CASE OF GUROV AND OTHERS v. RUSSIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE GUROV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 5123/09 și altele 2 – a se vedea lista adăugată) JUDITUL Strasbourg 5 mai 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gurov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Peeter Roosma, Frédéric Krenc, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 7 aprilie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de supraveghere secretă în contextul procedurii penale. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau că interceptarea conversațiilor telefonice în cursul procedurii penale împotriva acestora și-au încălcat dreptul la respectarea vieții lor private, a domiciliului și a corespondenței și au invocat, în mod explicit sau în substanță, la art. 8 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 8 „1. Toată lumea are dreptul la respect pentru viața sa privată și de familie, casa lui și corespondența lui. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile destinate interceptării comunicațiilor telefonice constituie o interferență în exercitarea drepturilor prevăzute la art. 8 din Convenție și că o astfel de interferență va da naștere la o încălcare a articolului 8 din Convenție, cu excepția cazului în care se poate demonstra că este „în conformitate cu legea”, a urmărit unul sau mai multe obiective legitime, astfel cum sunt definite în al doilea paragraf, și a fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective (a se vedea, printre altele, autoritățile, Goranova-Karaeneva v. Bulgaria , nr. 12739/05, § 45, 8 martie 2011 . Reafirmă în continuare că este obligația instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficace a legii și a „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere atacate și să furnizeze suficiente garanții împotriva arbitrației în sensul articolului 2 din Convenție (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia, nr. 29431/05 și altele 2 §§§ 131, 7 noiembrie 2017 . Nerespectarea acestei cerințe a condus Curții la o încălcare a articolului 8 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Dudchenko c. Rusia , nr. 37717/05 , § 45, 7 noiembrie 2017, citat mai sus §§§§ 93-100, în care s-a stabilit că instanțele interne nu au verificat, la autorizarea supravegherii secrete în ceea ce privește reclamantul, dacă exista o „suppunere rezonabilă” împotriva lui și dacă se aplică „necesitatea într-o societate democratică” și „proporționalitatea” testelor). Curtea nu pierde de vedere că în cazurile anterioare împotriva Rusiei nu a stabilit o disponibilitate de remedii eficace pentru reclamanții de evacuare înainte de introducerea unei plângeri în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Zubkov și alții , citat mai sus §§§ 85-99). În acest sens, aceasta reiterează că reclamanții nu pot fi reproșați pentru încercarea lor de a aduce plângeri la atenția instanțelor interne prin remediile pe care le-au considerat în mod înșelat eficace în absența dovezilor că au fost conștienți sau ar fi trebuit să devină conștienți de inutilitatea modului lor de acțiune (ibid., §107 în amendă Curtea este convinsă că plângerile reclamanților respectă criteriile de admisibilitate prevăzute la art. 35 din Convenție. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să poată convinge acest lucru să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazurile instantanee (precizate în tabelul adăugat) instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test al societății democratice” la examinarea plângerilor reclamanților. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 8 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin c. Rusia, nr. 21200/05, 7 noiembrie 2017, Zubkov și alții, citate mai sus, Dudchenko, citat mai sus, Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, 7 noiembrie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 14. Curtea consideră în continuare că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Declară că cererile sunt admisibile; Declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurilor penale; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 5 mai 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurilor penale) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Numele autorității emitente Alte informații relevante Defecte specifice Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant /holding (în euro) [1] 5123/09 07/11/2008 Yuriy Aleksandrovich GUROV 1960 intercepție de comunicații telefonice, colectarea de date din canalele tehnice de comunicare 05/03/2007 Curtea Supremă a Republicii Komi Denunțul privind exploatarea secretă nu a fost formulat în cadrul procedurii penale, dar reclamantul a depus plângeri la biroul procurorului și s-a plâns la Curte în termen de șase luni de la primirea unui răspuns la 23/09/2008. instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică” 7,500 18596/11 11/03/2011 (3 solicitanți) Casă Yuliya Vladimirovna STIVILS KAYA 1981 Sergey Mikhaylovich STIVILSKIY 1979 Vladimir Alekseyevich YERMOLENKO 1957 intercepție de comunicații telefonice, supraveghere („наалдение”), colectarea de date din canalele tehnice de comunicare 16/03/2009 Curtea Regională Astrakhan Hotărârea finală internă în scopul calculului termenului de șase luni: Curtea Regională Astrakhan (apel de cazare), 10/03/2011. instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică”, utilizarea măsurilor de „surveghere” sau „experimentul operativ” care nu sunt însoțite de suficiente garanții împotriva arbitrației (”qualității legii”) 7.500 72300/11 16/11/2011 Anton Aleksandrovich BELKIN 1990 Dobrynin Vladimir Alekseevich Tula Experimentul operativ, supravegherea („нарение”) 03/12/2010 Departamentul Regional de Anti-Narcotice Tula; 09/12/2010 Curtea de District Sovetskiy din Tula. Supravegherea în interiorul apartamentului reclamantului la 07/12/2020 fără ordin judiciar; supravegherea ordonată la 09/12/2020 de Curtea de District Sovetskiy din Tula fără evaluarea proporționalității; Reclamantul a fost condamnat pentru traficul de droguri.Decizia finală a fost eliberată de Curtea Supremă a Rusiei la 24/08/2011. Pe 22/11/2012 condamnarea a fost modificată de Curtea Supremă, mai multe măsuri operaționale (achiziții de test din 09/12/2010 și 12/12/2010) au fost declarate ilegale. instanțele nu au verificat existența unei „suspectări raționale” și nu au aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică”, utilizarea unor măsuri de „supraveghere” sau de „experimentare operativă” care nu sunt însoțite de suficiente garanții împotriva arbitrației (”qualității legii”) 7,500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF

GUROV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 5123/09 and 2 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

5 May 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Gurov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Peeter Roosma,

Frédéric Krenc,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 7 April 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

6.

The applicants complained that the interception of their telephone conversations in the course of the criminal proceedings against them had violated their right to respect for their private life, home and correspondence. They relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads as follows:

Article 8

“1.

Everyone has the right to respect for his private and family life, his home and his correspondence.

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

7.

The Court reiterates that the measures aimed at interception of telephone communications amounted to an interference with the exercise of the rights set out in Article 8 of the Convention and that such interference will give rise to a breach of Article 8 of the Convention unless it can be shown that it was “in accordance with law”, pursued one or more legitimate aim or aims as defined in the second paragraph and was “necessary in a democratic society” to achieve those aims (see, among other authorities,

Goranova-Karaeneva v. Bulgaria

, no. 12739/05, §

45, 8 March 2011).

It further reiterates that it is the obligation of the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article

8

§

2 of the Convention (see

Zubkov and Others v. Russia,

nos. 29431/05 and 2

others, §§

131, 7 November 2017)

. The failure to comply with this requirement has led the Court to conclude to a violation of the Article

8 of the Convention (see, for example,

Dudchenko v. Russia

, no. 37717/05, §

45, 7 November 2017, cited above, §§

93-100, in which it was established that the domestic courts failed to verify, when authorising covert surveillance in respect of the applicant, whether there was a “reasonable suspicion” against him and to apply the “necessity in a democratic society” and “proportionality” tests).

8.

The Court does not lose sight that in earlier cases against Russia it has not established an availability of effective remedies for the applicants to exhaust prior to introducing a complaint before the Court (see, for example,

Zubkov and

Others

, cited, above, §§

85-99). In this connection, it reiterates that the applicants cannot be reproached for their attempt to bring their grievances to the attention of the domestic courts through the remedies which they mistakenly considered effective in the absence of evidence that they were aware or should have become aware of the futility of their course of action (ibid., §107

in fine

).

9.

The Court is satisfied that the applicants’ complaints comply with the admissibility criteria set out in Article

35 of the Convention.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant cases (as set out in the appended table) the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test” when examining the applicants’ complaints.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

8 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Akhlyustin v. Russia,

no. 21200/05, 7 November 2017,

Zubkov and Others,

cited above,

Dudchenko,

cited above,

Moskalev v.

Russia,

no. 44045/05, 7 November 2017 and

Konstantin Moskalev v.

Russia,

no. 59589/10, 7 November 2017), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

14.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 5 May 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 8 of the Convention

(secret surveillance in the context of criminal proceedings)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Type of secret surveillance

Date of the surveillance authorisation

Name of the issuing authority

Other relevant information

Specific defects

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant /household

(in euros)

[1]

5123/09

07/11/2008

Yuriy Aleksandrovich GUROV

1960

interception of telephone communications, collection of data from technical channels of communication

05/03/2007 the Supreme Court of the Komi Republic

The complaint about secret tapping was not raised in the criminal proceedings but the applicant lodged complaints with the prosecutor’s office and complained to the Court within six months after receiving a reply on 23/09/2008.

the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test”

7,500

18596/11

11/03/2011

(3 applicants)

Household

Yuliya Vladimirovna TSIVILSKAYA

1981

Sergey Mikhaylovich TSIVILSKIY

1979

Vladimir Alekseyevich YERMOLENKO

1957

interception of telephone communications, surveillance (“наблюдение”), collection of data from technical channels of communication

16/03/2009 the Astrakhan Regional Court

The final domestic decision for the purpose of the calculation of the six-months’ time-limit: Astrakhan Regional Court (cassation appeal), 10/03/2011.

the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test”, the use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness (”quality of law”)

7,500

72300/11

16/11/2011

Anton Aleksandrovich BELKIN

1990

Dobrynin Vladimir Alekseevich

Tula

Operative experiment, surveillance (“наблюдение”)

03/12/2010

the Tula Regional Anti-Narcotics Department;

09/12/2010

the Sovetskiy District Court of Tula.

Surveillance inside of the applicant’s flat on 07/12/2020 without a court order;

surveillance ordered on 09/12/2020 by the Sovetskiy District Court of Tula without assessment of proportionality;

The applicant was convicted of drug dealing. The final decision was issued by the Supreme Court of Russia on 24/08/2011. On 22/11/2012 the conviction was altered by the Supreme Court, several operative measures (test purchases of 09/12/2010 and 12/12/2010) were declared unlawful.

the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test”, the use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness (”quality of law”)

7,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.