Yudintsev și Shisterov împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE YUDINTSEV ȘI SHISTEROV v. RUSSIA (Aplicații nos. 78144/13 și 18082/14) HOTĂRÂREA Strasburg 9 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Yudintsev și Shisterov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 19 mai 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de supravegherea secretă în cadrul procedurii penale. În cererea nr. 18082/14, reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 ALEGATĂ A CONVENȚIEI Reclamanții se plâng în principal de supravegherea secretă în contextul procedurii penale. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 8 din Convenție, care se citește după cum urmează: art. 8 „1.

Fiecare are dreptul la respectarea vieții sale private … Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile de supraveghere secretă, inclusiv înregistrarea video și audio a comunicațiilor reclamantului, constituie o ingerință în dreptul său la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, și trebuie să fie justificate în temeiul articolului 2 (a se vedea, de exemplu, Bykov c. Rusia) [GC], nr. 4378/02, § 72, 10 martie 2009]. În plus, aceasta reiterează că competența instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficientă a legalității și a „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere contestate și să furnizeze suficiente garanții împotriva arbitrației în sensul articolului 8 § 2 din convenție (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia , nr. 29431/05 și alte două, § 131, 7 noiembrie 2017). Curtea a stabilit deja, într-o serie de cazuri anterioare,

că refuzul din partea autorităților naționale de a divulga o autorizație de supraveghere reclamanților fără un motiv valabil le-a privat de orice posibilitate de a avea licența măsurilor de supraveghere și „necesitatea lor într-o societate democratică” revizuită și constituie o încălcare a articolului 8 din convenție (a se vedea, printre altele, Šantare și Labaz usted v. Letonia , nr. 34148/07, §§ 60-62, 31 martie 2016; Radzhab Magomedov v. Rusia , nr. 20933/08, § 80-84, 20 decembrie 2016; și Zubkov și alții , citați mai sus, §§§ 122-32). Având examinat tot materialul prezentat, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument capabil să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.

Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, nu există nimic care să sugereze că instanța internă care a autorizat supravegherea secretă împotriva reclamanților a verificat dacă exista o „suppunere rezonabilă” împotriva acestora sau a aplicat testul „necesității într-o societate democratică” și „proporționalitate”. În plus, refuzul de a divulga autorizația de supraveghere reclamanților fără nici un motiv valabil le-a privat de orice posibilitate de a avea licența măsurii și de „necesitatea sa într-o societate democratică”, revizuită de un tribunal independent, având în vedere principiile relevante ale articolului 8 din Convenție. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție.

ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 11. Dl Shisterov (depunerea nr. 18082/14) au prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, probleme în temeiul Convenției, având în vedere binele relevante jurisprudența stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). Aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv. În consecință, acestea trebuie să fie declarate admisibile.

După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, §§ 23-36,7 noiembrie 2017). 41 din convenția 12. art. 41 din Convenția prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin c. Rusia, nr. 21200/05, 7 noiembrie 2017; Zubkov și alții, citate mai sus; Dudchenko c. Rusia, nr. 37717/05, 7 noiembrie 2017; Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.

14. Curtea consideră în continuare oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

cererile admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; declară că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 9 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurilor penale) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 78144/13 29/11/2013 Maksim Andreyevich YUDINTSEV 1977 Kachalkov Arkadiy Anatolyevich Tyumen intercepție de comunicații telefonice 30/06/2010, 04/07/2010, 20/07/2010, 10/08/2010, 20/07/2010, 29/09/2010, Curtea de District Tsentralnyy din Tyumen 21/07/2010, Tribunalul Regional Tyumen Reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva acestuia.

7,500 18082/14 06/02/2014 Andrey Yurievich SHISTEROV 1971 intercepție a comunicațiilor telefonice între ianuarie și aprilie 2003, hotărârea Curții Regionale de Perm din 26/01/2006 Reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva acestuia. Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în legislația internă în ceea ce privește interceptarea comunicațiilor telefonice. 7.500 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF YUDINTSEV AND SHISTEROV v. RUSSIA (Applications nos. 78144/13 and 18082/14) JUDGMENT STRASBOURG 9 June 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Yudintsev and Shisterov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 19 May 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. In application no. 18082/14, the applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

The applicants complained principally of the secret surveillance in the context of the criminal proceedings. They relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads as follows: Article 8 “1. Everyone has the right to respect for his private ... life … 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

The Court reiterates that covert surveillance measures, including video and audio recording of applicant’s communications, amount to an interference with his right to respect for his private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, and are to be justified under Article 8 § 2 (see, for example, Bykov v. Russia [GC], no. 4378/02, § 72, 10 March 2009). It further reiterates that it is incumbent on the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention (see Zubkov and Others v. Russia , nos. 29431/05 and 2 others, § 131, 7 November 2017).

The Court has already established, in a number of earlier cases, that the refusal on the part of the domestic authorities to disclose a surveillance authorisation to the applicants without a valid reason deprived them of any possibility to have the lawfulness of the surveillance measures and their “necessity in a democratic society” reviewed and amounted to a violation of Article 8 of the Convention (see, among other authorities, Šantare and Labazņikovs v. Latvia , no. 34148/07, §§ 60-62, 31 March 2016; Radzhab Magomedov v. Russia , no. 20933/08, §§ 80-84, 20 December 2016; and Zubkov and Others , cited above, §§ 122-32).

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case there is nothing to suggest that the domestic courts which authorised the covert surveillance against the applicants verified whether there was a “reasonable suspicion” against them or applied the “necessity in a democratic society” and “proportionality” test. Moreover, the refusal to disclose the surveillance authorisation to the applicants without any valid reason deprived them of any possibility to have the lawfulness of the measure, and its “necessity in a democratic society”, reviewed by an independent tribunal in the light of the relevant principles of Article 8 of the Convention.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11. Mr Shisterov (application no. 18082/14) submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well ‑ established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose a violation of the Convention in the light of its well-established case-law (see Konstantin Moskalev v. Russia , no. 59589/10, §§ 23-36,7 November 2017).

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Akhlyustin v. Russia, no. 21200/05, 7 November 2017; Zubkov and Others, cited above; Dudchenko v. Russia, no. 37717/05, 7 November 2017; Moskalev v. Russia, no. 44045/05, 7 November 2017 and Konstantin Moskalev, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

14.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of the criminal proceedings; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see the appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 9 June 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 8 of the Convention (secret surveillance in the context of criminal proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Type of secret surveillance Date of the surveillance authorisation Name of the issuing authority Specific defects Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 78144/13 29/11/2013 Maksim Andreyevich YUDINTSEV 1977 Kachalkov Arkadiy Anatolyevich Tyumen interception of telephone communications 30/06/2010, 04/07/2010, 20/07/2010, 10/08/2010, 20/07/2010, 29/09/2010, Tsentralnyy District Court of Tyumen 21/07/2010, Tyumen Regional Court The applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him/her. 7,500 18082/14 06/02/2014 Andrey Yuryevich SHISTEROV 1971 interception of telephone communications from January to April 2003, decision of the Perm Regional Court of 26/01/2006 The applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him/her. Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of interception of telephone communications. 7,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.