3ra-405/20 — contestarea actului administrativ si obligarea recalcularii cuantumului pensiei

3ra-405/20 — contestarea actului administrativ si obligarea recalcularii cuantumului pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-405/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: R.Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Negru, A.Pahopol, A.Bostan)

ÎNCHEIERE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Ion Moscalu

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu

Inspectoratul General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ și

obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a

fost menținută hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2018 Ion Moscalu a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, intervenient accesoriu Inspectoratul General al Poliției cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 27 martie 2018 s-a

adresat cu o cerere către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

solicitând în conformitate cu hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994

și Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 efectuarea

recalculării vechimii în muncă, cu includerea în ea a avantajelor două luni de

vechime pentru o lună de serviciu, pentru perioada de activitate 6 septembrie

2013 – 29 martie 2016, exercitată în cadrul Batalionului Special de Escortă și

Pază al Direcției de Poliție mun. Chișinău.

Prin confirmarea cu nr. 5637 din 10 aprilie 2018 a Direcției de Poliție al

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, a fost

informat că vechimea în muncă cu avantaje, pentru perioada efectuată în cadrul

Batalionului Special de Escortă și Pază al Direcției de Poliție mun. Chișinău a

1

constituit 5 ani, 1 lună, 16 zile cu coeficientul (1:2), însă pentru numirea și

calcularea pensiei urmează de a se adresa organului abilitat, Casei Naționale de

Asigurări Sociale.

Astfel, în temeiul confirmării eliberate de Direcția de Poliție mun.

Chișinău, la 24 aprilie 2018 s-a adresat cu o cerere Casei Naționale de Asigurări

Sociale, solicitând începând cu 29 martie 2016 recalcularea pensiei ținând cont

de vechimea în muncă exercitată în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin decizia de refuz nr. 45 din 23 mai 2018 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale, reclamantului i-a fost refuzat în admiterea cerințelor.

Considerând că îi este lezat dreptul la proprietate consfințit în art. 1 din

Protocolul nr. 1, art. 46 din Constituția RM, precum și dreptul la asistență și

protecție socială garantat de art. 47 al Constituției RM, reclamantul Ion Moscalu

s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere de apărare a drepturilor

pretins încălcate, solcitând în urma concretizării acțiunii anularea deciziei de

refuz nr. 45 din 23 mai 2018 a Casei Naționale de Asigurări Sociale; obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula cuantumul pensiei,

începând cu 29 martie 2016, luându-se în considerație că vechimea în muncă

pentru serviciul în funcția de polițist-șofer al batalionului special de escortă și

pază al Direcției de poliție mun. Chișinău, efectuat în perioada 06.09.2013-

29.03.2016, a constituit 5 ani, 1 lună, 16 zile, adăugându-i-se câte 3% din suma

soldei pentru fiecare an complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită

de art. 13 lit. „a” din Legea 1544 din 23.06.1993.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Ion Moscalu a fost admisă integral,

fiind anulată decizia de refuz nr. 45 din 23 mai 2018 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale. A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să-i

recalculeze lui Ion Moscalu cuantumul pensiei, începând cu 29 martie 2016,

luându-se în considerație că vechimea în muncă pentru serviciul în funcția de

polițist-șofer al batalionului special de escortă și pază al Direcției de poliție

mun. Chișinău, efectuat în perioada 6.09.2013-29.03.2016, a constituit 5 ani, 1

lună, 16 zile, adăugându-i-se câte 3% din suma soldei pentru fiecare an complet

de vechime în serviciu peste vechimea stabilită de art. 13 lit. „a” din Legea 1545

din 23.06.1993.

La 9 aprilie 2019, în termen, Casa Națională de Asigurări Sociale a

declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 29 martie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, care ulterior la 13 iunie 2019 a fost completat prin

cererea de apel motivată, solicitând în final admiterea apelului, casarea hotărârii

contestate cu pronunțarea unei hotărâri noi, de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au constatat că Ion Moscalu

a activat în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne până la 29

martie 2016, iar prin încheierea de stabilire a pensiei vechime în muncă,

reclamantului s-a calculat vechimea în muncă 22,5 ani în mărima de 50 % din

salariu.

2

Conform confirmării cu nr. 5637 din 10 aprilie 2018, s-a stabilit că

vechimea în muncă a lui Ion Moscalu, pentru perioada activității de la 6

septembrie 2013 până la 29 martie 2016, în cadrul batalionului serviciului pază

și escortă, calculată cu avantaje, constituie 05 ani, 1 lună și 16 zile, însă, la

momentul stabilirii pensiei, la 29 martie 2016, vechimea în muncă pentru

perioada activității în cadrul batalionului serviciului de pază și escortă de la 6

septembrie 2013 până la 29 martie 2016, a fost calculată fără avantajul de 2 luni

vechime în muncă pentru o lună în serviciu, respectiv, a constituit 2 ani 6 luni și

23 zile.

Așadar, angajatorul - Ministerul Afacerilor Interne, la stabilirea pensiei, a

calculat greșit vechimea în muncă a lui Ion Moscalu și în legătură cu această

eroare, reclamantului/intimat i-a fost diminuată vechimea totală în muncă în

cadrul organelor afacerilor interne, în baza căreia i-a fost stabilit și cuantumul

pensiei în mărime mai mică decât se cuvenea.

Respectiv, circumstanțele expuse denotă temeinicia pretențiilor

reclamantului cu privire la recalcularea cuantumului pensiei, începând cu 29

martie 2016, luându-se în considerație că vechimea în muncă pentru serviciul în

funcția de polițist-șofer al batalionului special de escortă și pază al Direcției de

poliție mun. Chișinău, efectuat în perioada 6.09.2013-29.03.2016, a constituit 5

ani, 1 lună, 16 zile, adăugându-i-se câte 3% din suma soldei pentru fiecare an

complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită de art. 13 lit. „a” din

Legea 1544 din 23.06.1993, din care considerente au fost admise integral.

Cu referire la argumentele Casei Naționale de Asigurări Sociale de

respingere a cererii cu privire la recalcularea pensiei în temeiul confirmării din

motiv că ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2013,

prevede eliberarea confirmărilor pentru stabilirea pensiei și nu recalcularea

acesteia, acestea au fost respinse ca neîntemeiate, or, anume din vina organului

care a stabilit pensia, la 29 martie 2016, lui Ion Moscalu i s-a stabilit incorect

mărimea pensiei, deoarece nu i-au fost luate în considerare avantajele prevăzute

de lege de 2 luni vechime în muncă pentru 1 lună în serviciu, adică, nu i s-au

adăugat încă 2 ani, 6 luni și 23 zile, vechime în muncă pentru perioada cuprinsă

între 6.09.2013-29.03.2016, iar în consecință începând cu 29 martie 2016 și

până în prezent i-a fost achitată o pensie mai mică, motiv pentru care a fost

anulată decizia de refuz nr. 45 din 23 mai 2018 a Casei Naționale de Asigurări

Sociale.

Nefiind de acord cu decizia din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău și cu hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, la 3 ianuarie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale le-a contestat cu

recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a actelor judecătorești ce

constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei decizii noi, de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la

dosar, suplimentar invocându-se că actele judecătorești contestate rezultă din

interpretarea incorectă a pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21

februarie 1994, or, perioada de activitate a intimatului în cadrul Batalionului

3

special de escortă și pază nu oferă dreptul la calcularea vechimii în muncă cu

înlesniri.

Respectiv, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de admitere integrală a acțiunii.

Prin referința depusă la 17 februarie 2020, Inspectoratul General al

Poliției invocând prevederile art. 48 din Legea nr. 1544/1993 a indicat că de la 1

ianuarie 2017, pensiile pentru corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne se stabilesc de Casa Națională de Asigurări Sociale, iar până

la 1 ianuarie 2017, această prerogativă revenea Secției pensionare din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne dar nicidecum de Inspectoratul General al

Poliției.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ

a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în

vigoare a prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în

vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului

alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de

contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar conform art. 245 alin. (1) din același cod, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul depus la 3 ianuarie 2020 (f.d.207)

de Casa Națională de Asigurări Sociale este în termen, or, decizia instanței de

apel a fost adoptată la 19 noiembrie 2019 (f.d.187) și recepționată de recurentă

la 26 decembrie 2019 (f.d.204).

Având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost

inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, iar fondul cauzei a

4

fost examinat prin prisma Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000 și prevederilor din Codul de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ va aprecia

condițiile de admisibilitate a recursului conform reglementărilor anterioare

intrării în vigoare a Codului administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale în raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

5

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului

administrativ și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură

civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

6