3ra-1029/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1029/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1029/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: A. Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

28 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Anatolie Falca împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Râșcani, intervenient accesoriu Administrația Națională a

Penitenciarelor cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea

recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 26 iulie 2018 Anatolie Falca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Râșcani, intervenient accesoriu Administrația Națională a Penitenciarelor cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 25 august 1995 a început

activitatea în cadrul Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului

Afacerilor Interne, iar ulterior, din 1 octombrie 1997 a activat în cadrul

subdiviziunilor sistemului penitenciar, unde a satisfăcut serviciul până la 31

octombrie 2011, când a demisionat în rezervă cu stabilirea pensiei pe linia

Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției, în legătură cu

atingerea vechimii în serviciu necesară pentru stabilirea pensiei, fiind stabilită pensia

pentru vechime în muncă începând cu data de 1 noiembrie 2011.

A menționat că la 4 mai 2017, a fost reangajat în cadrul sistemului penitenciar,

în funcția de șef-interimar al Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare,

iar la 15 mai 2018 a demisionat în rezervă conform pct. 3) art. 20 din Legea cu privire

la sistemul penitenciar nr.1036-Xlll din 17 decembrie 1996, din funcția de director

adjunct al Departamentului Instituțiilor Penitenciare.

1

Conform calculului Administrației Naționale a Penitenciarelor, la data încetării

serviciului în cadrul sistemului penitenciar, a acumulat o vechime în muncă de 32

ani, 04 luni și 08 zile, calculul fiind eliberat de Direcția resurse umane a ANP la 28

mai 2018, motiv din care la 31 mai 2018, a solicitat prin intermediul Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Râșcani mun. Chișinău, recalcularea pensiei stabilite.

A relatat că prin decizia nr. 92/2018/41817 din 5 iulie 2018, emisă de Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Râșcani, mun. Chișinău, i-a fost refuzată

recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu, invocându-se faptul că în cazul

apariției unor circumstanțe care implică modificarea mărimilor pensiilor stabilite

pentru militarii în termen și familiile acestora, recalcularea pensiilor se efectuează

în termenele stabilite de art. 33 alin. (1) al Legii privind pensiile de asigurări sociale

de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, fără a fi elucidate de către organul de asigurări

sociale, motivele și argumentele în susținerea legalității deciziei luate.

Din conținutul deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani mun.

Chișinău, rezultă că cererea sa a fost respinsă din lipsa temeiului ce ar justifica

recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, fapt cu care nu este de acord,

deoarece autoritatea teritorială intenționat a denaturat prevederile art. 51 din Legea

nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, precum și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 156 din

14 octombrie 1998, creând aparențe greșite precum că este exclusă existența

temeiurilor concrete de a recalcula pensiile pentru militari, persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, care au obținut anterior dreptul

la pensie la atingerea vechimii în serviciu.

A declarat că pârâtul a omis să dea apreciere faptului că art. 51 alin. (1) din

Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993, prevede că recalcularea pensiilor se efectuează

în termenele stabilite de Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat.

A susținut că în privința sa urmau a fi aplicate prevederile legii speciale care

direct stabilește cazurile, condițiile, precum și modalitatea recalculării pensiilor

stabilite anterior potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) al Legii nr.1544-XII din 23

iunie 1993, în conformitate cu care recalcularea pensiilor stabilite anterior

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se

efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de

pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda

dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă,

dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai

devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi, însă pârâtul intenționat a omis

să aplice aceste prevederi.

Reclamantul a arătat că potrivit ordinului Ministerului Justiției nr. 395 din 15

mai 2018, a demisionat în rezervă din funcția de director adjunct al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, la atingerea vechimii în serviciu necesară pentru stabilirea

pensiei conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993

și respectiv, la momentul examinării cererii depuse cu privire la recalcularea pensiei

stabilite anterior, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Râșcani mun. Chișinău, urma

să se conducă în exclusivitate de normele speciale cuprinse în legea nominalizată.

A considerat că Casa Teritorială de Asigurări Sociale Râșcani mun. Chișinău,

în mod nejustificat a refuzat să ia în calcul perioada cuprinsă între 4 mai 2017 - 15

2

mai 2018, ca circumstanță generatoare pentru recalcularea pensiei sale, ceia ce este

contrar prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, ținând

cont că potrivit pct. 4 lit. a) al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994,

media lunară pentru stabilirea pensiei se face din ultimele 12 luni calendaristice

precedente concedierii.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

A solicitat anularea deciziei nr. 92/2018/41817 din 5 iulie 2018 a Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani mun. Chișinău, obligarea efectuării

recalculării pensiei pentru vechime în serviciu și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a

fost admisă cererea de chemare în judecată. A fost anulată decizia din 5 iulie 2018 a

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani mun. Chișinău privind refuzul

stabilirii pensiei, ca fiind emisă contrar legii. A fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale de a efectua recalculul pensiei pentru vechimea în serviciu lui

Anatolie Falca, reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice,

precedente concedierii din 15 mai 2018.

La 1 noiembrie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

împotriva hotărârii din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Prin decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 26

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia

primei instanțe referitoare la admiterea cererii de chemare în judecată.

În acest sens, instanța de apel a constatat că Casa Națională de Asigurări Sociale

a interpretat eronat prevederile legii, în sensul imposibilității recalculării pensiei,

menționând că prezentarea documentelor care confirmă faptul reangajării și

continuării efectuării contribuțiilor la bugetul de stat, constituie temei suficient

pentru recalcularea pensiei persoanei vizate, având în vedere că sistemul public de

pensii, are la bază principiul contibutivității, conform căruia, fondurile sistemului

public de pensii se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele

participante la acest sistem, iar dreptul la pensie se cuvine pe temeiul contribuțiilor

achitate.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că Casa Națională de Asigurări

Sociale neîntemeiat a refuzat lui Anatolie Falca în efectuarea recalculului pensiei

pentru vechimea în serviciu, reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni

calendaristice, precedente concedierii din 15 mai 2018, fiind emisă ilegal decizia

nr.3729 din 5 iulie 2018.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere obiectivă

probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material

și procedural.

La 4 iulie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva

deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

3

A susținut că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au ținut cont de faptul

că la prezentarea certificatelor de salariu, intimatul era deja beneficiar de pensie

pentru vechime în muncă stabilită potrivit Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, iar temei

de drept pentru stabilirea din nou a pensiei, nu există, deoarece normele legale nu

admit asemenea situații.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă integral.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În condițiile art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 mai 2019, iar

recurentul a recepționat-o la 1 iulie 2019, fapt conformat prin avizul de recepție a

scrisorii recomandate (f.d. 110, 111).

Astfel, recursul depus la 4 iulie 2019, este în termen.

Prin referința din 22 august 2019, Anatolie Falca a solicitat respingerea cererii

de recurs.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

5

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270, 433 lit. a),

440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

6