2ra-1251/18 — incasarea datoriei

2ra-1251/18 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-1251/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (A. Miron)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

ÎNCHEIERE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

soluționând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială

„Stilconstruct” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Victor

Brânză,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Goncear

Vasili împotriva Societății Comerciale „Stilconstruct” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea Comercială „Stilconstruct” Societatea cu

Răspundere Limitată și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău din 28 martie

2017,

c o n s t a t ă:

La 03 mai 2017, Goncear Vasili a depus cerere de chemare în judecată împotriva

SC „Stilconstruct” SRL cu privire la încasarea datoriei în sumă de 5 890 euro, a

dobânzii de întârziere în sumă de 33 141,95 lei, diferenței de curs valutar în mărime

de 40 193,34 lei, prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei și încasarea cheltuielilor

de judecată în cuantum de 9 535,30 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că potrivit contractului nr.22/11-01

din 22 noiembrie 2011, cu privire la investirea capitalului privat în construcția

spațiului locativ, SC „Stilconstruct” SRL s-a obligat să construiască în beneficiul lui

Goncear Vasili două apartamente cu câte o odaie, fiecare ulterior fiind înregistrate

sub nr.371 (nr. cadastral xxxxxxx) și nr.372 (nr. cadastral xxxxx) la nivelul xx,

str.xxxxx, com.xxxxx, xxxxxx.

Reclamantul a notat că, s-a conformat condițiilor contractuale, achitând la 22

noiembrie 2011 integral suma de 555 671 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr.

1 din 22 noiembrie 2011 eliberat de BC „Moldindconbank” SA.

Astfel, Goncear Vasili a menționat că apartamentul nr.371, i-a fost transmis

prin actul de predare - primire din 23 ianuarie 2015. Însă, prin actul menționat, precum

prin alte acte referitoare la imobil, s-a constatat că suprafața apartamentului e mai

mică decât cea prevăzută în contract, ea constituind 41,8 m.p., iar diferența fiind de

3,5 m.p., la prețul de 1 330 euro (3,5 m.p. x 380,00 euro).

A mai indicat că apartamentul nr.372, i-a fost transmis prin actul de predare -

primire din 23 ianuarie 2015, dar și în acest caz s-a constatat, că suprafața

1

apartamentului constituie de fapt 40,2 m.p. și e mai mică decât cea prevăzută în

contract, diferența fiind de 6,7 m.p. la prețul de 2 546 euro (6,7 m2 x 380,00 euro).

Pct.4.2 lit. b) al contractului, stipulează că în cazul când suprafața de fapt a

apartamentelor va fi mai mică, decât cea din proiect, debitorul SC „Stilconstruct” SRL

are obligația să returneze beneficiarului diferența de cost a acestor două apartamente,

care constituie 3 876 euro.

Potrivit angajamentului stipulat în pct.2.1. lit. e) al contractului, debitorul SC

„Stilconstruct” SRL avea obligația să dea apartamentele în exploatare nu mai târziu de

31 de luni din momentul semnării contractului, termen care a expirat în ziua de 21

iunie 2014, iar apartamentele i-au fost transmise creditorului la 23 ianuarie 2015 - cu o

întârziere de peste șapte luni de zile.

În temeiul contractului nr. 10/01 din 10 ianuarie 2012 cu privire la investirea

capitalului privat în construcția spațiului locativ (autentificat notarial la 10 ianuarie

2012), debitorul SC „Stilconstruct” SRL s-a obligat să construiască în beneficiul

creditorului Vasili Goncear apartamentul nr.431 cu două odăi (numărul cadastral

xxxxxxx) la nivelul xxxx, str. xxxxxx, com.xxxxx, xxxxxxx, cu suprafața totală de

84,2 m.p. la prețul de 380,00 euro pentru un m.p. la suma de 31 996,00 euro.

Prin urmare, reclamantul a indicat că, în data de 10 ianuarie 2012 a achitat

integral suma de 480 720,70 lei, primind chitanța de încasare nr. 11 și bonul fiscal.

Apartamentul nr.431 (numărul cadastral xxxxxx) i-a fost transmis beneficiarului prin

actul de predare - primire din 23 ianuarie 2015, însă, în actul menționat, precum și în

toate documente referitoare la imobil, s-a constatat că suprafața apartamentului e mai

mică decât cea contractuală, ea constituind 78,9 m.p., diferența fiind de 5,3 m.p. iar

prețul de 2014 euro (5,3 m2 x 380,00).

Invocând prevederile contractuale, reclamantul a notat că SC „Stilconstruct”

SRL a aflat despre mărimea reală a acestor trei apartamente la data inspectării clădirii

și efectuării măsurărilor de către „Doc-Imobil” SRL la 20 februarie 2014.

Prin urmare, reclamantul a considerat că debitorul este pus în întârziere din

ziua imediat următoare – 21 februarie 2014 și pentru neîndeplinirea obligațiile

contractuale urmează să-i restituie suma de 5 890 euro.

Așa dar, Goncear Vasili a considerat că prin acțiunile sale SC „Stilconstruct”

SRL i-a cauzat o pagubă financiară considerabilă, constituită din datoria de bază

pentru diferența de spațiu locativ a celor trei apartamente ce constituie 5890,00 euro,

dobânda de întârziere calculată în temeiul art. 617, 619 Cod civil pentru perioada de

timp cuprinsă între 21 februarie 2014 -11 aprilie 2016 mărime de 33141,95 lei,

diferența de curs valutar calculată potrivit art. 584 Cod civil pentru perioadele 22

noiembrie 2011 – 21 aprilie 2016 (pentru apartamentele cu o odaie nr. 371 și nr. 372)

și 10 ianuarie 2012 – 21 aprilie 2016 (pentru apartamentul cu două odăi nr. 431 ) în

mărime totală de 40193,34 lei, cheltuielile în sumă de 5500,00 lei suportate pentru

acordarea asistenței juridice, cheltuielile suportate pentru achitarea taxei de stat în

sumă de 3870,00 lei și alte cheltuieli în mărime de 165, 30 lei.

A mai menționat reclamantul că darea apartamentelor în exploatare cu o

întârziere considerabilă, nereturnarea datoriei în sumă de 5890,00 euro, nerepararea

intenționată a prejudiciului cauzat prin reținerea ilegală de sumei de 5890,00 euro,

eschivarea de la rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului creat, i-a cauzat o traumă

moral-psihologică care urmează a fi încasată din contul pârâtului în cuantum de

50000,00 lei.

În drept, și-a întemeiat acțiune pe prevederile art. 8-11, 14, 55, 267, 272, 283,

512-514, 572, 584, 585, 602, 610, 617- 619, 666 - 668, 1398, 1422, 1423 Cod Civil și

2

a solicitat încasarea din contul SC „Stilconstruct” SRL în beneficiul

reclamantului a sumei de 5 890,00 euro și 132870,59 lei (datoria de bază în sumă de

5890,00 euro, dobânda de întârziere în sumă de 33141,95, diferența de curs valutar în

mărime de 40193,34, compensarea integrală a prejudiciului moral cauzat în sumă de

50000,00 lei și cheltuielile de judecată în sumă totală de 9535,30 lei.

Ulterior, reclamantul a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat

extinderea pretenției în sensul majorării încasării sumei cheltuielilor de judecată cu

2 650 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 28 martie 2017, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Goncear Vasili împotriva SC

„Stilconstruct” SRL, s-a hotărât încasarea din contul SC „Stilconstruct” SRL în

beneficiul lui Goncear Vasili datoria în sumă de

5890 euro (în lei la momentul executării hotărârii), dobânda de întârziere

în mărime de 33141, 95 lei, cheltuielile de judecată în cuantum de 12185, 30 lei. În

rest, pretențiile din cererea de chemare în judecată, au fost respinse,

ca fiind neîntemeiate.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la 20 aprilie 2017, SC

„Stilconstruct” SRL a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

hotărârii contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în

judecată depusă de Goncear Vasili să fie respinsă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, s-a respins apelul

declarat de SC „Stilconstruct” SRL și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani din 28 martie 2017.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, SC „Stilconstruct” SRL,

reprezentată de avocatul Victor Brânză, a declarat recurs, prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Goncear

Vasili să fie respinsă.

Prin referința depusă la 19 iunie 2018, Goncear Vasili a notat că recursul

înaintat SC „Stilconstruct” SRL, reprezentată de avocatul Victor Brânză, conține

obiecțiile de fapt și de drept care deja au fost obiect de studiere și verificare de către

instanțele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare, considerent din care

a solicitat a fi considerat inadmisibil.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 15 noiembrie

2017 a fost recepționată de către reprezentantul recurentului Victor Brânza la 21

februarie 2018 (f.d. 9, V. II). Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de

3

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 Cod de

procedură civilă , consideră recursul depus la data de 20 aprilie 2018, în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră că

soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice

a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și certă a

situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către SC „Stilconstruct” SRL, reprezentată de

avocatul Victor Brânză și materialul probator anexat la materialele cauzei, fără a

examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport

cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de SC „Stilconstruct” SRL, reprezentată de

avocatul Victor Brânză, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor

unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat SC „Stilconstruct” SRL,

reprezentată de avocatul Victor Brânză, este declarativ și nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 Cod de procedură civilă, completul a

4

constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care

expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în recursul declarat

de către SC „Stilconstruct” SRL, reprezentată de avocatul Victor Brânză asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Stilconstruct” SRL,

reprezentată de avocatul Victor Brânză, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea Comercială

„Stilconstruct” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Victor

Brânză.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

5