Semyan și alții împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE SEMYAN ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 56813/10 și altele 2 – a se vedea lista anexată) JUDIȚIA Strasburg 28 iulie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Semyan și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 19 mai 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de supraveghere secretă în contextul procedurii penale împotriva acestora. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții s-au plâns de utilizarea unor măsuri de „înregistrare” sau de „experimentare operativă” (calificate în tabelul atașat) în cursul procedurii penale împotriva acestora. Ei au invocat, în mod expres sau în substanță, la art. 8 din Convenție, care se citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 8 „1.

Toți au dreptul la respectarea vieții sale private ..., … Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” 7. În ceea ce privește admisibilitatea plângerii, Curtea a stabilit deja în mai multe ocazii, în contextul articolului 8, că o reexaminare judiciară incapabilă de a examina dacă interferența contestată a răspuns la o necesitate socială pressante și este proporțională cu obiectivele urmărite nu a putut fi considerată un remediu eficace (a se vedea Akhlyustin/Rusia) , nr. 21200/05, §§ 24-27, 7 noiembrie 2017). Curtea a subliniat, de asemenea, faptul că reclamanții nu pot fi reproșați pentru încercarea lor de a-și aduce atenția instanțelor interne prin remediile considerate în mod incorect eficace în absența dovezilor că au fost conștienți sau ar fi trebuit să devină conștienți de inutilitatea modului lor de acțiune (compare, Zubkov și alții c. Rusia, nr. 29431/05 și altele 2, § 107, 7 noiembrie 2017). Astfel,

perioada de șase luni în prezenta cerere se calculează din deciziile finale în cadrul procedurii utilizate de solicitanți (ibid, §§ 100-11). În acest sens, Curtea constată că reclamanții au respectat cerințele de șase luni și că plângerile lor nu sunt, vădit nefondate, nici inadmisibile din alte motive enumerate la art. 35 din convenție. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.

În ceea ce privește meritul acestor plângeri, Curtea reiterează că măsurile de supraveghere secrete, inclusiv înregistrarea video și audio a comunicațiilor reclamanților, constituie o ingerință în dreptul lor la respectarea vieții lor private, în sensul articolului 1 din Convenție, și trebuie să fie justificate în temeiul articolului 8 § 2 (a se vedea, de exemplu, Bykov c. Rusia [GC], nr. 4378/02, § 72, 10 martie 2009). În plus, aceasta reiterează că competența instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficace a licenței și a „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere contestate și să furnizeze suficiente garanții împotriva arbitrației în sensul articolului 2 din Convenție (a se vedea Zubkov și alții citate mai sus, 131). Hotărârea, Curtea a concluzionat că legislația rusă care a permis poliției să efectueze supraveghere secretă fără autorizație judiciară nu a respectat standardele de calitate a dreptului prevăzute la art. 8 din Convenție.

În opinia Curții, lăsând operațiunea secretă de supraveghere la discreția exclusivă a autorităților de aplicare a legii, legislația internă nu a furnizat garanții adecvate împotriva diferitelor posibile abuzuri (a se vedea Bykov, citat mai sus, §§ 73-83). 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Acesta consideră că, în cazul instantaneu, interceptarea și înregistrarea comunicărilor reclamanților efectuate în absența unei autorizații judiciare nu au fost însoțite de garanții adecvate împotriva diferitelor posibile abuzuri, au fost deschise la arbitrare și au fost incompatibile cu cerințele de legalitate 11. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 8 din convenție.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin, citate mai sus; Zubkov și alții, citate mai sus; Dudchenko, citate mai sus; Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, 7 noiembrie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat.

14. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 28 iulie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurii penale) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Defecte specifice Sumele acordate pentru prejudiciu moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 56813/10 01/08/2010 Fedor Ivanovich SEMYAN 1962 experiment operativ 31/10/2008 Departamentul Regional de Interni Volgograd Utilizarea unor măsuri de „supraveghere” sau de „experimentare operativă” care nu sunt însoțite de suficiente garanții împotriva arbitrarității (“qualității legii”), nici o autorizație judiciară a măsurilor de supraveghere.

7,500 30951/11 11/04/2011 Yuriy Edisherovich SHONIYA 1982 („наладение”) Necunoscută Utilizarea măsurilor de „înregistrare” sau de „experimentare operativă” care nu sunt însoțite de suficiente garanții împotriva arbitrariei (“qualității legii”), reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva acestuia, fără autorizare judiciară a măsurilor de supraveghere. 7,500 58265/11 15/08/2011 Andrey Andreyevich LUCYANENKO 1950 („наалдение”) 14/11/2008, Departamentul de Interne din Moscova Utilizarea măsurilor de „surveghere” sau de „experimentare operativă” care nu sunt însoțite de suficiente garanții împotriva arbitrarității (”qualitate a dreptului”), nici o autorizație judiciară a măsurilor de supraveghere.

7,500 [1] Plus orice impozit care poate fi percepubil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF SEMYAN AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 56813/10 and 2 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 28 July 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Semyan and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 19 May 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of secret surveillance in the context of the criminal proceedings against them. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

The applicants complained of the use of “surveillance” or “operative experiment” measures (as specified in the attached table) in the course of the criminal proceedings against them. They relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads, in so far as relevant, as follows: Article 8 “1. Everyone has the right to respect for his private ... life, … 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

As to the admissibility of the complaint, the Court has already established on a number of occasions, in the context of Article 8, that a judicial review which was incapable of examining whether the contested interference answered a pressing social need and was proportionate to the aims pursued could not be considered an effective remedy (see Akhlyustin v Russia , no. 21200/05, §§ 24-27, 7 November 2017). The Court has also emphasised that the applicants cannot be reproached for their attempt to bring their grievances to the attention of the domestic courts through the remedies which they mistakenly considered effective in the absence of evidence that they were aware or should have become aware of the futility of their course of action (compare, Zubkov and Others v. Russia, nos. 29431/05 and 2 others, § 107, 7 November 2017). Thus, the six-month period in the present applications shall be calculated from the final decisions in the proceedings used by the applicants (ibid, §§ 100-11). In this regard, the Court notes that the applicants have complied with the six months’ requirement and that their complaints are neither manifestly ill-founded nor inadmissible on any other grounds listed in Article 35 of the Convention. They must therefore be declared admissible.

As to the merits of these complaints, the Court reiterates that covert surveillance measures, including video and audio recording of the applicants’ communications, amount to an interference with their right to respect for their private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, and are to be justified under Article 8 § 2 (see, for example, Bykov v. Russia [GC], no. 4378/02, § 72, 10 March 2009). It further reiterates that it is incumbent on the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention (see Zubkov and Others , cited above, § 131).

In Bykov judgement, the Court has concluded that the Russian legislation which permitted the police to conduct secret surveillance without judicial authorisation fell short of the standards of the quality of law set out in Article 8 of the Convention. In the Court’s view, leaving the secret surveillance operation to the sole discretion of law enforcement authorities, the domestic law failed to provide adequate safeguards against various possible abuses (see Bykov, cited above, §§ 73-83).

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. It considers that in the instant case the interception and recording of the applicants’ communications conducted in the absence of a judicial authorisation were not accompanied by adequate safeguards against various possible abuses, were open to arbitrariness and inconsistent with the requirement of lawfulness .

11.

Accordingly, there has been a violation of Article 8 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Akhlyustin, cited above; Zubkov and Others, cited above; Dudchenko, cited above; Moskalev v. Russia, no. 44045/05, 7 November 2017 and Konstantin Moskalev v. Russia, no. 59589/10, 7 November 2017), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

14.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 28 July 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 8 of the Convention (secret surveillance in the context of criminal proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Type of secret surveillance Date of the surveillance authorisation Name of the issuing authority Specific defects Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 56813/10 01/08/2010 Fedor Ivanovich SEMYAN 1962 operative experiment 31/10/2008 Volgograd Regional Interior Department The use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness (”quality of law”), no judicial authorisation of the surveillance measures. 7,500 30951/11 11/04/2011 Yuriy Edisherovich SHONIYA 1982 surveillance (“наблюдение”) Unknown The use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness (”quality of law”), the applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him, no judicial authorisation of the surveillance measures. 7,500 58265/11 15/08/2011 Andrey Andreyevich LUKYANENKO 1950 surveillance (“наблюдение”) 14/11/2008, the Moscow Interior Department The use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness (”quality of law”), no judicial authorisation of the surveillance measures. 7,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.