Tsarev și alții împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

CAUZUL TSAREV ȘI ALȚII/RUSSIA (Aplicații nr. 83036/17 și 7398/18) CAUZUL DE JUSTARE Strasburg 28 iulie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Tsarev și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), ședința în calitate de comitet compus din: Peeter Roosma, Președintele, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 10 martie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri.

FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconviință. Unii solicitanți au formulat și alte plângeri în temeiul Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 8 din Convenție Reclamanții se plângeau în principal de supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconvicțională. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 8 din Convenție, care se citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „1.

Fiecare are dreptul de a respecta ... viața sa privată … Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea a stabilit deja, într-un caz anterior împotriva Rusiei, că cadrul juridic național care reglementează plasarea deținuților sub supraveghere video permanentă în instituțiile penale nu este conform standardelor prevăzute la art. 8 din Convenție (a se vedea Gorlov și alții c. Rusia , nr. 27057/06 și altele 2, 2 iulie 2019). În Gorlov și alții , Curtea a rezumat principiile generale referitoare la dreptul deținutului de a respecta viața privată care reiterează că plasarea unei persoane sub supraveghere video permanentă în timp ce era în detenție a fost considerată o ingerință gravă cu dreptul individului la respectarea vieții private (ibid.

§§ 81-82). De asemenea, a concluzionat că legislația națională nu poate fi considerată suficient de clară, precisă sau detaliată pentru a oferi protecție adecvată împotriva interferențelor arbitrare de către autoritățile cu dreptul deținuților la respectarea vieții lor private (ibid., §§ 97-98). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Acesta consideră, având în vedere jurisprudența menționată mai sus, că, în cazul instantaneu, plasarea reclamanților sub supraveghere video permanentă atunci când se limitează la celulele lor în centrele de detenție anterioare și postconvicțională nu a fost „în conformitate cu legea”.

Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din convenție. Dl Fedorov (depunerea nr. 7398/18) a prezentat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la absența unui remediu intern eficace pentru a se plânge de supraveghere video permanentă în centrele de detenție (a se vedea tabelul anexat). Această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie încălcarea articolului 13 din Convenție în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Gorlov și altele) , citat mai sus, §§ 106-10).

ÎN PRIVIND COMPLAINTE 11. Dl Tsarev (depunerea nr. 83036/17) a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul diferitelor articole ale Convenției. 12. Curtea a examinat aceste plângeri și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție.

APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea Gorlov și alții) , cu alte referințe, § 120, care a impus statului contestat o obligație juridică, în temeiul articolului 46 din Convenție, de a pune în aplicare, sub supravegherea Comitetului de Miniștri, măsuri care consideră adecvate pentru a asigura dreptul reclamanților și altor persoane în poziția lor de a respecta viața privată, Tribunalul consideră că constatarea unei încălcări constituie o satisfacție suficientă în acest caz.

Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declară plângerile privind supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconvicțională și o altă plângere în cadrul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum sunt prezentate în tabelul adăugat, admisibile și restul cererii nr. 83036/17 inadmisibil; Deține că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconvicțională; deține că a existat o încălcare a articolului din Convenție în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 8 din Convenție (a se vedea tabelul anexat); că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 28 iulie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

Viktoriya Maradudina Peeter Roosma Președintele adjunct al secretarului interimar APPENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (Vizualizare video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconvicție) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Detenție Perioada de detenție Circumstanțe specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite 83036/17 30/10/2017 (3 solicitanți) Sergey Nikolayevich TSAREV 1980 Gennadiy Vasilyevich BOGDANOV 1967 Vyacheslav Yuryevich PANFILOV 1972 IK-34 Krasnoyarsk regiunea (toți reclamanții), Prison-2 Krasnoyarsk regiunea (Dl Tsarev), IZ-1 Krasnoyarsk regiunea (Dl Tsarev) de la 15/11/2012 la 03/10/2017 (Dl Tsarev regiunea Krasnoyarsk) de la 01/06/2012 la 10/12/2017 (Dl Bogdanov) de la 31/12/2012 la 05/06/20 (Dl Panfilov) de la 21/11/2019 la 28/09/20 (Dl Tsarev închisoare-2 Krasnoyarsk regiune) de la 29/09/20 la 08/1020 (Dl Tsarev IZ/2020 (Dl Tsarev).

1 Regiune Krasnoyarsk) Detenție în diferite celule cu supraveghere video, operatori de sex opus. 7398/18 16/01/2018 Vladimir Borisovich FEDOROV 1962 SIZO-1 Regiune Krasnoyarsk de la 10/02/2011 la 24/08/2017 Detenție în diferite celule cu supraveghere video. Art. 13 - lipsa de orice remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește supravegherea video constantă în instalația de detenție.

THIRD SECTION

CASE OF TSAREV AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 83036/17 and 7398/18) JUDGMENT STRASBOURG 28 July 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Tsarev and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Peeter Roosma, President, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 10 March 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities. Some applicants also raised other complaints under the Convention. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

The applicants complained principally of the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities. They relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads, in so far as relevant, as follows: “1. Everyone has the right to respect for his private ... life … 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

The Court has already established, in an earlier case against Russia, that the national legal framework governing the placement of detainees under permanent video surveillance in penal institutions falls short of the standards set out in Article 8 of the Convention (see Gorlov and Others v. Russia , nos. 27057/06 and 2 others, 2 July 2019). In Gorlov and Others , the Court summed up the general principles concerning the detainees’ right to respect for private life reiterating that placing a person under permanent video surveillance whilst in detention was to be regarded as a serious interference with the individual’s right to respect for his or her privacy (ibid., §§ 81-82). It has further concluded that the national law cannot be regarded as being sufficiently clear, precise or detailed to have afforded appropriate protection against arbitrary interference by the authorities with the detainees’ right to respect of their private life (ibid., §§ 97-98).

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. It considers, regard being had to the case-law cited above, that in the instant case the placement of the applicants under permanent video surveillance when confined to their cells in pre-trial and post-conviction detention facilities was not “in accordance with law”.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10. Mr Fedorov (application no. 7398/18) also submitted a complaint under Article 13 of the Convention about the absence of an effective domestic remedy to complain about permanent video surveillance in detention facilities (see the appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it discloses a violation of Article 13 of the Convention in the light of its well-established case-law (see Gorlov and Others , cited above, §§ 106-10).

REMAINING COMPLAINTS

11. Mr Tsarev (application no. 83036/17) also raised other complaints under various Articles of the Convention.

12.

The Court has examined these complaints and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see Gorlov and Others , with further references, § 120, which imposed on the respondent State a legal obligation, under Article 46 of the Convention, to implement, under the supervision of the Committee of Ministers, such measures as they consider appropriate to secure the right of the applicants and other persons in their position to respect of their private life), the Court considers that the finding of a violation constitutes a sufficient just satisfaction in the present case. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the complaints concerning the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities and another complaint under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible, and the remainder of application no. 83036/17 inadmissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities; Holds that there has been a violation of Article 13 of the Convention in relation to the complaint under Article 8 of the Convention (see the appended table); Holds that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 28 July 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Peeter Roosma Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention (permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Detention facility Period of detention Specific circumstances Other complaints under well-established case-law 83036/17 30/10/2017 (3 applicants) Sergey Nikolayevich TSAREV 1980 Gennadiy Vasilyevich BOGDANOV 1967 Vyacheslav Yuryevich PANFILOV 1972 IK-34 Krasnoyarsk Region (all applicants), Prison-2 Krasnoyarsk Region (Mr Tsarev), IZ-1 Krasnoyarsk Region (Mr Tsarev) from 15/11/2012 to 03/10/2017 (Mr Tsarev) from 01/06/2012 to 10/12/2017 (Mr Bogdanov) from 31/12/2012 to 05/06/2020 (Mr Panfilov) from 21/11/2019 to 28/09/2020 (Mr Tsarev Prison-2 Krasnoyarsk Region) from 29/09/2020 to 08/10/2020 (Mr Tsarev IZ ‑ 1 Krasnoyarsk Region) Detention in different cells with video surveillance, opposite-sex operators. 7398/18 16/01/2018 Vladimir Borisovich FEDOROV 1962 SIZO-1 Krasnoyarsk Region from 10/02/2011 to 24/08/2017 Detention in different cells with video surveillance. Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of constant video surveillance in the detention facility.