V.Š. împotriva Lituaniei

Publicat la 27 octombrie 2025 SECȚIUNE Cererea nr. 8617/24 V.Š. împotriva Lituaniei depusă la 12 martie 2024 a comunicat la 8 octombrie 2025 OBIECTUL CAUZĂ Cererea se referă la dreptul de a fi uitată. Reclamantul este absolvent al Universității de Lege din Lituania, are o diplomă de licență în drept. În 2012, reclamantul a fost condamnat pentru abuz de funcție în calitate de ofițer de stat – care a servit ca cercetător superior la poliție – a utilizat servicii sexuale plătite de către un terț și a permis ca terțului să utilizeze substanțe narcotice în sediile oficiale. Instanțele au susținut că, prin acțiunile sale, reclamantul a suferit daune majore la interesele statului. Reclamantul a fost interzis de angajare în serviciul public pentru o perioadă de doi ani și șase luni.

În 2012 și 2013, cazul penal al reclamantului a fost raportat de diferite media online. Remarcand faptul că aceste publicații din urmă peste un deceniu, au rămas ușor accesibile online și susținând că au afectat negativ viața privată prezentă și viitoare a reclamantului – precum și dreptul său de a fi uitat – în aprilie 2022, el a contactat mai multe sale de presă, solicitând îndepărtarea sau anonimizarea articolelor. Reclamantul a subliniat că nu a deținut un birou public. Reclamantul afirmă că mai multe site-uri web de știri au respectat, în timp ce unul dintre ele – www.15min.lt , care conținea zece publicații despre reclamant – refuzat, susținând că informațiile au fost publicate în mod legal și au servit un interes public legitim și justificat.

Reclamantul a solicitat instanței, solicitând inițial ca site-ul de știri să elimine articole despre cazul său penal, și a modificat ulterior cererea de a solicita anonimizarea prin eliminarea numelui și fotografiile sale complete. La 3 februarie 2023, Curtea de District Vilnius a respins cererea reclamantului și a declarat că reclamantul a provocat un prejudiciu grav pentru interesele statului prin intermediul unor acțiuni criminale, făcând posibilă cunoașterea publicului despre persoana, prejudiciul și circumstanțele sale – indiferent de timp trecut sau de statutul actual al reclamantului. Dreptul publicului de a fi informat depășește dreptul reclamantului la protecția sa privată a vieții sale.

Tema abuzului de oficiu de către un investigator de poliție a rămas relevantă și ar putea fi discutat în prezent și în viitor. Publicarea continuată a fost proporțională și justificată, iar reclamantul nu a dovedit că informațiile i-au afectat grave viața privată. Mai 2023, Curtea Regională Vilnius a respins apelul reclamantului și a declarat că datele sale personale și detaliile de viață privată au fost publicate în mod legal, astfel că expirarea dosarului penal nu justifică modificarea informațiilor exacte și veritabile, în special deoarece media nu erau obligate să facă acest lucru. Informațiile exacte publicate ar trebui să rămână accesibile ca informații de arhivă, deoarece publicul a păstrat un interes legitim în aceste informații chiar și după un deceniu de la publicarea sa.

Noiembrie 2023 Curtea Supremă a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept. Dreptul reclamantului de a fi uitat nu a fost încălcat, deoarece motivele legale justificate de limitarea sa și au repus cauzei Hurbain c. Belgia [GC], nr. 57292/16, 4 iulie 2023 Dreptul publicului de a cunoaște și datoria presei de a informa a depăși dreptul reclamantului la viață privată, în special deoarece el nu a raportat nici o dificultăți în ocuparea forței de muncă, afaceri sau viață personală. În schimb, el a subliniat că el nu mai este o cifră publică și că dosarul său penal a expirat, eliminând astfel baza juridică pentru publicarea datelor sale cu caracter personal fără consimțământ. Faptul că mai mult de zece ani au trecut, iar dosarul penal al reclamantului a expirat nu a depășit interesul public, deoarece informațiile rămase relevante pentru public și ar putea continua să dezbate, chiar și după acea perioadă de timp.

Publicarea continuată a rămas proporțională. Reclamantul plânge că o prioritate nejustificată și disproporționată a fost acordată libertății presei și integrității arhivelor de presă, în timp ce dreptul său de a respecta viața sa privată – inclusiv dreptul de a fi uitat și dreptul de a controla utilizarea imaginii sale – nu a fost protejat. Reclamantul susține că, fără a furniza motive convingătoare, Curtea Supremă a ajuns la o concluzie complet opusă față de cea a Curții din Hurbain c. Belgia ([GC], nr. 57292/16, 4 iulie 2023). Reclamantul subliniază că a solicitat doar anonimarea primului și a apelului său și eliminarea fotografiilor sale. Prin urmare, publicul a rămas liber să discute despre subiectele prezentate în publicații fără să se refere la numele sau numele reclamantului și fără să-și folosească fotografiile.

Reclamantul susține că, datorită expunerii publice prelungite a cazului său penal, reputația sa a fost îndepărtată în mod semnificativ, ceea ce l-a forțat să lucreze în locuri de muncă cu calificare scăzută pentru o perioadă lungă, chiar dacă are o educație juridică universitară. Ca urmare, reclamantul a experimentat un disconfort semnificativ atunci când interacționează cu alții, deoarece oricine care știe numele și numele său ar putea ușor, liber, și fără efort să găsească toate cele zece publicații despre o crimă pe care a comis-o acum mai mult de un deceniu. Reclamantul subliniază, de asemenea, că informațiile publicate despre el privesc și un aspect deosebit de sensibil al vieții sale private – viața sa sexuală și că, prin urmare, continuarea divulgării acestor informații este incompatibilă cu dreptul la respectarea vieții private.

Reclamantul se bazează pe articolele 6 și 8 din Convenție. Publicațiile privind reclamantul cu privire la condamnarea sa afectează viața privată a reclamantului într-un grad foarte semnificativ, astfel încât art. 8 din Convenție să fie aplicabil (a se vedea Denisov c. Ucraina [GC], nr. 76639/11, §§ 110-14, 25 septembrie 2018)? În sensul articolului 8 § 1 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Hurbain c. Belgia [GC], nr. 57292/16, §§ 249-54, 4 iulie 2023)?

Published on 27 October 2025

SECOND SECTION

Application no. 8617/24 V.Š. against Lithuania lodged on 12 March 2024 communicated on 8 October 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the right to be forgotten. The applicant is a graduate of the Law University of Lithuania, he has a bachelor’s degree in law. In 2012 the applicant was convicted of abuse of office as he being a State officer – serving as a senior investigator at the police – used paid sexual services by a third party, and allowed that third party to use narcotic substances on official premises. The courts held that by his actions the applicant had incurred major damage to the State’s interests. The applicant was barred from employment in the civil service for a period of two years and six months. In 2012 and 2013, the applicant’s criminal case was reported by various online media outlets.

Noting that those publications dated back over a decade, remained easily accessible online, and claiming that they negatively impacted the applicant’s present and future private life – as well as his right to be forgotten – in April 2022 he contacted several news outlets, requesting the removal or anonymisation of the articles. The applicant underscored that he did not hold a public office. The applicant states that several news websites complied, while one of them – www.15min.lt , which contained ten publications about the applicant – refused, arguing that the information was lawfully published and served a legitimate and justified public interest. The applicant applied to the court, initially requesting that the news website remove articles about his criminal case, and later amended his request to seek anonymization by removing his full name and photographs.

On 3 February 2023, the Vilnius District Court dismissed the applicant’s claim and stated that the applicant caused serious harm to State interests through criminal actions, making it legitimate for the public to know about the person, the harm, and its circumstances – regardless of time passed or the applicant’s current status. The public’s right to be informed outweighed the applicant’s right to his private life protection. The topic of abuse of office by a police investigator remained relevant and might be discussed presently and in the future. Continued publication was proportionate and justified, and the applicant did not prove that the information severely harmed his private life.

On 16 May 2023, the Vilnius Regional Court dismissed the applicant’s appeal and stated that his personal data and private life details were published lawfully, thus the expiration of the criminal record did not justify altering accurate and truthful information, especially since media outlets were not required to do so. Accurate published information should remain accessible as archival information since the public retained a legitimate interest in such information even after a decade from its publishing. On 16 November 2023 the Supreme Court dismissed the applicant’s appeal on points of law.

The applicant’s right to be forgotten had not been violated, as legal grounds justified its limitation and referred to the case Hurbain v. Belgium [GC], no. 57292/16, 4 July 2023 . The public’s right to know and the media’s duty to inform outweighed the applicant’s right to private life, particularly as he had not reported any difficulties in employment, business, or personal life. Instead, he emphasised that he no longer was a public figure and that his criminal record had expired, thereby eliminating the legal basis for publishing his personal data without consent. The fact that more than ten years had passed, and the applicant’s criminal record had expired did not override the public interest, since the information remained relevant to the public and might continue to spark discussion, even after that period of time had passed.

Continued publication remained proportionate. The applicant had to compensate the news outlet in the amount of 11,778 euros for the legal expenses incurred in the civil proceedings. The applicant complains that an unjustified and disproportionate priority was given to freedom of the press and the integrity of press archives, while his right to respect for his private life – including the right to be forgotten and the right to control the use of one’s image – was not protected. The applicant submits that, without providing convincing reasons, the Supreme Court reached a completely opposite conclusion to that reached by the Court in Hurbain v. Belgium ([GC], no. 57292/16, 4 July 2023). The applicant points out that he requested only the anonymisation of his first and last name and the removal of his photographs.

The public therefore remained free to discuss the topics presented in the publications without referring to the applicant’s name or surname, and without using his photographs. The applicant asserts that, due to the prolonged public exposure of his criminal case, his reputation was significantly tarnished, which forced him to work in low-skilled jobs for a long period, even though he has university legal education. As a result, the applicant experienced significant discomfort when interacting with others, as anyone who knows his name and surname could easily, freely, and without much effort find all ten publications about a crime he had committed more than a decade ago. The applicant also emphasises that the information published about him also concerns a particularly sensitive aspect of his private life – his sexual life, and that therefore the continued disclosure of such information is incompatible with the right to respect for private life.

The applicant relies on Articles 6 and 8 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the publications about the applicant concerning his conviction affect the applicant’s private life to a very significant degree, so as to make Article 8 of the Convention applicable (see Denisov v. Ukraine [GC], no. 76639/11, §§ 110-14, 25 September 2018)? 2. Did the refusal by the domestic courts to order the anonymisation of the articles and removal of the applicant’s pictures constitute a violation of the applicant’s right to respect for his private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention (see, mutatis mutandis , Hurbain v. Belgium [GC], no. 57292/16, §§ 249-54, 4 July 2023)?