3ra-787/20 — anularea actului administrativ

3ra-787/20 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-787/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

23 septembrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Victor Cojocari,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Cojocari Victor împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu privire la anularea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 11 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 08 septembrie 2017 Cojocari Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Ministerul Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 11 iulie 2017 a adresat cerere prealabilă

CNAS, înregistrată cu nr.c-1287/17, iar la 13 iulie 2017 prin intermediului

reprezentantului a adresat CNAS o cerere de completare înregistrată cu nr.c1315/17.

Indică reclamantul că temei pentru înaintarea cererilor menționate a servit

faptul că la 05 aprilie 2017 Cojocari Victor în temeiul art. 61 alin. (1) și (2) a Legii

cu privire la asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, a adresat cerere

la Casa Națională de Asigurări Sociale pentru stabilirea unei noi pensii în legătură

cu concedierea din MAI în temeiul invocat.

A menționat că, odată cu depunerea cererii, de către reclamant au fost anexate

toate actele necesare pentru stabilirea unei noi pensii în condițiile legale pentru

perioada de activitate până la 27 martie 2017.

A invocat în cererea din 05 aprilie 2017 că, din 25 septembrie 2015 până la 27

martie 2017 a activat în cadrul MAI. Astfel conform calculului vechimii în serviciu

pentru stabilirea pensiei nr.10/c141/17-2 din 05 aprilie 2017 vechimea în serviciu

pentru fixarea pensiei constituie 25 ani 4 luni 13 zile, la fel făcând trimitere la

extrasul din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) nr. 46ef din 17 martie

1

2017, care relatează despre întreruperea raporturilor de muncă, încetarea serviciului

și rezilierea contractului individual de muncă conform art. 47 alin. (1) lit. a) la

depunerea cererii personale și c) la împlinirea vechimii în muncă se permite dreptul

la pensie (Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului). A solicitat stabilirea unei noi pensii și efectuarea indexării

conform legislației în vigoare.

A notat că, la 14 iunie 2017 prin decizia nr. 9 semnată de șefa Direcției pensii

și prestații sociale, reclamantului s-a refuzat în satisfacerea cerințelor înaintate prin

cererea din 05 aprilie 2017.

Considerând decizia nr.9 din 14 iunie 2017 ilegală, reclamantul prin

intermediul reprezentantului a adresat cererea prealabilă, înregistrată cu

nr.c1287/17, iar la data de 17 august 2017 a recepționat refuzul la cerere nr.c-

1287/17 din 11 august 2017 semnat de vicepreședintele CNAS A. Sîci.

Consideră reclamantul că, acest răspuns, cât și decizia nr.9 sunt neîntemeiate și

nefondate, emise cu încălcarea normelor în vigoare și pasibile de a fi anulate.

Afirmă reclamantul că, până la 31 decembrie 2016, calculul și stabilirea pensiei

pentru angajații MAI ținea de competența MAI, iar de la 01 ianuarie 2017 această

competență a fost atribuită CNAS, iar din 01 ianuarie 2017 indiferent de faptul că

legislația care reglementează domeniul dat nu a suferit modificări, CNAS nemotivat

și ilegal refuză în satisfacerea cerințelor înaintate, fapt care duce la aplicarea

selectivă si neuniformă a normelor legale, prin ce se încalcă principiul egalității în

față legii, consfințit în Constituția Republicii Moldova și CEDO.

Solicită reclamantul, obligarea CNAS de a stabili o nouă pensie, în

conformitate cu legislația în vigoare, în temeiul circumstanțelor de fapt și de drept

expuse și a documentelor anexate la cererea de chemare în judecată, obligarea CNAS

de a indexa pensia nou stabilită, în conformitate cu legislația în vigoare, încasarea

din contul pârâtului CNAS în beneficiul reclamantului Cojocari Victor a tuturor

cheltuielilor de judecată suportate.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul, prin cererea cu privire la

completarea și modificarea cerințelor, a solicitat anularea deciziei CNAS nr. 9 din

14 iunie 2017 ca fiind ilegală, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

efectua recalculul pensiei lui Cojocari Victor, în conformitate cu legislația în vigoare

în baza cererii de chemare în judecată în temeiul circumstanțelor de fapt și de drept

expuse și a documentelor anexate la cererea de chemare în judecată, reieșind din

media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice, precedente concedierii din 27

martie 2017, obligarea CNAS de a indexa pensia nou stabilită în urma recalculului

în conformitate cu legislația în vigoare, încasarea din contul pârâtului CNAS în

beneficiul reclamantului Cojocari Victor a tuturor cheltuielilor de judecată suportate.

Prin hotărârea din 01 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea în contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Cojocari Victor împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

persoană terță Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu privire la

anularea actului administrativ.

S-a anulat decizia de refuz a Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 9 din

14.06.2017.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a efectua recalculul pensiei

pentru vechimea în serviciu lui Cojocari Victor, reieșind din media lunară pentru

2

ultimele 12 luni calendaristice, precedente concedierii din 27.03.2017, cu aplicarea

corespunzătoare a prevederilor art. 64 al Legii nr. 1544-XII din 23.06.1993.

În rest cererea de chemare în judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 11 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată integral

hotărârea din 01 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu

pronunțarea unei decizii noi prin care cererea de chemare în judecată depusă de

Cojocari Victor împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea deciziei

de refuz a Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 9 din 14.06.2017 și obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a efectua recalculul pensiei pentru vechimea

în serviciu lui Cojocari Victor, reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni

calendaristice, precedente concedierii din 27.03.2017, cu aplicarea corespunzătoare

a prevederilor art. 64 al Legii nr. 1544-XII din 23.06.1993, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că intimatul Cojocari Victor era

deja beneficiar de pensie pentru vechime în muncă (din anul 2010) stabilită conform

Legii cu privire la asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993,

consideră că temei de drept pentru stabilirea din nou a pensiei așa cum a solicitat, nu

există, deoarece legea de pensionare menționată nu admite o asemenea situație, din

care considerente Colegiul a constatat că refuzul neadmiterii cererii nr. 765 din 05

aprilie 2017 a lui Cojocari Victor prin decizia nr. 9 din 14 iunie 2017 a Casei

Naționale de Asigurări Sociale este întemeiat, iar constatările primei instanțe fiind

contrare materialelor și circumstanțelor cauzei.

Referitor la pretenția reclamantului de recalculare a pensiei prin includerea la

stabilirea acesteia a vechimii în muncă obținute după data realizării dreptului la

pensiei – 2010, Colegiul a considerat-o inadmisibilă or, din sensul Legii cu privire

la asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, nu se deduce în nici

un fel că militarii, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, au dreptul la stabilirea din nou a pensiei sau recalculare, în cazul

în care au fost reîncadrați în funcție și au mai obținut o oarecare vechime în muncă.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că Cojocari Victor nu cade sub nici unul

din cazurile enunțate în art. 61 al Legii menționate, din care motiv, cerința acestuia

urma a fi respinsă de instanța de fond.

A subliniat că, reclamantul Cojocari Victor putea pretinde la stabilirea din nou

a pensiei doar în cazul în care dispunea de dreptul la diferite pensii – dreptul de

opțiune. Însă, la cazul dedus judecății astfel de circumstanțe nu s-au constatat,

apelantul pretinzând stabilirea din nou a aceleiași categorii de pensie de care este

deja beneficiar.

La 19 iunie 2020 Victor Cojocari, a depus recurs împotriva deciziei din 11 mai

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate, cu menținerea

hotărârii primei instanțe (f.d. 1-7, vol.II).

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

care a interpretat eronat prevederile legale și nu a aplicat prevederile care urmau a fi

aplicate, dar și a fost emisă contrar prevederilor art.6, cu încălcarea art. 1 al

Protocolului Adițional nr. 1 CEDO și art. 1 din Protocolul 12 la Covenție.

3

A specificat că, din prevederile art.61 alin.(2) al Legii cu privire la asigurării

cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, nu rezultă că recalcularea pensiei se

efectuează doar pensionarilor cărora li s-a prelungit raporturile de muncă or, această

normă nu stabilește cercul de persoane cărora li se recalculează pensia, ci doar se

indică momentul în care se efectuează recalculul pensiei pentru o anumită categorie

de pensionari.

Prin urmare, consideră că urmează de reținute prevederile art. 2 alin.(2) din

Legea menționată, care urmează a fi interpretate coroborat cu alin.(l) aceleiași

norme, care stabilește regula că pensia se stabilește după eliberare din serviciu.

A notat că, nu este clar afirmația instanței de apel cu referire la interpretarea

prevederilor art.61 a Legii menționate, precum că recalculul pensiei poate fi efectuat

doar în baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei, dacă în același context

menționează că recalculul pensiei pe temei de înregistrare a unei vechimi în serviciu

de după pensionare poate avea loc pentru pensionarii cărora li s-a prelungit relațiile

de muncă.

De asemenea a susținut că pentru a înțelege faptul că perioada de serviciu

acumulată după data stabilirii pensiei, constituie temei de recalculare a pensiei, sunt

relevante prevederile art.2 alin.(2), coroborat cu art.61 alin.(2) ale legii sus-

menționate, din care rezultă cu certitudine că în cazul în care persoana a mai activat

în serviciu după stabilirea pensiei i se recalculează pensia după trecerea lor în rezervă

sau în retragere (demisie/concediere).

A mențioant că, chestiunea cu privire la aplicabilitatea prevederilor art.61 a

Legii sus-indicate, a fost examinată în mai multe litigii similare, care s-au finalizat

prin hotărâri irevocabile și anume Falca Anatolie vs CNAS, nr.3ra-1029/19 din

28.08.2019; Corceac Vladimir vs CNAS, nr.3ra-1029/19 din 28.08.2019; Voicu

Pavel vs CNAS, nr. 3ra-1217/19 din 11.12.2019; Popovici Tudor vs CNAS, 3-

729/18 din 29.11.2018.

A conchis recurentul că, ținând cont de practica judiciară uniformă, în sensul

obligării CNAS la plata recalcularea pensiei în circumstanțele invocate de recurent,

prin interpretarea sau oferirea unei soluții diferite, în mod inevitabil, duce la

încălcarea prevederilor art. 6 § 1 din CEDO și condamnarea Republicii Moldova la

CEDO.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova, iar în condițiile art. 257 alin. (1) din Codul

administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

4

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 11 mai 2020,

iar conform avizului poștal anexat la materialele dosarului, decizia motivată a fost

recepționată de către recurent la 03 iunie 2020 (f.d. 240, vol.I).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul, s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul la 19 iunie 2020, în termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ.

La 18 iulie 2020, în adresa intimaților, a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 12, vol.II).

Deși, conform avizelor de recepție a corespondenței recursurile au fost

notificate intimaților, aceștia nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a depune

referințe asupra motivelor recursurilor (f.d. 14, 15, vol.II).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

5

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Victor Cojocari, este

inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Victor Cojocari, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

6