3ra-924/20 — anularea actului administrativ si obligarea recalcularii pensiei

Dosarul nr. 3ra-924/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Chișilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, G. Dașchevici, V.Clima)

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vasile Melnic împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea

actului administrativ și obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii

din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 05 decembrie 2018, Vasile Melnic a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actului

administrativ și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Vasile Melnic a relatat că în

perioada 14 august 1981 - 25 noiembrie 1998, a activat în diferite funcții în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, iar în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne

nr. 482 i s-a stabilit pensia pentru vechimea în muncă, contrar prevederilor pct.8

lit.d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de

calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcțiilor publice cu statut

special din cadrul sistemului administrației penitenciare.

Astfel, la 14 septembrie 2018 a depus cerere la Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Șoldănești, solicitând recalcularea pensiei, care prin decizia din

11 octombrie 2018 a fost respinsă, din lipsa temeiului de recalculare.

Drept urmare, a depus cerere prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale,

solicitând anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Șoldănești din

11 octombrie 2018, însă și această cerere a fost respinsă.

1

Reclamantul a menționat că, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96

din 20 martie 2018 s-a făcut claritate în privința caselor de arest din cadrul

ministerului în care a activat.

Totuși, consideră că recalcularea și achitarea retroactivă a pensiei urma să fie

dispusă începând cu data stabilirii acesteia, și anume 25 noiembrie 1998. Or, eroarea

de calcul a fost admisă din vina autorității care i-a stabilit pensia și i-a indicat

incorect vechimea în muncă și cuantumul pensiei la eliberarea din serviciu.

Vasile Melnic a solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Șoldănești din 11 octombrie 2018 de refuz a recalculării pensiei, recalcularea

pensiei, începând cu 25 noiembrie 1998 cu includerea pentru o lună de serviciu a

două luni vechime în muncă pentru perioadele: 15 august 1981 – 21 martie 1983 și

18 noiembrie 1985 – 15 septembrie 1989, în care a activat ca polițist al serviciului

escortă al Secției raionale de poliție Rezina, 11 mai 1991 – 05 noiembrie 1991, în

care a activat ca polițist de pază și escortă al IDP al Secției raionale de poliție Rezina

a Ministerului Afacerilor Interne și obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Șoldănești să recalculeze pensia cu achitarea deplină a acesteia, începând cu

25 noiembrie 1998.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a admis cererea de chemare în judecată. S-a anulat refuzul Casei Naționale de

Asigurări Sociale privind recalcularea pensiei lui Vasile Melnic. S-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze lui Vasile Melnic mărimea pensiei,

ținând cont de vechimea în muncă de 25 ani 11 luni și 07 zile, începând cu

25 noiembrie 1998 și să-i achite diferența pensiei recalculate în raport cu pensia

primită pentru perioada anterioară, începând cu aceeași dată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 18 decembrie 2019 Casa

Națională de Asigurări Sociale a depus apel nemotivat, care ulterior la

12 februarie 2020 a fost completat cu motivare, solicitând casarea hotărârii

contestate cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în

judecată a reclamantului Vasile Melnic.

Prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

13 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia instanței de fond de admitere a acțiunii, or, prima instanță just a stabilit

temeinicia acțiunii și ilegalitatea actului administrativ contestat, deoarece

circumstanțele speței cad sub incidența reglementărilor pct. 8 lit. d) al Hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994. Or, Vasile Melnic a activat în calitate de

polițist de pază și escortă și întrunește condițiile legale pentru a beneficia de

calcularea vechimii în muncă cu avantaje.

Concluzionând, instanța de apel a notat că instanța de fond a elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de

drept material și procedural, astfel hotărârea contestată fiind legală, iar apelanta nu

a prezentat argumente plauzibile în combaterea soluției adoptate de prima instanță.

Invocând ilegalitatea deciziei enunțate, la 26 iunie 2020, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva acesteia, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a actului judecătoresc ce constituie obiectul prezentului

2

recurs cu pronunțarea unei decizii noi, iar la 21 iulie 2020 a depus și motivarea

recursului, în care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea acestora.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

referința depusă la cererea de chemare în judecată și în cererea de apel motivată

anexate la dosar, suplimentar invocându-se că decizia instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală, prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de

drept material.

În concluzie recurenta a invocat că instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei.

Totodată, a susținut că soluția instanțelor ierarhic inferioare privind obligarea

recurentei să recalculeze pensia intimatului din data de 25 noiembrie 1998, este

eronată, deoarece Vasile Melnic a prezentat și depus acte suplimentare în anul 2018,

iar aceste acte ce au servit temei pentru recalcularea pensiei, au apărut la momentul

emiterii ordinului nr.96 din 20 martie 2018, în baza căruia a fost eliberată

confirmarea nr. 34/50-6902 din 29 noiembrie 2019.

Astfel, se prezumă că la momentul stabilirii inițiale a pensiei de către Ministerul

Afacerilor Interne, vechimea în muncă a fost calculată corect, iar recunoașterea

perioadelor cu avantaje a fost stipulată în ordinul Ministerului Afacerilor Interne

nr.96 din 20 martie 2018. Respectiv, recalcularea pensiei urmează a fi efectuată

potrivit legislației în vigoare din momentul apariției circumstanțelor noi, adică de la

20 martie 2018, dar nu din data stabilirii inițiale a pensiei sau data solicitată de

intimat.

Or, Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, nu admite recalcularea în forma invocată

de intimat, și anume recalcularea pensiei din data stabilirii inițiale a acesteia.

Instanța de recurs menționează că deși Vasile Melnic și reprezentantul acestuia,

avocatul Sergiu Verebceanu au recepționat copia recursului depus de Casa Națională

de Asigurări Sociale, nu au depus referință.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

3

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul depus la 26 iunie 2020 (f.d.119) și respectiv 21 iulie 2020

(f.d.122-125) este în termen, or, decizia instanței de apel a fost adoptată la

17 iunie 2020 și recepționată de recurentă la 19 august 2020 la adresa poștei

electronice (f.d.126).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

4

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

5