CASE OF BELEVITIN AND AGARKOV v. RUSSIA

CAUZA DE BELEVITIN ȘI AGARKOV v. RUSSIA (Aplicații nos. 9456/13 și 1474/14) JUGAMENT STRASBOURG 9 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Belevitin și Agarkov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 19 mai 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de supravegherea secretă în contextul procedurii penale, de asemenea, au formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau în principal de supravegherea secretă în contextul procedurilor penale, care se bazau, în mod expres sau substanțial, pe art. 8 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 8 „1. Oricine are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a casei sale și a corespondenței sale. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile menite să intercepteze comunicațiile telefonice constituie o interferență în exercitarea drepturilor prevăzute la art. 8 din Convenție și că o astfel de interferență va da naștere la o încălcare a articolului 8 din Convenție, cu excepția cazului în care se poate demonstra că aceaceasta a fost „în conformitate cu legea”, a urmărit unul sau mai multe obiective legitime, astfel cum sunt definite în al doilea paragraf, și a fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective (a se vedea, printre altele, autoritățile) , Goranova- Karaeneva c. Bulgaria , nr. 12739/05, § 45, 8 martie 2011 . Reafirmă în continuare că este obligația instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficace a legii și a „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere atacate și să furnizeze suficiente garanții împotriva arbitrației în sensul articolului 8 § 2 din Convenție (a se vedea Zubkov și alții c. Rusia , nr. 29431/05 și altele 2 §§§ 131, 7 noiembrie 2017 . Nerespectarea acestor cerințe a condus Curții la o încălcare a articolului 8 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Dudchenko c. Rusia , nr. 37717/05 , §§§ 93-100, 7 Noiembrie 2017, în care s-a stabilit că instanțele interne nu au verificat, la autorizarea supravegherii secrete în ceea ce privește reclamantul, dacă exista o „suppunere rezonabilă” împotriva acestuia și dacă se aplică „necesitatea într-o societate democratică” și „proporționalitatea” testelor). Curtea nu pierde de vedere că în cazurile anterioare împotriva Rusiei nu a stabilit disponibilitatea unor remedii eficace pentru reclamanții de evacuare înainte de introducerea unei plângeri în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Zubkov și alții §§ 85-99). În acest sens, aceasta reiterează că reclamanții nu pot fi reproșați pentru încercarea lor de a-și aduce atenția instanțelor interne prin remediile pe care le-au considerat în mod înșelat eficace în absența dovezilor că au fost conștienți sau că ar fi trebuit să fie conștienți de inutilitatea cursului lor de acțiune (ibid., §107) După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazurile instantanee (din tabelul adăugat) instanțele nu au verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu au aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică” la examinarea plângerilor reclamanților. Capacitatea reclamanților de a contesta motivele juridice și factuale de ordonare a măsurilor de supraveghere împotriva acestora a fost în continuare afectată de refuzul accesului la autorizațiile de supraveghere. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BIEN ESTABILITĂ-LAW 11. Dl Belevitin (depunerea nr. 9456/13) a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, probleme în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Svinarenko și Sliadnev c. Rusia [GC], nr. 32541/08 și 43441/08, §§§ 84-139, ECHR 2014 (extracte), privind utilizarea cuștilor metalice în sala de judecată, și Idalov v. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§§ 103-08, 22 mai 2012, în ceea ce privește condițiile de transport. Curtea a examinat cererile și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin c. Rusia, nr. 21200/05, 7 noiembrie 2017; Zubkov și alții, citați mai sus; Dudchenko, citat mai sus; Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, 7 noiembrie 2017), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat. 16. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale și al celorlalte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite ale Curții, astfel cum sunt prezentate în tabelul adăugat, admisibile și în restul cererilor inadmisibile; că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 9 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurilor penale) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și morale și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 9456/13 24/01/2013 Aleksandr Borisovich BELEVITIN 1959 Christophe Meyer Strasbourg („налдение”) 14/08/2009, departamentul de contrainteligență militară al FSB Instanțele nu au verificat existența unei „suspectări raționale” și nu au aplicat „necesitatea într-un test social democratic”, utilizarea măsurilor de „surveghere” sau a „experimentului operativ” care nu sunt însoțite de suficiente garanții împotriva arbitrajului. Art. 3 - utilizarea cuștilor metalice și/sau a altor aranjamente de securitate în sala de judecată - Curtea militară a Circuitului de Moscova, 02/06/2011-16/10/2012; Art. 3 - inadecvate condiții de detenție în timpul transportului - 02/06/2011-16/10/2012, numeroase ocazii de transport, lipsa sau calitatea slabă a alimentelor, acces limitat la apă caldă, suprapopulare, lipsa aerului proaspăt, călătoriile au durat de 2 la 3 ore. 9,750 1474/14 13/12/2013 Aleksandr Vladimirovich AGARKOV 1954 Tatyana Vladimirovna Trubnikova Tomsk intercepție de comunicații telefonice 19/08/2008, Curtea de Oraș Vorkuta a Republicii Komi Curtea nu a verificat existența unei „suspectări raționale” și nu a aplicat „necesitatea într-un test al societății democratice”. 7.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF

BELEVITIN AND AGARKOV v. RUSSIA

(Applications nos. 9456/13 and 1474/14)

JUDGMENT

STRASBOURG

9 June 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Belevitin and Agarkov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Andreas Zünd,

Mikhail Lobov,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 19 May 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. They also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

6.

The applicants complained principally of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. They relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads as follows:

Article 8

“1.

Everyone has the right to respect for his private and family life, his home and his correspondence.

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

7.

The Court reiterates that the measures aimed at interception of telephone communications amounted to an interference with the exercise of the rights set out in Article 8 of the Convention and that such interference will give rise to a breach of Article 8 of the Convention unless it can be shown that it was “in accordance with law”, pursued one or more legitimate aim or aims as defined in the second paragraph and was “necessary in a democratic society” to achieve those aims (see, among other authorities

, Goranova- Karaeneva v. Bulgaria

, no. 12739/05, § 45, 8 March 2011). It further reiterates that it is the obligation of the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention (see

Zubkov and Others v. Russia

, nos. 29431/05 and 2 others, §§ 131, 7 November 2017). The failure to comply with these requirements has led the Court to conclude to a violation of the Article 8 of the Convention (see, for example,

Dudchenko v. Russia

, no. 37717/05, §§ 93-100, 7

November 2017, in which it was established that the domestic courts failed to verify, when authorising covert surveillance in respect of the applicant, whether there was a “reasonable suspicion” against him and to apply the “necessity in a democratic society” and “proportionality” tests).

8.

The Court does not lose sight that in earlier cases against Russia it has not established an availability of effective remedies for the applicants to exhaust prior to introducing a complaint before the Court (see, for example,

Zubkov and Others

, cited above, §§ 85-99). In this connection, it reiterates that the applicants cannot be reproached for their attempt to bring their grievances to the attention of the domestic courts through the remedies which they mistakenly considered effective in the absence of evidence that they were aware or should have become aware of the futility of their course of action (ibid., §107

in fine

).

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant cases (as set out in the appended table) the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test” when examining the applicants’ complaints. The applicants’ ability to challenge the legal and factual grounds for ordering surveillance measures against them was further undermined by the refusal of access to the surveillance authorisations.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11.

Mr Belevitin (application no. 9456/13) submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see the appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its well-established case-law (see

Svinarenko and Slyadnev v.

Russia

[GC], nos. 32541/08 and 43441/08, §§

84-139, ECHR 2014 (extracts), concerning the use of metal cages in the courtroom, and

Idalov v.

Russia

[GC], no. 5826/03, §§ 103-08, 22 May 2012, as regards conditions of transport).

REMAINING COMPLAINTS

12.

The applicants also raised other complaints under various Articles of the Convention.

13.

The Court has examined the applications and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Akhlyustin v. Russia,

no. 21200/05, 7 November 2017;

Zubkov and Others,

cited above;

Dudchenko,

cited above;

Moskalev v.

Russia,

no. 44045/05, 7 November 2017 and

Konstantin Moskalev v.

Russia,

no. 59589/10, 7 November 2017), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

16.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the secret surveillance in the context of the criminal proceedings and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible,

and the remainder of the applications inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of the criminal proceedings;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see the appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 9 June 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 8 of the Convention

(secret surveillance in the context of criminal proceedings)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Type of secret surveillance

Date of the surveillance authorisation

Name of the issuing authority

Specific defects

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

9456/13

24/01/2013

Aleksandr Borisovich BELEVITIN

1959

Christophe Meyer

Strasbourg

surveillance (“наблюдение”)

14/08/2009, Military counterintelligence department of FSB

The courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test”, the use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness.

Art. 3 - use of metal cages and/or other security arrangements in courtrooms - Moscow Circuit Military Court, 02/06/2011-16/10/2012;

Art. 3 - inadequate conditions of detention during transport - 02/06/2011-16/10/2012, numerous occasions of transport, lack or poor quality of food, restricted access to warm water, overcrowding, lack of fresh air, trips lasted 2 to 3 hours.

9,750

1474/14

13/12/2013

Aleksandr Vladimirovich AGARKOV

1954

Tatyana Vladimirovna Trubnikova

Tomsk

interception of telephone communications

19/08/2008, Vorkuta Town Court of the Komi Republic

The courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test”.

7,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.