CASE OF TEKHNYUK v. RUSSIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE TEKHNYUK v. RUSSIA (Aplicații nos. 17112/16 și altele – a se vedea lista adăugată) HOTĂRÂREA Strasburg 13 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Tekhnyuk v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Frédéric Krenc, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 15 septembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTELE Detaliile și informațiile reclamantului privind cererile sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție post-convicție și a formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 din Convenție Reclamantul s-a plâns de supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție post-convicție. El se bazează pe art. 8 din Convenție, care se menționează, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul de a respecta ... viața sa privată ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea a stabilit deja, într-un caz anterior împotriva Rusiei, că cadrul juridic național care reglementează plasarea deținuților sub supraveghere video permanentă în instituțiile penale nu este conform standardelor prevăzute la art. 8 din Convenție (a se vedea Gorlov și alții c. Rusia , nr. 27057/06 și altele 2, 2 iulie 2019). În Gorlov și alții , Curtea a rezumat principiile generale referitoare la dreptul deținutului de a respecta viața privată care reiterează că plasarea unei persoane sub supraveghere video permanentă în timp ce era în detenție a fost considerată o ingerință gravă cu dreptul individului la respectarea vieții private (ibid. §§ 81-82). De asemenea, a concluzionat că legislația națională nu poate fi considerată suficient de clară, precisă sau detaliată pentru a oferi protecție adecvată împotriva interferențelor arbitrare de către autoritățile cu dreptul deținuților la respectarea vieții lor private (ibid., §§ 97-98). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Acesta consideră că, având în vedere jurisprudența menționată mai sus, că, în cazul instantaneu, plasarea reclamantului sub supraveghere video permanentă atunci când este reținut în centrele de detenție postconvicțională nu a fost „în conformitate cu legea”. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie o încălcare a art. 8 din Convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BINE ESTABLIZAT-LAW 10. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv. În consecință, acestea trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Sergey Babushkin c. Rusia, nr. 5993/08, 28 noiembrie 2013). Reclamantul a prezentat, de asemenea, alte plângeri în temeiul diferitelor articole ale Convenției. 12. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Gorlov și alții, Punctul 16401/12 și art. 9 altele, 21 martie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 15. Curtea consideră în continuare oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declară plângerile privind supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție post-convicție și alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite, astfel cum se prevede în tabelul adăugat mai jos, admisibil și restul plângerilor stabilite în cererea nr. 17112/16 inadmisibil; Deține că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție post-convicție; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (viziune video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioare sau postconvicție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele reprezentantului și locația Facilității de detenție Perioada de detenție Circumstanțe specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 17112/16 03/03/2016 57630/17 04/07/2017 37339/19 08/05/2019 Vladislav Vasilievich TEKHNYUK 1982 Yekaterina Viktorovna Yefremova Moscova IK-6 Khabarovsk regiune de la 25/06/2018 Detenție în diferite celule cu supraveghere video, operatori de sex opus, supraveghere video într-o sală de baie și/sau duș. Reclamantul se plânge despre condițiile de detenție în colonia corecțională nr. IK-56, regiunea Sverdlovsk, de la 04/11/2011 la 11/09/2017. A formulat o cerere de daune în acest sens. Instanțele interne au stabilit că reclamantul a fost alocat 1 mp de spațiu personal și i-a acordat 2 000 de RUB drept prejudiciu moral (aproximativ 25 EUR). Decizia finală privind această chestiune a fost luată de Curtea Supremă a Federației Ruse la 28/08/2019. 5.750 [1] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

TEKHNYUK v. RUSSIA

(Applications nos. 17112/16 and 2 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Tekhnyuk v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Andreas Zünd,

Frédéric Krenc,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 15 September 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the applications are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the permanent video surveillance of detainees in post-conviction detention facilities. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

6.

The applicant complained of the permanent video surveillance of detainees in post-conviction detention facilities. He relied on Article 8 of the Convention, which reads, in so far as relevant, as follows:

“1.

Everyone has the right to respect for his private ... life

...

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

7.

The Court has already established, in an earlier case against Russia, that the national legal framework governing the placement of detainees under permanent video surveillance in penal institutions falls short of the standards set out in Article 8 of the Convention (see

Gorlov and Others v. Russia

, nos.

27057/06 and 2 others, 2 July 2019). In

Gorlov and Others

, the Court summed up the general principles concerning the detainees’ right to respect for private life reiterating that placing a person under permanent video surveillance whilst in detention was to be regarded as a serious interference with the individual’s right to respect for his or her privacy (ibid., §§ 81-82). It has further concluded that the national law cannot be regarded as being sufficiently clear, precise or detailed to have afforded appropriate protection against arbitrary interference by the authorities with the detainees’ right to respect of their private life (ibid., §§ 97-98).

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. It considers, regard being had to the case-law cited above, that in the instant case the placement of the applicant under permanent video surveillance when detained in post-conviction detention facilities was not “in accordance with law”.

9.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article

8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10.

The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see the appended table). These complaints are not manifestly ill

‑

founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its well-established case-law (see

Sergey Babushkin v. Russia

, no. 5993/08, 28 November 2013).

REMAINING COMPLAINTS

11.

In application no.

17112/16 the applicant also raised other complaints under various Articles of the Convention.

12.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Gorlov and Others,

cited above, and

Mozharov and Others v. Russia,

no. 16401/12 and 9 others, 21 March 2017), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

15.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the permanent video surveillance of detainees in post-conviction detention facilities and other complaints under the well-established case-law, as set out in the appended table below, admissible,

and the remainder of the complaints set out in application no.

17112/16 inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the permanent video surveillance of detainees in post-conviction detention facilities;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see the appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three

months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 13 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention

(permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Detention facility

Period of detention

Specific circumstances

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros)

[1]

17112/16

03/03/2016

57630/17

04/07/2017

37339/19

08/05/2019

Vladislav Vasilyevich TEKHNYUK

1982

Yekaterina Viktorovna Yefremova

Moscow

IK-6 Khabarovsk Region

from 25/06/2018 onwards

Detention in different cells with video surveillance, opposite-sex operators, video surveillance in a lavatory and/or shower room.

The applicant complains about conditions of detention in correctional colony no.

IK-56, Sverdlovsk Region, from 04/11/2011 to 11/09/2017. He brought a claim for damages in that respect. The domestic courts established that the applicant had been allocated 1 sq. m of personal space and awarded him RUB

2,000 as non-pecuniary damage (approximately EUR 25). The final decision on the matter was taken by the Supreme Court of the Russian Federation on 28/08/2019.

5,750

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.