Petlin și Yakupov împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZULUI DE PETLIN ȘI YAKUPOV v. RUSSIA (Aplicații nos. 14829/12 și 20420/12 – a se vedea lista adăugată) JUDITUL Strasbourg 27 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Petlin și Yakupov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , președinte Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct interimar al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 6 octombrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri.

FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de supraveghere secretă în contextul procedurii penale. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau de supravegherea secretă în contextul procedurilor penale, care se bazează, în mod expres sau substanțial, pe art. 8 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 8 § 1 „1. Fiecare are dreptul de a respecta... viața sa privată...

Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile destinate interceptării comunicațiilor telefonice constituie o interferență în exercitarea drepturilor prevăzute la art. 8 din Convenție și că o astfel de interferență va da naștere la o încălcare a articolului 8 din Convenție, cu excepția cazului în care se poate demonstra că este „în conformitate cu legea”, a urmărit unul sau mai multe obiective legitime, astfel cum sunt definite în al doilea paragraf, și a fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective (a se vedea, printre altele, autoritățile, Goranova Karaeneva v. Bulgaria , nr. 12739/05, § 45, 8 martie 2011 . Reafirmă în continuare că este obligația instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficace a legii și a „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere contestate și să furnizeze suficiente garanții împotriva arbitrației în sensul articolului 8 § 2 din convenție (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia ,

nr. 29431/05 și altele 2 § 131, 7 noiembrie 2017 . Nerespectarea acestei cerințe a condus Curții la încheierea unei încălcări a articolului 8 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Dudchenko c. Rusia , nr. 37717/05, §§ 93-100, 7 noiembrie 2017, în care s-a stabilit că instanța internă nu a verificat, la autorizarea supravegherii secrete în ceea ce privește reclamantul, dacă exista o „suppunere rațională” împotriva lui și să aplice „necesitatea într-o societate democratică” și „proporționalitatea” testelor). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.

Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu (din tabelul adăugat) instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test al societății democratice” la examinarea plângerilor reclamanților. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 8 § 1 din Convenție. Dl Petrin (depunerea nr. 14829/12) a prezentat o plângere în temeiul articolului 13 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții. Prezenta plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv.

Prin urmare, trebuie declarat admisibil. După examinarea tuturor informațiilor dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că plângerea dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției, având în vedere jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea, printre altele, Konstantin Moskalev c. Rusia , nr. 59589/10, 7 Noiembrie 2017, privind lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile privind supravegherea secretă. ALTE COMPLAINTE 11. Dl Yakupov (denumit în continuare 20420/12) s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 8 din Convenție, cu privire la căutările din sediul său. Având în vedere faptele cauzei, argumentele părților și concluziile sale de mai sus (a se vedea punctele 7 și 8), Curtea consideră că a examinat principala întrebare juridică susținută în prezenta cerere.

Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr.47848/08, § 156, CEDO 2014). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Zubkov și alții, citat mai sus, Dudchenko, citat mai sus, și Konstantin Moskalev, citat mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor pentru o justă satisfacție.

14. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 8 § 1 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; declară că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții în cererea nr. 14829/12 (a se vedea tabelul anexat); deține că nu este necesar să se examineze în fondul încălcării plângerii în conformitate cu art. 8 din Convenția introdusă de dl Yakupov (depunerea nr. 20420/12); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APPENDIX Lista cererilor de depunere a plângerilor în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurilor penale) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 14829/12 27/02/2012 Maksim Anatolievich PETLIN 1973 Sergey Vyacheslavovich Kolosovskiy Intercepția de către Yekaterinburg a comunicațiilor telefonice 16/11/2010 Curtea Regională Sverdlovsk de utilizare a măsurilor de „surveghere” sau a „experimentului operativ” care nu sunt însoțite de suficiente garanții împotriva arbitrarității (“calității dreptului”) Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern pentru a se plânge de supraveghere secretă.

7.500 20420/12 12/03/2012 Vildar Khamitovich YAKUPOV 1979 Raul Amurovich Khashimov Chelyabinsk interceptarea comunicațiilor telefonice 14/09/2009 Curtea Regională de Chelyabinsk utilizarea măsurilor de „surveghere” sau de „experimentare operativă” care nu sunt însoțite de suficiente garanții împotriva arbitrajului („calitate a legii”) 7.650 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF PETLIN AND YAKUPOV v. RUSSIA (Applications nos. 14829/12 and 20420/12 – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 27 October 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Petlin and Yakupov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli , President, Andreas Zünd , Frédéric Krenc , judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 6 October 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 § 1 of the Convention

The applicants complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. They relied, expressly or in substance, on Article 8 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 8 § 1 “1. Everyone has the right to respect for his private... life ... 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

The Court reiterates that the measures aimed at interception of telephone communications amounted to an interference with the exercise of the rights set out in Article 8 of the Convention and that such interference will give rise to a breach of Article 8 of the Convention unless it can be shown that it was “in accordance with law”, pursued one or more legitimate aim or aims as defined in the second paragraph and was “necessary in a democratic society” to achieve those aims (see, among other authorities, Goranova ‑ Karaeneva v. Bulgaria , no. 12739/05, § 45, 8 March 2011). It further reiterates that it is the obligation of the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention (see Zubkov and Others v. Russia , nos. 29431/05 and 2 others, § 131, 7 November 2017). The failure to comply with this requirement has led the Court to conclude to a violation of Article 8 of the Convention (see, for example, Dudchenko v. Russia , no. 37717/05, §§ 93-100, 7 November 2017, in which it was established that the domestic courts failed to verify, when authorising covert surveillance in respect of the applicant, whether there was a “reasonable suspicion” against him and to apply the “necessity in a democratic society” and “proportionality” tests).

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case (as set out in the appended table) the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test” when examining the applicants’ complaints.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 § 1 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10. Mr Petlin (application no. 14829/12) submitted a complaint under Article 13 of the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court. This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that the complaint also discloses a violation of the Convention in the light of its well-established case-law (see, among other authorities, Konstantin Moskalev v. Russia , no. 59589/10, 7 November 2017, concerning the lack of an effective remedy in respect of the complaints about covert surveillance).

OTHER COMPLAINTS

11. Mr Yakupov (application no. 20420/12) also complained under Article 8 of the Convention about the searches on his premises. Having regard to the facts of the case, the submissions of the parties, and its findings above (see paragraphs 7 and 8 above), the Court considers that it has examined the main legal question raised in the present application. It thus considers that this complaint is admissible but that there is no need to give a separate ruling on its merits (see Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no.47848/08, § 156, ECHR 2014).

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Zubkov and Others, cited above, Dudchenko, cited above, and Konstantin Moskalev, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and rejects the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

14.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 8 § 1 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of the criminal proceedings; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court in application no. 14829/12 (see appended table); Holds that there is no need to examine the merits of the remaining complaint under Article 8 of the Convention brought by Mr Yakupov (application no. 20420/12); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 27 October 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention (secret surveillance in the context of criminal proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Type of secret surveillance Date of the surveillance authorisation Name of the issuing authority Specific defects Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 14829/12 27/02/2012 Maksim Anatolyevich PETLIN 1973 Sergey Vyacheslavovich Kolosovskiy Yekaterinburg interception of telephone communications 16/11/2010 Sverdlovsk Regional Court the use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness (“quality of law”) Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law to complain about the secret surveillance. 7,500 20420/12 12/03/2012 Vildar Khamitovich YAKUPOV 1979 Raul Amurovich Khashimov Chelyabinsk interception of telephone communications 14/09/2009 Chelyabinsk Regional Court the use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness (“quality of law”) 7,650 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.