Instanța

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Data

27 octombrie 2022

Stat pârât

RUS

Articole

Articolul 8, Articolul 13

Concluzia

Încălcare — Articolul 8
Încălcare — Articolul 13

Nefedov și alții împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE NEFEDOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 11091/15 și altele 5 – a se vedea lista adăugată) JUDITUL Strasbourg 27 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nefedov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina , grefierul adjunct al secțiunii interioare , care a deliberat în privat la 6 octombrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de supravegherea secretă în contextul procedurii penale. În cererile nr. 35880/15 și 60001/16, reclamanții au formulat, de asemenea, plângeri în temeiul articolului 13 din Convenție. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 ALEGATĂ A CONVENȚIEI Reclamanții se plângeau că ordinele judiciare de autorizare a înregistrărilor video și audio secrete ale comunicațiilor lor nu au fost comunicate în contravenție cu art. 8 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, citește după cum urmează: „1. Toți au dreptul la respectarea vieții sale private...

Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile de supraveghere secretă, inclusiv înregistrarea video și audio a comunicațiilor reclamantului, constituie o ingerință în dreptul său la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 1 din Convenție, și trebuie să fie justificate în temeiul articolului 8 § 2 (a se vedea, de exemplu, Bykov c. Rusia [GC], nr. 4378/02, § 72, 10 martie 2009). Reiterează, de asemenea, că este obligat instanțelor naționale să efectueze o revizuire judiciară eficace a licenței și a „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere atacate și să furnizeze suficiente garanții împotriva arbitrației în sensul articolului 2 din Convenție (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia , nr. 29431/05 și altele § 131, 7 noiembrie 2017). Curtea a stabilit deja, în mai multe cazuri anterioare,

că refuzul din partea autorităților interne de a divulga o autorizație de supraveghere reclamanților fără un motiv valabil le-a privat de orice posibilitate de a avea licența măsurilor de supraveghere și „necesitatea lor într-o societate democratică” revizuită și constituie o încălcare a articolului 8 din Convenție (a se vedea, printre altele, Šantare și Labazδikovs Letonia , nr. 34148/07 , §§ 60-62, 31 martie 2016; Radzhab Magomedov c. Rusia , nr. 20933/08 , §§ 80-84, 20 decembrie 2016; și Zubkov și alții , citați mai sus §§ 122-32). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.

Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea respinge obiecțiile Guvernului în ceea ce privește nerespectarea cererilor de epuizare și a cerințelor de șase luni (a se vedea, pentru argumente similare, Zubkov și altele , menționate mai sus §§§ 85-111) și consideră că, în cazul instantaneu, nu există nimic care să sugereze că instanța internă care a autorizat supravegherea secretă împotriva reclamanților a verificat dacă a existat o „credere rezonabilă” împotriva lui sau a aplicat testul „necesității într-o societate democratică” și „proporționalitate”. În plus, refuzul de a divulga autorizația de supraveghere reclamanților fără nici un motiv valabil le-a privat de orice posibilitate de a avea licența măsurii și de „necesitatea sa într-o societate democratică”, revizuită de un tribunal independent, având în vedere principiile relevante ale articolului 8 din Convenție.

10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZATĂ 11. În cererile nr. 35880/15 și 60001/16, reclamanții au prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, probleme în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul adăugat). Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § (a) din Convenție, nici nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că, de asemenea, acestea dezvăluie încălcări ale Convenției, având în vedere concluziile sale în Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, §§§ 23-36, 7 noiembrie 2017, privind lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerea privind supravegherea secretă.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin c. Rusia, nr. 21200/05, 7 noiembrie 2017, Zubkov și alții, citat mai sus, Dudchenko c. Rusia, nr. 37717/05, 7 noiembrie 2017, Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev, citat mai sus), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat.

14. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 8 § 1 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; declară că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 27 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurii penale) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Numele autorității emitente Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Suma atribuită pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 11091/15 25/02/2015 Viktor Ivanovich NEFEDOV 1956 Yektorovna Yefremova Moscova intercepție de comunicații telefonice 29/10/2009, 15/01/2010, 20/05/2010, 30/11/2010, 19/05/2011 Tribunalul Regional Vladimir; Hotărârea finală în cauza penală împotriva reclamantului a fost adoptată de Curtea Supremă a Federației Ruse la 27/08/2014.

Reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile care autorizează măsuri de supraveghere secretă împotriva lui 7.500 35880/15 15/07/2015 Aleksandr Sergeyevich FILIPPOV 1976 Mihail Valerievich Ovchinnikov Vladimir interceptarea comunicațiilor telefonice 30/04/2013, 14/11/2013, 13/05/2014, Curtea Regională Vladimir. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 125 din Codul de Procedură Penală din Rusia în fața autorităților interne care urmăresc să declare ilegală inacțiunea investigatorului (incapacitatea de a furniza autorizații de supraveghere). La 10/02/2015, Curtea de District Leninskiy din Vladimir a respins plângerea reclamantului (renunțată la recurs de către Curtea Regională Vladimir la 31/03/2015).

reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva acestuia Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern pentru a se plânge de supraveghere secretă în contextul procedurii penale. 7.500 58281/15 13/11/2015 Denis Yurievich VORONKOV 1980 Aleksandr Vladimirovich Kirianov Taganrog colectarea datelor din canalele tehnice de comunicare, interceptarea comunicațiilor telefonice 15/10/2012, Tribunalul Taganrog; noiembrie 2012 (data neespecificată), Tribunalul Taganrog; 2013 (data neespecificată, dar înainte de 04/10/2013), Tribunalul Taganrog. Reclamantul a formulat plângerea privind supravegherea secretă într-un set separat de proceduri administrative, hotărârea finală privind această chestiune a fost adoptată de Curtea Regională Rostov la 18/05/2015.

reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva acestuia, nu au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului, cererea reclamantului de a-i divulga materialele de supraveghere a fost refuzată 7.500 60001/16 29/09/2016 Arbi Khamzatovich DUDAYEV 1965 intercepție de comunicații telefonice, experiment operativ 14/01/2014, 24/01/2014, 06/02/2014, 10/02/2014, 14/02/2014, hotărâri ale șefului adjunct al Direcției Generale a Ministerului Internului Districtului Federal Central; 15/01/2014, 27/01/2014, 7/02/2014, 10/02/2014, 17/02/2014, hotărârea Curții Municipale de Moscova. Hotărârea finală în cazul penal împotriva reclamantului a fost luată de Curtea Orașului de Moscova la 30/03/2016.

reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva acestuia, cererea reclamantului de a-i divulga materialele de supraveghere a fost refuzată Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern pentru a se plânge de supraveghere secretă în contextul procedurii penale. 7,500 14442/17 07/02/2017 Aleksandr Sergeyevich PERKOV 1977 Yevgeniy Fedorovich Pyatitskiy Rostov-on-Don experiment operativ, intercepție de comunicații telefonice 11/12/2014, Departamentul Rostov al Serviciului Federal de Control al Drogurilor. Decizia finală în procedura penală împotriva reclamantului a fost luată de Curtea Regională Rostov la 05/10/2016.

reclamantul a fost refuzat accesul la deciziile de autorizare a măsurilor de supraveghere secretă împotriva acestuia, nici o autorizație judiciară de intercepție a comunicațiilor 7.500 41773/20 27/08/2020 Ayas Plotkayevich SAAYA 1970 Natalya Andreyevna Balog Krasnoyarsk intercepția comunicațiilor telefonice, colectarea datelor din canalele tehnice de comunicare, intercepția comunicațiilor poștale, supravegherea („наалдение”), monitorizarea datelor de comunicare, intercepția comunicațiilor electronice, experiment operativ 12/12/2013, 24/12/2014, 01/07/2015, 23/12/2015, 08/08/2016, 02/12/2016, Curtea Supremă a Republicii Tyva. Reclamantul a învățat existența ordinului de supraveghere din 12/12/2013 la 17/04/2020.

Reclamantul nu a primit o copie a autorizației de supraveghere din 12/12/2013. Perioada de supraveghere secretă a durat de la 12/12/2013 la 08/03/2017 7,500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF NEFEDOV AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 11091/15 and 5 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 27 October 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Nefedov and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli , President, Andreas Zünd , Frédéric Krenc , judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 6 October 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. In applications nos. 35880/15 and 60001/16, the applicants also raised complaints under Article 13 of the Convention. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

The applicants complained that judicial orders authorising covert video and audio recordings of their communications had not been disclosed to them in contravention of Article 8 of the Convention, which, in so far as relevant, reads as follows: “1. Everyone has the right to respect for his private ... life ... 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

The Court reiterates that covert surveillance measures, including video and audio recording of the applicant’s communications, amount to an interference with his right to respect for his private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, and are to be justified under Article 8 §2 (see, for example, Bykov v. Russia [GC], no. 4378/02, § 72, 10 March 2009). It further reiterates that it is incumbent on the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention (see Zubkov and Others v. Russia , nos. 29431/05 and 2 others, § 131, 7 November 2017).

The Court has already established, in a number of earlier cases, that the refusal on the part of the domestic authorities to disclose a surveillance authorisation to the applicants without a valid reason deprived them of any possibility to have the lawfulness of the surveillance measures and their “necessity in a democratic society” reviewed and amounted to a violation of Article 8 of the Convention (see, among other authorities, Šantare and Labazņikovs v. Latvia , no. 34148/07, §§ 60-62, 31 March 2016; Radzhab Magomedov v. Russia , no. 20933/08, §§ 80-84, 20 December 2016; and Zubkov and Others , cited above, §§ 122-32).

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court dismisses the Government’s objections as to the applicants’ failure to comply with the exhaustion and six-month requirements (see, for similar reasoning, Zubkov and Others , cited above, §§ 85-111) and considers that in the instant case there is nothing to suggest that the domestic courts which authorised the covert surveillance against the applicants verified whether there was a “reasonable suspicion” against him or applied the “necessity in a democratic society” and “proportionality” test. Moreover, the refusal to disclose the surveillance authorisation to the applicants without any valid reason deprived them of any possibility to have the lawfulness of the measure, and its “necessity in a democratic society”, reviewed by an independent tribunal in the light of the relevant principles of Article 8 of the Convention.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11. In applications nos. 35880/15 and 60001/16 the applicants submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in Konstantin Moskalev v. Russia, no. 59589/10, §§ 23-36, 7 November 2017, concerning the lack of an effective remedy in respect of the complaint about the secret surveillance.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Akhlyustin v. Russia, no. 21200/05, 7 November 2017, Zubkov and Others, cited above, Dudchenko v. Russia, no. 37717/05, 7 November 2017, Moskalev v. Russia, no. 44045/05, 7 November 2017 and Konstantin Moskalev, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

14.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 8 § 1 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of the criminal proceedings; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 27 October 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention (secret surveillance in the context of criminal proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Type of secret surveillance Date of the surveillance authorisation Name of the issuing authority Specific defects Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 11091/15 25/02/2015 Viktor Ivanovich NEFEDOV 1956 Yekaterina Viktorovna Yefremova Moscow interception of telephone communications 29/10/2009, 15/01/2010, 20/05/2010, 30/11/2010, 19/05/2011 Vladimir Regional Court; The final decision in the criminal case against the applicant was taken by the Supreme Court of the Russian Federation on 27/08/2014. the applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him 7,500 35880/15 15/07/2015 Aleksandr Sergeyevich FILIPPOV 1976 Mikhail Valeryevich Ovchinnikov Vladimir interception of telephone communications 30/04/2013, 14/11/2013, 13/05/2014, Vladimir Regional Court. The applicant complained under Art 125 of the Russian Code of Criminal Procedure before the domestic authorities seeking to declare the investigator’s inaction (failure to provide surveillance authorisations) illegal. On 10/02/2015 the Leninskiy District Court of Vladimir dismissed the applicant’s complaint (upheld on appeal by the Vladimir Regional Court on 31/03/2015). the applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law to complain about secret surveillance in the context of the criminal proceedings. 7,500 58281/15 13/11/2015 Denis Yuryevich VORONKOV 1980 Aleksandr Vladimirovich Kiryanov Taganrog collection of data from technical channels of communication, interception of telephone communications 15/10/2012, Taganrog Town Court; November 2012 (unspecified date), Taganrog Town Court; 2013 (unspecified date, but prior to 04/10/2013), Taganrog Town Court. The applicant raised the complaint about secret surveillance in a separate set of administrative proceedings. The final decision on the matter was taken by the Rostov Regional Court on 18/05/2015. the applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him, no criminal proceedings were instituted against the applicant, the applicant’s request to have the surveillance materials disclosed to him was refused 7,500 60001/16 29/09/2016 Arbi Khamzatovich DUDAYEV 1965 interception of telephone communications, operative experiment 14/01/2014, 24/01/2014, 06/02/2014, 10/02/2014, 14/02/2014, decisions of the Deputy Chief of the General Directorate of the Ministry of Internal Affairs of the Central Federal District; 15/01/2014, 27/01/2014, 7/02/2014, 10/02/2014, 17/02/2014, decision of the Moscow City Court. The final decision in the criminal case against the applicant was taken by the Moscow City Court on 30/03/2016. the applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him, the applicant’s request to have the surveillance materials disclosed to him was refused Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law to complain about secret surveillance in the context of the criminal proceedings. 7,500 14442/17 07/02/2017 Aleksandr Sergeyevich PERKOV 1977 Yevgeniy Fedorovich Pyatitskiy Rostov-on-Don operative experiment, interception of telephone communications 11/12/2014, Rostov Department of Federal Drug Control Service. The final decision in the criminal proceedings against the applicant was taken by the Rostov Regional Court on 05/10/2016. the applicant was refused access to the decisions authorising secret surveillance measures against him, no judicial authorisation for interception of communications 7,500 41773/20 27/08/2020 Ayas Plotkayevich SAAYA 1970 Natalya Andreyevna Balog Krasnoyarsk interception of telephone communications, collection of data from technical channels of communication, interception of postal communications, surveillance (“наблюдение”), monitoring of communication data, interception of electronic communications, operative experiment 12/12/2013, 24/12/2014, 01/07/2015, 23/12/2015, 08/08/2016, 02/12/2016, Supreme Court of the Republic of Tyva. The applicant learnt of the existence of the surveillance order of 12/12/2013 on 17/04/2020. applicant was not given a copy of the surveillance authorisation of 12/12/2013. The period of secret surveillance lasted from 12/12/2013 to 08/03/2017 7,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.