3ra-1089/20 — contestarea actului administrativ si obligarea recalculării pensiei

3ra-1089/20 — contestarea actului administrativ si obligarea recalculării pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-1089/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Anatolie Șincarenco împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană

terță Ministerul Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ și

obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2018 Anatolie Șincarenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 17 aprilie 2018 s-a adresat cu

o cerere către Ministerul Afacerilor Interne prin care a solicitat în conformitate cu

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare

a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

sistemului penitenciar și colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și în

conformitate cu ordinul nr. 96 din 20 martie 2018 al Ministrului Afacerilor Interne

cu privire la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii

de funcționari publici cu statut special și militari din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, efectuarea recalculării vechimii în muncă, cu includerea în ea a avantajelor

de două luni de vechime pentru o lună de serviciu, pentru perioada de activitate 1

iunie 1991 - 19 ianuarie 2001 și perioada 1 august 2003 - 1 noiembrie 2006,

exercitată în cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie și Serviciul Escortă al Secției

Management Operațional al IP Strășeni.

A menționat că prin certificatul cu nr. B-57 din 11 aprilie 2018, emis de

Inspectoratul de Poliție Strășeni al Inspectoratului General al Poliției al MAI, a fost

1

informat că vechimea în muncă cu avantaje constituie 19 ani, 5 luni și 6 de zile, cu

coeficientul (1:2) pentru perioada efectuată în cadrul Izolatorului de Detenție

Provizorie. Prin același răspuns, a fost informat că pentru numirea și calcularea

pensiei, urmează să se adreseze organului abilitat, adică Casei Naționale de

Asigurări Sociale.

Astfel, în temeiul certificatului eliberat de către Inspectoratul de Poliție

Strășeni, la 10 mai 2018 s-a adresat cu o cerere Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Strășeni, prin care a solicitat de la instituția respectivă, recalcularea pensiei începând

cu data de 1 noiembrie 2006, ținând cont de vechimea în muncă exercitată în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne. Totodată, a solicitat să-i fie rambursată diferența

adăugată la majorarea pensiei din ziua pensionării. Prin aceeași cerere, a solicitat să

fie luate în considerație la recalcularea pensiei și indexările efectuate anual (luna

aprilie a fiecărui an), din ziua pensionării.

Reclamantul a relatat că prin răspunsul cu nr. 1459 din 24 mai 2018, Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Strășeni cu trimitere la prevederile art. 2, 48 și 61

ale Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de

Carabinieri 1544-XII din 23 iunie 1993, a comunicat că potrivit informației pe care

o deține Casa Națională de Asigurări Sociale, dânsul beneficiază de pensie pentru

vechime în muncă stabilită din 1 noiembrie 2006. Dreptul la pensie apare o singură

dată după eliberarea din serviciu, cu dreptul de a fi recalculată în condițiile legii, iar

legea nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie.

A considerat că sunt ilegale acțiunile Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Strășeni și răspunsul nr. 1459 din 24 mai 2018 prin care i-a fost refuzat în

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă cu avantaje, exercitată în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne.

A precizat că potrivit certificatului cu nr. B-57 din 11 aprilie 2018, se confirmă

faptul că a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne din 17 octombrie 1988

până la 1 noiembrie 2006. În perioada 1 august 1994 - 1 iunie 1999 a exercitat funcția

de polițist Secția Pază a Arestatului și Escortă al CPR Strășeni. În perioada 1 iunie

1999 - 19 ianuarie 2001 a exercitat funcția de polițist al Izolatorului de Detenție

Provizorie al CPR Strășeni. În perioada 1 august 2003 - 1 noiembrie 2006 a exercitat

funcția de polițist-șofer al Izolatorului de Detenție Provizorie al CPR Strășeni.

Astfel, vechimea în muncă totală constituind 9 ani, 8 luni, 18 zile cu

coeficientul (1:1), iar perioadele sus indicate urmează a fi luate în calcul vechimii în

muncă cu avantaje pentru stabilirea pensiei, cu acordarea două luni de vechime în

muncă pentru o lună de serviciu în conformitate cu prevederile Legii nr.1544-XII

din 23 iunie 1993 și ordinul nr. 96 din 10 martie 2018 cu privire la recunoașterea

unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu

statut special și militari în cadrul MAI, cu avantaje vechimea în muncă totală

constituind 19 ani, 5 luni, 6 zile, cu coeficientul (1:2).

La fel, a arătat că prin actele recepționate la 10 aprilie 2018 cu nr.II-03/04-

1462, eliberate de Casa Națională de Asigurări Sociale, se confirmă faptul că i s-a

stabilit pensia în mărime de 50% începând cu 1 noiembrie 2006, pentru vechimea în

muncă de 20 ani, 4 luni, 16 zile.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și ale Legii asigurării cu pensii a

2

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri 1544-XII din 23 iunie

1993.

A solicitat anularea răspunsului nr. 1459 din 24 mai 2018 emis de Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Strășeni și obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a efectua recalcularea pensiei.

Prin încheierea protocolară din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Ministerul

Afacerilor Interne.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

a fost admisă cererea de chemare în judecată. A fost anulat ca neîntemeiat refuzul

Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea pensiei lui Anatolie

Șincarenco. A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze lui

Anatolie Șincarenco mărimea pensiei, începând cu 1 noiembrie 2006, ținând cont de

vechimea în muncă cu includerea în ea a avantajelor, două luni vechime pentru o

lună de serviciu, pentru perioada efectuării serviciului în cadrul Izolatorului de

detenție provizorie. A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să achite lui

Anatolie Șincarenco diferența pensiei recalculate în raport cu pensia primită pentru

perioada anterioară, începând cu 1 noiembrie 2006.

La 11 ianuarie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva

hotărârii din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 20

februarie 2020 a prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 13 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii, având învedere că

subdiviziunile în care a activat Anatolie Șincarenco sunt entități destinate pentru

deținerea persoanelor, fiind sub incidența reglementărilor din pct. 8 al hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii

în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului

penitenciar, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție, care îi conferă dreptul

la stabilirea pensiei cu înlesniri.

Astfel, instanța de apel a reținut că Casa Națională de Asigurări Sociale

neîntemeiat a refuzat intimatului recalcularea pensiei neplătite din vina organului

care inițial a calculat eronat vechimea în muncă.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept

material și procedural, iar în consecință soluția de admitere a acțiunii este justă, fiind

rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în

coraport cu normele de drept ce guvernează raportul juridic litigios.

La 3 septembrie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

3

eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A declarat că perioada de activitate a intimatului în carul Izolatorului de

detenție provizorie, nu poate fi atribuită sau recunoscută ca vechime în muncă cu

înlesniri, deoarece aceasta nu este o instituție penitenciară și nu se regăsește în pct.8

lit.d) din hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova, iar în condițiile art. 257 alin. (1) din Codul

administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 1 iulie 2020, fiind

notificată recurentei la adresa de e-mail, în data de 7 august 2020, fapt ce se confirmă

prin extrasul din poșta electronică (f.d. 153 verso). Astfel, recursul depus la 3

septembrie 2020, este în termen.

La 28 octombrie 2020, în adresa intimatului Anatolie Șincarenco, a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Deși, intimatul a recepționat recursul la data de 9 noiembrie 2020, fapt ce rezultă din

avizul de recepție a scrisorii recomandate (f.d.164), nu și-a valorificat dreptul

procedural de depunere a referinței.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

4

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

5

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

6