Instanța

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Data

28 iulie 2022

Stat pârât

RUS

Articole

Articolul 8, Articolul 13

Concluzia

Încălcare — Articolul 8
Încălcare — Articolul 13

Margiyev și alții împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

CAUZA DE MARGIYEV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 56984/10 și altele 2 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 28 iulie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Margiyev și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Peeter Roosma, Frédéric Krenc, judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 7 aprilie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de supravegherea secretă în contextul procedurii penale. În cererile nr. 49434/11 și 57823/11, reclamanții au formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 din Convenție Reclamanții se plângeau că interceptarea conversațiilor telefonice lor în cursul procedurii penale împotriva lor au încălcat dreptul de a respecta viața privată, domiciliul și corespondența lor. Ei au invocat, în mod expres sau în substanță, la art. 8 din Convenția, care se citește după cum urmează: art. 8 „1. Toată lumea are dreptul la respect pentru viața sa privată și de familie, casa lui și corespondența lui.

Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile destinate interceptării comunicațiilor telefonice constituie o interferență în exercitarea drepturilor prevăzute la art. 8 din Convenție și că o astfel de interferență va da naștere la o încălcare a articolului 8 din Convenție, cu excepția cazului în care se poate demonstra că este „în conformitate cu legea”, a urmărit unul sau mai multe obiective legitime, astfel cum sunt definite în al doilea paragraf, și a fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective (a se vedea, printre altele, autoritățile, Goranova-Karaeneva v. Bulgaria , nr. 12739/05, § 45, 8 martie 2011 . Reafirmă în continuare că este obligația instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficace a legii și a „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere atacate și să furnizeze suficiente garanții împotriva arbitrației în sensul articolului 8 § 2 din convenție (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia ,

nr. 29431/05 și altele 2 §§§ 131, 7 noiembrie 2017 . Nerespectarea acestor cerințe a condus Curții la încheierea unei încălcări a articolului 8 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Dudchenko c. Rusia , nr. 37717/05, § 45, 7 noiembrie 2017, citat mai sus, §§ 93-100, în care s-a constatat că instanțele interne nu au verificat, atunci când autorizează supravegherea secretă în ceea ce privește reclamantul, dacă există o „suppunere rațională” împotriva lui și să aplice „necesitatea într-o societate democratică” și „proporționalitatea” testelor). Curtea nu pierde de vedere că în cazurile anterioare împotriva Rusiei nu a stabilit disponibilitatea unor remedii eficace pentru reclamanții de evacuare înainte de introducerea unei plângeri în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Zubkov și alții §§ 85-99).

În acest sens, aceasta reiterează că reclamanții nu pot fi reproșați pentru încercarea lor de a-și aduce atenția instanțelor interne prin remediile pe care le-au considerat în mod incorect eficace în absența dovezilor că au fost conștienți sau că ar fi trebuit să devină conștienți de inutilitatea cursului lor de acțiune (ibid., §107 în amendă Curtea este convinsă că plângerile reclamanților respectă criteriile de admisibilitate prevăzute la art. 35 din Convenție. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să poată convinge acest lucru să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.

Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazurile instantanee (din tabelul adăugat) instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică” la examinarea plângerilor reclamanților. Capacitatea reclamanților de a contesta motivele juridice și factuale pentru a ordona măsuri de supraveghere împotriva acestora a fost în continuare afectată de refuzul accesului la autorizațiile de supraveghere. 11. Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BENE-ESTABILITATE-LAW 12. În cererea nr. 49434/11, reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 13 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții.

(a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv, în consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că plângerea dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea, printre altele, Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, 7 Noiembrie 2017, privind lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile privind supravegherea secretă. RECONTROLAREA COMPLAINTE 13. În cererea nr. 57823/11, reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul articolelor 3 și 6 din Convenție.

14. Curtea a examinat aceste plângeri și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile pe care le-a făcut-o sunt de competență, ele nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție.

APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 15. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 16. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin c. Rusia, nr. 21200/05, 7 noiembrie 2017, Zubkov și alții, citați mai sus, Dudchenko, citat mai sus, Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev, citat mai sus), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat.

17. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

plângerile privind supravegherea secretă în contextul procedurilor penale și al celorlalte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum sunt prezentate în tabelul adăugat, admisibile și restul cererii nr. 57823/11 inadmisibil; că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții în cererea nr. 49434/11 (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 28 iulie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurii penale) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Alte informații relevante Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 56984/10 27/08/2010 Marat Valerievich MARGIYEV 1979, experiment operativ, supraveghere („наладение”), colectarea eșantioanelor pentru o examinare comparativă 20/01/2010 Departamentul Interno al Republicii Osetiya-Alaniya de Nord Reclamantul a fost avocat (avocat) la momentul supravegherii.

Reclamantul a depus o plângere cu privire la supravegherea secretă. Hotărârea finală: Curtea Supremă a Osetiya de Nord -Republica Alaniya, la 18/08/2010 (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia, nr. 29431/05 și altele 2, § 107, 7 noiembrie 2017). Reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva sa; instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică”. 7.500 49434/11 25/07/2011 Denis Aleksandrovich ARSHINSKIY 1983 intercepție de comunicații telefonice 22/04/2008, Curtea Regională Sakhalin Reclamantul nu a primit o copie a autorizației de supraveghere; reclamantul și-a adus plângerile la atenția instanțelor naționale care au examinat cazul său penal, atât în fața instanței de prima instanție, cât și a instanței de casă.

Decizia finală: Hotărârea de cassare, 02/02/2011. Reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile care autorizează măsuri de supraveghere secretă împotriva acestuia; instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test democratic al societății”. Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul interceptabil – pentru a se plânge cu privire la supravegherea secretă. 7.500 57823/11 03/06/2011 Vitaliy Anatolyevich MALIN 1972 intercepție de comunicații telefonice 19/01/2007; 26/06/2007 Curtea Regională Orel 06/11/2007; 06/05/2008; 07/05/2008 Curtea de district Zheleznodorozhnyy din Orel Nu a primit copii ale autorizațiilor de supraveghere. Decizia finală: Curtea regională Orel la 25/03/2011.

Reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva sa; instanțele nu au verificat existența unei „suspectări raționale” și nu au aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică”. 7.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF MARGIYEV AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 56984/10 and 2 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 28 July 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Margiyev and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Peeter Roosma, Frédéric Krenc, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 7 April 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. In applications nos. 49434/11 and 57823/11 the applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

The applicants complained that the interception of their telephone conversations in the course of the criminal proceedings against them had violated their right to respect for their private life, home and correspondence. They relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads as follows: Article 8 “1. Everyone has the right to respect for his private and family life, his home and his correspondence. 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

The Court reiterates that the measures aimed at interception of telephone communications amounted to an interference with the exercise of the rights set out in Article 8 of the Convention and that such interference will give rise to a breach of Article 8 of the Convention unless it can be shown that it was “in accordance with law”, pursued one or more legitimate aim or aims as defined in the second paragraph and was “necessary in a democratic society” to achieve those aims (see, among other authorities, Goranova-Karaeneva v. Bulgaria , no. 12739/05, § 45, 8 March 2011). It further reiterates that it is the obligation of the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention (see Zubkov and Others v. Russia , nos. 29431/05 and 2 others, §§ 131, 7 November 2017). The failure to comply with these requirements has led the Court to conclude to a violation of the Article 8 of the Convention (see, for example, Dudchenko v. Russia , no. 37717/05, § 45, 7 November 2017, cited above, §§ 93-100, in which it was established that the domestic courts failed to verify, when authorising covert surveillance in respect of the applicant, whether there was a “reasonable suspicion” against him and to apply the “necessity in a democratic society” and “proportionality” tests).

The Court does not lose sight that in earlier cases against Russia it has not established an availability of effective remedies for the applicants to exhaust prior to introducing a complaint before the Court (see, for example, Zubkov and Others , cited, above, §§ 85-99). In this connection, it reiterates that the applicants cannot be reproached for their attempt to bring their grievances to the attention of the domestic courts through the remedies which they mistakenly considered effective in the absence of evidence that they were aware or should have become aware of the futility of their course of action (ibid., §107 in fine ).

The Court is satisfied that the applicants’ complaints comply with the admissibility criteria set out in Article 35 of the Convention.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant cases (as set out in the appended table) the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test” when examining the applicants’ complaints. The applicants’ ability to challenge the legal and factual grounds for ordering surveillance measures against them was further undermined by the refusal of access to the surveillance authorisations.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12. In application no. 49434/11, the applicant submitted a complaint under Article 13 of the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court. This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that the complaint also discloses a violation of the Convention in the light of its well-established case-law (see, among other authorities, Konstantin Moskalev v. Russia, no. 59589/10, 7 November 2017, concerning the lack of an effective remedy in respect of the complaints about covert surveillance).

REMAINING COMPLAINTS

13. In application no. 57823/11, the applicant also raised other complaints under Articles 3 and 6 of the Convention.

14.

The Court has examined these complaints and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, they either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

15. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

16.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Akhlyustin v. Russia, no. 21200/05, 7 November 2017, Zubkov and Others, cited above, Dudchenko, cited above, Moskalev v. Russia, no. 44045/05, 7 November 2017 and Konstantin Moskalev, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

17.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the complaints concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible, and the remainder of application no. 57823/11 inadmissible; Holds that these complaints disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court in application no. 49434/11 (see appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 28 July 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 8 of the Convention (secret surveillance in the context of criminal proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Type of secret surveillance Date of the surveillance authorisation Name of the issuing authority Other relevant information Specific defects Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 56984/10 27/08/2010 Marat Valeryevich MARGIYEV 1979 operative experiment, surveillance (“наблюдение”), collection of samples for a comparative examination 20/01/2010 Interior Department of the North Ossetiya-Alaniya Republic The applicant was a lawyer (advocate) at the time of surveillance. The applicant lodged a complaint about secret surveillance. Final judgment: the Supreme Court of the North Ossetiya -Alaniya Republic, on18/08/2010 (see Zubkov and Others v. Russia, nos. 29431/05 and 2 others, § 107, 7 November 2017). The applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him; the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test”. 7,500 49434/11 25/07/2011 Denis Aleksandrovich ARSHINSKIY 1983 interception of telephone communications 22/04/2008, the Sakhalin Regional Court The applicant was not given a copy of the surveillance authorisation; the applicant brought his grievances to the attention of the domestic courts that examined his criminal case, both before the first-instance and the cassation court. Final decision: Cassation judgment, 02/02/2011. The applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him/her; the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test”. Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law – to complain about the secret surveillance. 7,500 57823/11 03/06/2011 Vitaliy Anatolyevich MALIN 1972 interception of telephone communications 19/01/2007; 26/06/2007 the Orel Regional Court 06/11/2007; 06/05/2008; 07/05/2008 the Zheleznodorozhnyy District Court of Orel The applicant was not given copies of surveillance authorisations. Final decision: Orel Regional Court on 25/03/2011. The applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him; the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test”. 7,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.