CASE OF TARATUNIN AND OTHERS v. RUSSIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE TARATUNIN ȘI ALȚII v. RUSIA (Aplicații nr. 2051/18 și 4 altele – a se vedea lista adăugată) HOTĂRÂREA Strasburg 28 iulie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Taratunin și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Peeter Roosma, președinte, Andreas Zünd, Mihail Lobov, judecători și Viktoriya Maradudina, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 10 martie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconviință. Unii solicitanți au formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA PRIVIND DECIZII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 A CONVENȚIEI Reclamanții se plâng în principal de supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconvicțională. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 8 a Convenției, care se citește după cum urmează: „1. Toți au dreptul la respectarea vieții sale private... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea a stabilit deja, într-un caz anterior împotriva Rusiei, că cadrul juridic național care reglementează plasarea deținuților sub supraveghere video permanentă în instituțiile penale nu este conform standardelor prevăzute la art. 8 din Convenție (a se vedea Gorlov și alții c. Rusia , nr. 27057/06 și altele 2, 2 iulie 2019). În Gorlov și alții , Curtea a rezumat principiile generale referitoare la dreptul deținutului de a respecta viața privată care reiterează că plasarea unei persoane sub supraveghere video permanentă în timp ce era în detenție a fost considerată o ingerință gravă cu dreptul individului la respectarea vieții private (ibid. §§ 81-82). De asemenea, a concluzionat că legislația națională nu poate fi considerată suficient de clară, precisă sau detaliată pentru a oferi protecție adecvată împotriva interferențelor arbitrare de către autoritățile cu dreptul deținuților la respectarea vieții lor private (ibid., §§ 97-98). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Acesta consideră, având în vedere jurisprudența menționată mai sus, că, în cazul instantaneu, plasarea reclamanților sub supraveghere video permanentă atunci când se limitează la celulele lor în centrele de detenție anterioare și postconvicțională nu a fost „în conformitate cu legea”. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABILIZATĂ 10. Unii solicitanți se plângeau, de asemenea, în conformitate cu art. 13 din Convenție, în legătură cu absența unui remediu intern eficace pentru a se plânge de supraveghere video permanentă în centrele de detenție (a se vedea tabelul adăugat). Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv. În consecință, acestea trebuie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, o încălcare a art. 13 din Convenție, având în vedere jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Gorlov și altele, citată mai sus, §§§ 106-10). 2051/18 și 46807/18, reclamanții au prezentat, de asemenea, alte plângeri în temeiul diverselor articole ale Convenției. 12. Curtea a examinat cererile și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile pe care le-au făcut-o sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Gorlov și alții) , citat mai sus, cu alte referințe, § 120, care impune statului contestat o obligație juridică, în temeiul articolului 46 din Convenție, pentru a pune în aplicare, sub supravegherea Comitetului de Miniștri, măsurile care consideră adecvate pentru a asigura dreptul reclamanților și altor persoane în poziția lor de a respecta viața privată, Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie o satisfacție suficientă pentru acest caz. Decide să se alăture cererilor; declară plângerile privind supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioare sau postconvicțională și celelalte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum sunt prezentate în tabelul adăugat, admisibile și restul cererilor nr. 2051/18 și 46807/18 inadmisibil; că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioare sau postconvicțională; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 28 iulie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Viktoriya Maradudina Peeter Roosma Președintele adjunct al secretarului interimar APPENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (Vizualizare video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioare sau postconvicție) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Locație Detenție Perioada de detenție Circumstanțe specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite 2051/18 20/12/2017 Yevgeniy Aleksandrovich TARATUNNIN 1979 Gavrilitsa Irina Aleksandrovna Krasnoyarsk IK-17 Krasnoyarsk Regiunea 15/09/2014 până la 21/06/2017 operatori opus-sex, detenție în diferite celule cu supraveghere video Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește supravegherea video permanentă în centrele de detenție. 46807/18 17/09/2018 Andrey Sergeyevich GADZHIYEV 1978 Yefremova Yekaterina Viktorovna Moscova SIZO-1 Irkutsk Regiunea 18/05/2018 până la 24/05/2018 operatorii de sex opus Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește supravegherea video permanentă în centrele de detenție. 50289/20 16/10/2020 Sergey Sergeyevich KHUSAINOV 1998 IK-31 Krasnoyarsk Regiune 17/10/2019-pentru operatori de sex opus, supraveghere video într-o sală de baie și/sau duș, detenție în diferite celule cu supraveghere video 50526/20 20/10/2020 Dmitriy Dmitriyevich FEDORUSHKIN 1980 IK-37 Perm regiune 29/08/2017 - în așteptarea detenției în diferite celule cu supraveghere video, operatori de sex opus, supraveghere video într-o sală de lavare și/sau duș Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește supravegherea video permanentă în centrele de detenție. 55558/20 24/11/2020 Andrey Vladimirovich LITVINTSEV 1971 Yesina Tatyana Robertovna Sevastopol IK-6 Khabarovsk regiune 09/02/2018 - în așteptarea operatorilor de sex opus, detenție în diferite celule cu supraveghere video, supraveghere video în timpul plimbării Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește supravegherea video permanentă în centrele de detenție.

THIRD SECTION

CASE OF

TARATUNIN AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 2051/18 and 4 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

28 July 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Taratunin and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Peeter Roosma,

President,

Andreas Zünd,

Mikhail Lobov,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 10 March 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities. Some applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

6.

The applicants complained principally of the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities. They relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads as follows:

“1.

Everyone has the right to respect for his private ... life ...

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

7.

The Court has already established, in an earlier case against Russia, that the national legal framework governing the placement of detainees under permanent video surveillance in penal institutions falls short of the standards set out in Article 8 of the Convention (see

Gorlov and Others v. Russia

, nos.

27057/06 and 2 others, 2 July 2019). In

Gorlov and Others

, the Court summed up the general principles concerning the detainees’ right to respect for private life reiterating that placing a person under permanent video surveillance whilst in detention was to be regarded as a serious interference with the individual’s right to respect for his or her privacy (ibid., §§ 81-82). It has further concluded that the national law cannot be regarded as being sufficiently clear, precise or detailed to have afforded appropriate protection against arbitrary interference by the authorities with the detainees’ right to respect of their private life (ibid., §§ 97-98).

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. It considers, regard being had to the case-law cited above, that in the instant case the placement of the applicants under permanent video surveillance when confined to their cells in pre-trial and post-conviction detention facilities was not “in accordance with law”.

9.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10.

Some applicants also complained under Article 13 of the Convention about the absence of an effective domestic remedy to complain about permanent video surveillance in detention facilities (see the appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose a violation of Article 13 of the Convention in the light of its well-established case-law (see

Gorlov and Others

, cited above, §§ 106-10).

REMAINING COMPLAINTS

11.

In applications nos.

2051/18 and 46807/18, the applicants also raised other complaints under various Articles of the Convention.

12.

The Court has examined the applications and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Gorlov and Others

, cited above, with further references, §

120, which imposed on the respondent State a legal obligation, under Article

46 of the Convention, to implement, under the supervision of the Committee of Ministers, such measures as they consider appropriate to secure the right of the applicants and other persons in their position to respect of their private life), the Court considers that the finding of a violation constitutes a sufficient just satisfaction in the present case.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible,

and the remainder of the applications nos.

2051/18 and 46807/18 inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 28 July 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Peeter Roosma

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention

(permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Detention facility

Period of detention

Specific circumstances

Other complaints under well-established case-law

2051/18

20/12/2017

Yevgeniy Aleksandrovich TARATUNIN

1979

Gavrilitsa Irina Aleksandrovna

Krasnoyarsk

IK-17 Krasnoyarsk Region

15/09/2014 to 21/06/2017

opposite-sex operators, detention in different cells with video surveillance

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of permanent video surveillance in detention facilities.

46807/18

17/09/2018

Andrey Sergeyevich GADZHIYEV

1978

Yefremova Yekaterina Viktorovna

Moscow

SIZO-1 Irkutsk Region

18/05/2018 to 24/05/2018

opposite-sex operators

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of permanent video surveillance in detention facilities.

50289/20

16/10/2020

Sergey Sergeyevich KHUSAINOV

1998

IK-31 Krasnoyarsk Region

17/10/2019-pending

opposite-sex operators, video surveillance in a lavatory and/or shower room, detention in different cells with video surveillance

50526/20

20/10/2020

Dmitriy Dmitriyevich FEDORUSHKIN

1980

IK-37 Perm Region

29/08/2017 - pending

detention in different cells with video surveillance, opposite-sex operators, video surveillance in a lavatory and/or shower room

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of permanent video surveillance in detention facilities.

55558/20

24/11/2020

Andrey Vladimirovich LITVINTSEV

1971

Yesina Tatyana Robertovna

Sevastopol

IK-6 Khabarovsk Region

09/02/2018 - pending

opposite-sex operators, detention in different cells with video surveillance, video surveillance during the walk

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of permanent video surveillance in detention facilities.