- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 octombrie 2022
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 3, Articolul 8, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 8
- Încălcare — Articolul 13
- Încălcare — Articolul 3
Fedonin și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA III CAUZA DE FEDONIN ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 30296/17 și altele – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 27 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Fedonin și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , președinte Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina , grefierul adjunct al secțiunii interioare , care a deliberat în privat la 6 octombrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri.
FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de supraveghere secretă în contextul procedurii penale. Unii reclamanți au formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 A CONVENȚIEI Reclamanții s-au plâns de supraveghere secretă în contextul procedurilor penale și se au bazat, în mod expres sau substanțial, pe art. 8 a Convenției, care se menționează după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul la respectarea vieții sale private, a casei sale și a corespondenței sale.
Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile destinate interceptării comunicațiilor telefonice constituie o interferență în exercitarea drepturilor prevăzute la art. 8 din Convenție și că o astfel de interferență va da naștere la o încălcare a articolului 8 din Convenție, cu excepția cazului în care se poate demonstra că este „în conformitate cu legea”, a urmărit unul sau mai multe obiective legitime, astfel cum sunt definite în al doilea paragraf, și a fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective (a se vedea, printre altele, autoritățile, Goranova Karaeneva v. Bulgaria , nr. 12739/05, § 45, 8 martie 2011 . Reafirmă în continuare că este obligația instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficace a legii și a „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere contestate și să furnizeze suficiente garanții împotriva arbitrației în sensul articolului 8 § 2 din convenție (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia ,
nr. 29431/05 și altele 2 §§§ 131, 7 noiembrie 2017 . Nerespectarea acestor cerințe a condus Curții la o încălcare a articolului 8 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Dudchenko c. Rusia , nr. 37717/05 , §§§ 93-100, 7 Noiembrie 2017, în care s-a stabilit că instanțele interne nu au verificat, la autorizarea supravegherii secrete în ceea ce privește reclamantul, dacă exista o „suppunere rezonabilă” împotriva acestuia și dacă se aplică „necesitatea într-o societate democratică” și „proporționalitatea” testelor). Curtea nu pierde de vedere că în cazurile anterioare împotriva Rusiei nu a stabilit disponibilitatea unor remedii eficace pentru reclamanții de evacuare înainte de introducerea unei plângeri în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Zubkov și alții §§ 85-99).
În acest sens, aceasta reiterează că reclamanții nu pot fi reproșați pentru încercarea lor de a-și aduce atenția instanțelor interne prin remediile pe care le-au considerat în mod înșelat eficace în absența dovezilor că au fost conștienți sau că ar fi trebuit să fie conștienți de inutilitatea cursului lor de acțiune (ibid., §107) După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazurile instantanee (din tabelul adăugat) instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică” la examinarea plângerilor reclamanților.
Capacitatea reclamanților de a contesta motivele juridice și factuale de ordonare a măsurilor de supraveghere împotriva acestora a fost în continuare afectată de refuzul accesului la autorizațiile de supraveghere. 10. Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BIEN ESTABILIZAT-LAW 11. În cererea nr. 3747/18 Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, probleme în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul articolului (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, acestea trebuie să fie declarate admisibile.
După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Idalov v. Russia [GC], nr. 5826/03, §§§ 103-08, 22 mai 2012, privind condițiile de transport a deținuților, Svinarenko și Sliadnev c. Rusia [GC], nos. 32541/08 și 43441/08, ECHR 2014 (extras), privind plasarea într-o cușcă de metal în sala de judecată, Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, §§ 23-36, 7 noiembrie 2017, cu privire la lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerea privind supravegherea secretă. 30296/17 reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul articolului 8 din Convenție.
13. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție.
APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin c. Rusia, nr. 21200/05, 7 noiembrie 2017, Zubkov și alții, citați mai sus, Dudchenko , citat mai sus, Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev, citat mai sus), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat.
16. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
plângerile privind supravegherea secretă în contextul procedurilor penale și al celorlalte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum sunt prezentate în tabelul adăugat, admisibile și restul cererii nr. 30296/17 inadmisibil; că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 8 § 1 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; declară că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale efectuate în limba engleză și notificate în scris la 27 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (vehiculizare secretă în contextul procedurilor penale) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Alte informații relevante Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 30296/17 23/03/2017 Aleksandr Anatolyevich FEDONIN 1976 intercepție de comunicații telefonice 09/11/2012, 16/11/2012, 19/11/2012, 28/11/2012, Tribunalul Orașului din Tatarstan Reclamantul a fost considerat vinovat de organizarea unei bande criminale și de 18 conturi de trafic de droguri.
Decizia finală privind această chestiune a fost luată de Curtea Supremă a Republicii Tatarstan la 01/02/2017. Curtea nu a verificat existența unei „supplicații rezonabile” și nu a aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică” 7,500 42210/17 31/05/2017 Vladimir Nikolayevich VASKIN 1980 colectarea de date din canalele tehnice de comunicare, interceptarea de comunicații telefonice 04/08/2015, Curtea de District Sovetskiy din Bryansk Reclamantul a fost considerat vinovat de traficul de droguri.Decizia finală privind această chestiune a fost luată de Curtea Regională Bryansk la 18/12/2016.
instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică” 7.500 3747/18 31/12/2017 Anton Andreyevich GUSEV 1986 colectarea de date din canalele tehnice de comunicare, intercepția de comunicații telefonice 12/11/2014, Curtea de oraș din San Petersburg 23/03/2015, Curtea de oraș din San Petersburg 01/04/2015, Curtea de oraș din San Petersburg 10/04/2015, Curtea Orașului Sf. Petersburg Nicio informație din dosarul pe care reclamantul a cunoscut-o despre măsuri înainte de 22/09/2017, atunci când avocatul a ridicat problema în fața instanței de judecată.
instanțele nu au verificat existența unei „credințe raționale” și nu au aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică” Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern - cu privire la plângerea reclamantului cu privire la supravegherea secretă; Art. 3 - inadecvate condiții de detenție în timpul transportului - van 17/12/2015 – 05/02/2018, reclamant transportat în numeroase ocazii, lipsă de aer proaspăt, lipsă de centuri de siguranță, cu deținuți infectați cu boli contagioase, nu sau acces limitat la toaletă, fumat pasiv, temperatura inadecvată, lipsă sau cantitate insuficientă de alimente, 0.5 mp. m. per deținut; condiții inadecvate într-o celulă holding la un tribunal 12/08/2016 – 05/02/2018, lipsă de aer proaspăt, temperatură inadecvată, lipsă de lumină electrică sau insuficientă, moldy sau celulă murdară, lipsă de mobilier sau acces inadecvat la toaletă, lipsă de intimitate pentru toaletă, 0,6 q. per deținut.
Art. 3 - utilizarea cuștilor metalice și/sau a altor aranjamente de securitate în sala de judecată - Curtea de district din Moscova din San Petersburg, în timpul audierii 12/08/2016 – 05/02/2018, data hotărârii – 05/02/2018 9,750 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.
THIRD SECTION
CASE OF FEDONIN AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 30296/17 and 2 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 27 October 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Fedonin and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli , President, Andreas Zünd , Frédéric Krenc , judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 6 October 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table
The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. Some applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention
The applicants complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. They relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads as follows: “1. Everyone has the right to respect for his private life, his home and his correspondence. 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”
The Court reiterates that the measures aimed at interception of telephone communications amounted to an interference with the exercise of the rights set out in Article 8 of the Convention and that such interference will give rise to a breach of Article 8 of the Convention unless it can be shown that it was “in accordance with law”, pursued one or more legitimate aim or aims as defined in the second paragraph and was “necessary in a democratic society” to achieve those aims (see, among other authorities, Goranova ‑ Karaeneva v. Bulgaria , no. 12739/05, § 45, 8 March 2011). It further reiterates that it is the obligation of the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention (see Zubkov and Others v. Russia , nos. 29431/05 and 2 others, §§ 131, 7 November 2017). The failure to comply with these requirements has led the Court to conclude to a violation of the Article 8 of the Convention (see, for example, Dudchenko v. Russia , no. 37717/05, §§ 93-100, 7 November 2017, in which it was established that the domestic courts failed to verify, when authorising covert surveillance in respect of the applicant, whether there was a “reasonable suspicion” against him and to apply the “necessity in a democratic society” and “proportionality” tests).
The Court does not lose sight that in earlier cases against Russia it has not established an availability of effective remedies for the applicants to exhaust prior to introducing a complaint before the Court (see, for example, Zubkov and Others , cited above, §§ 85-99). In this connection, it reiterates that the applicants cannot be reproached for their attempt to bring their grievances to the attention of the domestic courts through the remedies which they mistakenly considered effective in the absence of evidence that they were aware or should have become aware of the futility of their course of action (ibid., §107 in fine ).
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant cases (as set out in the appended table) the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test” when examining the applicants’ complaints. The applicants’ ability to challenge the legal and factual grounds for ordering surveillance measures against them was further undermined by the refusal of access to the surveillance authorisations.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 of the Convention.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW
11. In application no. 3747/18 the applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well ‑ established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its well-established case-law (see Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 103-08, 22 May 2012, concerning conditions of transport of detainees, Svinarenko and Slyadnev v. Russia [GC], nos.
32541/08 and 43441/08, ECHR 2014 (extracts), concerning placement in a metal cage in the courtroom, Konstantin Moskalev v. Russia, no. 59589/10, §§ 23-36, 7 November 2017, regarding the lack of an effective remedy in respect of the complaint about the secret surveillance).
REMAINING COMPLAINTS
12. In application no. 30296/17 the applicant also raised other complaints under Article 8 of the Convention.
The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
14. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Akhlyustin v. Russia, no. 21200/05, 7 November 2017, Zubkov and Others, cited above, Dudchenko , cited above, Moskalev v. Russia, no. 44045/05, 7 November 2017 and Konstantin Moskalev, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the complaints concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible and the remainder of application no. 30296/17 inadmissible; Holds that these complaints disclose a breach of Article 8 § 1 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of the criminal proceedings; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points . Done in English, and notified in writing on 27 October 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention (secret surveillance in the context of criminal proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Type of secret surveillance Date of the surveillance authorisation Name of the issuing authority Other relevant information Specific defects Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 30296/17 23/03/2017 Aleksandr Anatolyevich FEDONIN 1976 interception of telephone communications 09/11/2012, 16/11/2012, 19/11/2012, 28/11/2012, Nizhnekamsk Town Court of Tatarstan Republic The applicant was found guilty of organisation of a criminal gang and 18 counts of drug dealing. The final decision on the matter was taken by the Supreme Court of the Tatarstan Republic on 01/02/2017. the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test” 7,500 42210/17 31/05/2017 Vladimir Nikolayevich VASKIN 1980 collection of data from technical channels of communication, interception of telephone communications 04/08/2015, Sovetskiy District Court of Bryansk The applicant was found guilty of drug dealing. The final decision on the matter was taken by the Bryansk Regional Court on 18/12/2016. the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test” 7,500 3747/18 31/12/2017 Anton Andreyevich GUSEV 1986 collection of data from technical channels of communication, interception of telephone communications 12/11/2014, St Petersburg City Court 23/03/2015, St Petersburg City Court 01/04/2015, St Petersburg City Court 10/04/2015, St Petersburg City Court No information from the casefile that the applicant knew about the measures before 22/09/2017 when the lawyer raised the issue before the trial court. the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test” Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law - regarding the applicant’s complaint about secret surveillance; Art. 3 - inadequate conditions of detention during transport - van 17/12/2015 – 05/02/2018, applicant transported on numerous occasions, lack of fresh air, lack of seat belts, with inmates infected with contagious disease, no or restricted access to toilet, passive smoking, inadequate temperature, lack or insufficient quantity of food, 0.5 sq. m. per inmate; inadequate conditions in a holding cell at a courthouse 12/08/2016 – 05/02/2018, lack of fresh air, inadequate temperature, lack of or insufficient electric light, mouldy or dirty cell, lack or inadequate furniture, no or restricted access to toilet, lack of privacy for toilet, 0.6 q. m. per inmate. Art. 3 - use of metal cages and/or other security arrangements in courtrooms - Moscow District Court of St Petersburg, during the hearings 12/08/2016 – 05/02/2018, judgment date – 05/02/2018 9,750 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.