ÎI „Cotruța Leonid” și să-i

stabilească un termen de grație rezonabil pentru executarea obligațiilor

contractuale. Materialele dosarului, însă, atestă că reclamanta nu a respectat

procedura prevăzută de lege pentru rezoluțiunea contractului, or aceasta nu a

înaintat debitorului declarație privind rezoluțiunea contractului și nici nu i-a

acordat un termen de grație pentru executarea obligațiilor asumate prin contractul

de investiții.

Raportând la caz prevederile enunțate, Colegiul apreciază ca fiind justă

concluzia primei instanțe de respingere a pretenției privind rezoluțiunea

4

contractului nr.5 din 06.09.2010 cu privire la investirea capitalului în construcție și

obținerea dreptului de proprietate.

Sunt apreciate critic de instanța de recurs susținerile instanței de apel în

favoarea admiterii acțiunii, precum că Guțu Iulia și-a realizat dreptul de a desființa

contractul, expediind în adresa ÎI „Cotruța Leonid” reclamația din 29 martie 2013,

prin care, după cum menționează instanța de apel, și-ar fi exprimat intenția la

rezoluțiunea contractului, în cazul neînlăturării neajunsurilor până la data de 01

aprilie 2013 (f.d. 120).

Însă, din conținutul reclamației menționate rezultă că Guțu Iulia a înaintat o

propunere către ÎI „Cotruța Leonid” de soluționare prealabilă a litigiului. Prin

reclamație, invocând încălcarea termenelor de dare în exploatare a imobilului de

către întreprindere, Guțu Iulia înaintează două soluții către cealaltă parte și

anume: reducerea prețului la apartament sau achitarea penalității de către

întreprindere, în speranța acceptării uneia dintre ele, fără a aborda litigiul în

instanța de judecată cu rezoluțiunea contractului pentru a duce la bun sfârșit

construcția.

Instanța de recurs consideră că reclamația din 29 martie 2013 nu corespunde

și nici nu poate fi interpretată ca o notificare de rezoluțiune, deoarece din

conținutul acesteia nu rezultă intenția de rezoluțiune a contractului de către

intimată care trebuie să fie certă și neechivocă, precum și faptul că prin ea Guțu

Iulia nu oferă un termen suplimentar celeilalte părți pentru executarea obligațiilor

asumate prin contractul de investiții.

Lipsa intenției de rezoluțiune a contractului este confirmată prin

comportamentul și acțiunile intimatei și reprezentantul ei. În acest sens, este de

remarcat că anterior, la 21.12.2012 intimata, prin reprezentantul său Cornescu

Viorel, a confirmat executarea lucrărilor conform prevederilor stipulate în

contractul cu privire la investirea capitalului în construcție. Este de menționat că la

semnarea actului de primire-predare, contrar prevederilor pct. 7.2 și anexei nr. 2

din contract, prețul apartamentului nu a fost achitat integral, intimata fiind în

întârziere, iar reprezentantul acestuia nu a formulat și nici nu avea temei de a

formula careva obiecții cu privire la termenii de transmitere a bunului imobil în

posesie. Mai mult ca atât, nu și-a rezervat și dreptul de a pretinde penalități la

primirea executării în sensul art. 626 alin. (3) Cod civil, conform căruia în cazul în

care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalității numai dacă și-a

rezervat expres acest drept la primirea executării.

Conform prevederilor pct. 7.1 al contractului de investiții nr. 5 din 06

septembrie 2010, transmiterea imobilului se efectuează în baza actelor de primire-

predare. Reieșind din prevederile pct. 7.2 al contractului de investiții transmiterea

bunului imobil beneficiarului poate avea loc după finalizarea lucrărilor și doar

după achitarea totală de către beneficiar a prețului imobilului. Prin urmare, intimata

nu poate pretinde transmiterea cu întârziere a bunului imobil și respectiv încasarea

penalității și dobânzii de întârziere peste termenul de prescripție extinctivă și în

situația în care transmiterea imobilului poate avea loc doar după achitarea integrală

a prețului acestuia, fapt care nu a avut loc. Cu toate acestea, executorul ÎI „Cotruța

Leonid” la 21 decembrie 2012 a transmis prin actul de predare-primire imobilul

reprezentantului beneficiarului, care a formulat doar câteva obiecții

5

nesemnificative cu privire la montarea ușii din metal la intrare, executarea

lucrărilor de finisare a tencuielii la geamuri și de montare a plăcilor de teracotă pe

scara interioară, fapt care a fost acceptat de părți. Acestea, însă, nu pot fi calificate

ca o neexecutare esențială a condițiilor contractuale.

Totodată, decizia instanței de apel privind dispunerea rezoluțiunii este

contrară normelor de drept material, or contrar art. 737 alin (1) Cod civil, deși

rezoluțiunea operează prin declarație scrisă, intimata a solicitat instanței să o

dispună în lipsa declarației. Instanța nu avea competență să dispună rezoluțiunea,

or conform legii, aceasta operează prin declarație scrisă a părții către cealaltă parte.

Ca urmare a celor menționate, în conexiunea celor relatate, se atestă temeinicia

recursului declarat și ilegalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce impune casarea

acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

Conform art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig

de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Prin ordinul de plată nr. 4 din 29 ianuarie 2018 (f.d. 1, vol. I) se confirmă

faptul achitării taxei de stat de către ÎI „Cotruța Leonid” pentru examinarea cererii

de recurs în sumă de 12500 de lei.

Prin urmare, de la Guțu Iulia urmează a fi încasat în beneficiul ÎI „Cotruța

Leonid” suma de 12 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, art. 445

alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Cotruța Leonid”.

Se casează decizia din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 30 martie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Guțu Iulia împotriva

Întreprinderii Individuale „Cotruța Leonid” cu privire la rezoluțiunea contractului

investițional privind construcția imobilului, încasarea sumei achitate în baza de

contract, încasarea penalității de întârziere, a dobânzii de întârziere, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Se încasează de la Guțu Iulia în beneficiul Întreprinderii Individuale „Cotruța

Leonid” suma de 12 500 (douăsprezece mii cinci sute) de lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

6