- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 octombrie 2022
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 8
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 8
Tretyakov și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
CAUZA DE TRITYAKOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 51127/13 și altele 3 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 27 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Tretyakov și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , președinte Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina , grefierul adjunct al secțiunii interioare , care a deliberat în privat la 6 octombrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de supraveghere secretă în contextul procedurilor penale împotriva acestora. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII , având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângea că ordonanțe judiciare care autorizează interceptarea comunicațiilor telefonice nu au fost comunicate acestora în contravenție cu art. 8 din Convenție, care, în măsura următoarelor, citește după cum urmează: „1.
Oricine are dreptul de a respecta ... viața sa privată ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile menite să intercepteze comunicațiile telefonice constituie o interferență în exercitarea drepturilor prevăzute la art. 8 din Convenție și că o astfel de interferență va da naștere la o încălcare a articolului 8 din Convenție, cu excepția cazului în care se poate demonstra că aceaceasta a fost „în conformitate cu legea”, a urmărit unul sau mai multe obiective legitime, astfel cum sunt definite în al doilea paragraf, și a fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective (a se vedea, printre altele, autoritățile) , Goranova Karaeneva c. Bulgaria , nr. 12739/05 , § 45, 8 martie 2011 . Curtea a stabilit deja, în mai multe cazuri anterioare,
că refuzul din partea autorităților interne de a divulga o autorizație de supraveghere reclamanților fără un motiv valabil le-a privat de orice posibilitate de a avea licența măsurilor de supraveghere și „necesitatea lor într-o societate democratică” revizuită și constituie o încălcare a articolului 8 din Convenție (a se vedea, printre altele, Šantare și Labazoikovs Letonia , nr. 34148/07 , §§ 60-62, 31 martie 2016; Radzhab Magomedov c. Rusia , nr. 20933/08 , §§ 80-84, 20 decembrie 2016; și Zubkov și alții c. Rusia , nr. 29431/05 și altele 2 , §§§ 122-32, 7 noiembrie 2017). Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.
Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea respinge obiecțiile guvernului cu privire la nerespectarea reclamanților cu privire la epuizarea și șase Cerințe lunare (a se vedea, pentru raționare similară, Zubkov și alții , citate mai sus §§ 85-111) și consideră că în cazul instantanez nu există nimic care să sugereze că instanța internă care a autorizat supravegherea secretă împotriva reclamantului a verificat dacă a existat o „credință rațională” împotriva lui sau a aplicat testul „necesității într-o societate democratică” și „proporționalitate”. În plus, refuzul de a divulga autorizația de supraveghere reclamanților fără niciun motiv valabil le-a privat de orice posibilitate de a avea licența măsurii și de „necesitatea sa într-o societate democratică” revizuită în funcție de principiile relevante ale articolului 8 din convenție.
8 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 11. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înălții Parte contractanți în cauză permite să se facă numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă pentru cel rănit.” 12. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin c. Rusia, nr. 21200/05, 7 noiembrie 2017; Zubkov și alții, citate mai sus; Dudchenko c. Rusia, nr. 37717/05, 7 noiembrie 2017; Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017; și Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, 7 noiembrie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.
13. Curtea consideră în continuare că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Declară că cererile sunt admisibile; Declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție referitoare la supravegherea secretă în contextul procedurilor penale; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 27 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurii penale) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Numele autorității emitente Alte informații relevante Defecte specifice Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 51127/13 30/07/2013 Maksim Pavlovich TRETYAKOV 1978 intercepție a comunicațiilor telefonice 23/05/2008, reclamantul Curții Regionale de Moscova nu a furnizat o copie a autorizației de supraveghere La 25/02/2013 Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut condamnarea reclamantului în apel Reclamantul a fost un avocat acuzat de accesoriu la supunere a reclamantului a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva lui 7,500 77354/13 20/11/2013 Alesya Ivanovna MEDVEDEVA 1976 Sergey Grigorievich Pinchuk Tyumen interceptarea comunicațiilor telefonice 30/06/2010, 04/07/2010, 20/07/2010, 10/08/2010, 20/07/2010, 29/09/2010, hotărârile Curții de District Tsentralnyy din Tyumen 21/07/2010, hotărârea Curții Regionale Tyumen.
Reclamantul a fost considerat vinovat de traficul de droguri.Decizia finală privind această chestiune a fost luată de Curtea Regională Tyumen la 18/06/2013 reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva acestuia 7.500 14042/14 07/02/2014 Aleksandr Nikolayevich DOROSHENKO 1990 Kozodayev Vladimir Nikolayevich Petrozavodsk intercepție de comunicații telefonice fără date, cu condiția ca Tribunalul Orașului Petrozavodskiy din Republica Karelia Reclamantul a fost considerat vinovat de traficul de droguri.Decizia finală privind această chestiune a fost luată de Curtea Supremă a Republicii Karelia la 29/08/2013, reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva lui 7,500 3044/16 01/12/2015 Yegor Grigorievich STRASHNENKO 1978 intercepție de comunicații telefonice Necunoscut Reclamantul a fost considerat vinovat de numeroase conturi de furt.Decizia finală privind această chestiune a fost luată de Curtea Regională Sverdlovsk la 17/09/2015.
Reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva acestuia/alea 7.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.
THIRD SECTION
CASE OF TRETYAKOV AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 51127/13 and 3 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 27 October 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Tretyakov and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli , President, Andreas Zünd , Frédéric Krenc , judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 6 October 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of secret surveillance in the context of criminal proceedings against them. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 § 1 of the Convention
The applicants complained that judicial orders authorising interception of their telephone communications had not been disclosed to them in contravention of Article 8 of the Convention, which, in so far as follows, reads as follows: “1. Everyone has the right to respect for his private ... life ... 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”
The Court reiterates that the measures aimed at interception of telephone communications amounted to an interference with the exercise of the rights set out in Article 8 of the Convention and that such interference will give rise to a breach of Article 8 of the Convention unless it can be shown that it was “in accordance with law”, pursued one or more legitimate aim or aims as defined in the second paragraph and was “necessary in a democratic society” to achieve those aims (see, among other authorities , Goranova ‑ Karaeneva v. Bulgaria , no. 12739/05, § 45, 8 March 2011).
The Court has already established, in a number of earlier cases, that the refusal on the part of the domestic authorities to disclose a surveillance authorisation to the applicants without a valid reason deprived them of any possibility to have the lawfulness of the surveillance measures and their “necessity in a democratic society” reviewed and amounted to a violation of Article 8 of the Convention (see, among other authorities, Šantare and Labazņikovs v. Latvia , no. 34148/07, §§ 60-62, 31 March 2016; Radzhab Magomedov v. Russia , no. 20933/08, §§ 80-84, 20 December 2016; and Zubkov and Others v. Russia , nos. 29431/05 and 2 others, §§ 122-32, 7 November 2017).
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court dismisses the Government’s objections as to the applicants’ failure to comply with the exhaustion and six ‑ month requirements (see, for similar reasoning, Zubkov and Others , cited above, §§ 85-111) and considers that in the instant case there is nothing to suggest that the domestic courts which authorised the covert surveillance against the applicant verified whether there was a “reasonable suspicion” against him or applied the “necessity in a democratic society” and “proportionality” test. Moreover, the refusal to disclose the surveillance authorisation to the applicants without any valid reason deprived them of any possibility to have the lawfulness of the measure, and its “necessity in a democratic society”, reviewed in the light of the relevant principles of Article 8 of the Convention.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
11. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Akhlyustin v. Russia, no. 21200/05, 7 November 2017; Zubkov and Others, cited above; Dudchenko v. Russia, no. 37717/05, 7 November 2017; Moskalev v. Russia, no. 44045/05, 7 November 2017; and Konstantin Moskalev v. Russia, no. 59589/10, 7 November 2017), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 8 of the Convention related to the secret surveillance in the context of criminal proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 27 October 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention (secret surveillance in the context of criminal proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Type of secret surveillance Date of the surveillance authorisation Name of the issuing authority Other relevant information Specific defects Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 51127/13 30/07/2013 Maksim Pavlovich TRETYAKOV 1978 interception of telephone communications 23/05/2008, Moscow Regional Court applicant not given a copy of the surveillance authorisation On 25/02/2013 The Supreme Court of the Russian Federation upheld the applicant’s conviction on appeal The applicant was an attorney charged with accessory to bribery the applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him/her 7,500 77354/13 20/11/2013 Alesya Ivanovna MEDVEDEVA 1976 Sergey Grigoryevich Pinchuk Tyumen interception of telephone communications 30/06/2010, 04/07/2010, 20/07/2010, 10/08/2010, 20/07/2010, 29/09/2010, decisions of Tsentralnyy District Court of Tyumen 21/07/2010, decision of Tyumen Regional Court The applicant was found guilty of drug dealing. The final decision on the matter was taken by the Tyumen Regional Court on 18/06/2013 the applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him/her 7,500 14042/14 07/02/2014 Aleksandr Nikolayevich DOROSHENKO 1990 Kozodayev Vladimir Nikolayevich Petrozavodsk interception of telephone communications no date provided Petrozavodskiy Town Court of the Republic of Karelia The applicant was found guilty of drug dealing. The final decision on the matter was taken by the Supreme Court of the Karelia Republic on 29/08/2013 the applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him/her 7,500 3044/16 01/12/2015 Yegor Grigoryevich STRASHNENKO 1978 interception of telephone communications Not known The applicant was found guilty of multiple counts of theft. The final decision on the matter was taken by the Sverdlovsk Regional Court on 17/09/2015. the applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him/her 7,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.