2ra-1035/20 — Încasarea cheltuielilor de întretinere

2ra-1035/20 — Încasarea cheltuielilor de întretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1035/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (jud.: A. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

26 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Aurelia Cricliveț,

reprezentată de avocatul Victor Polivenco,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Aurelia

Cricliveț împotriva Alionei Pogribinscaia cu privire la încasarea cheltuielilor de

întreținere și tratament a decedatului, încasarea salariului, a cheltuielilor de xxxxxx, de

pază, de administrare a patrimoniului succesoral și,

cererea reconvențională depusă de către Aliona Pogribinscaia împotriva Aureliei

Cricliveț, intervenient accesoriu notarul public Tatiana Coțeruba cu privire la

declararea nulității contractului de împrumut,

împotriva deciziei din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care s-au admis

apelurile declarate de Aurelia Cricliveț și Aliona Pogribinscaia, fiind modificată

hotărârea din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

c o n s t a t ă :

La 04 octombrie 2017, Aurelia Cricliveț a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Alionei Pogribinscaia cu privire la încasarea cheltuielilor de întreținere și

tratament a decedatului, încasarea salariului, a cheltuielilor de xxxxxx, de pază, de

administrare a patrimoniului succesoral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că Aliona Pogribinscaia în calitate de

reclamantă s-a adresat către Aurelia Cricliveț în calitate de pârâtă cu cerere de chemare

în judecată cu privire la declararea nulității testamentului lăsat de Ivan Conev la 16

decembrie xxxx, prin care i-a testat toată averea sa care-i va aparține în ziua morții

acestuia, inclusiv și apartamentul nr. xx din mun. Bălți, str. Xxxxx xx. La 25 august

2016, Judecătoria Bălți a hotărât de a declara nul testamentul lăsat de Ivan Conev, iar

prin decizia din 21 martie 2017 a Curții de Apel Bălți, apelul Aureliei Cricliveț a fost

respins, cu menținerea hotărârii judecătoriei Bălți.

Aurelia Cricliveț a relatat că în astfel de circumstanțe este îndreptățită de a cere

cheltuielile suportate pentru întreținerea și xxxxx lui Ivan Conev și Raisei Conev,

precum și cheltuielile de xxxxxx a acestora.

Reclamanta a notat că pârâta s-a adresat notarului cu declarație de acceptare a

1

succesiunii ca succesor legal după xxxxx lui Ivan Conev, care conform actelor

prezentate este tatăl acesteia. Despre existența cărorva rude apropiate nici Raisa Conev,

nici Ivan Conev nu i-au spus, despre existența rudelor la soții Conev nu știau nici măcar

vecinii acestora. După xxxxx soților Conev, la acel moment, deținând un testament

încheiat legal, de asemenea s-a adresat notarului cu declarație de acceptare a

succesiunii în baza testamentului eliberat de Ivan Conev și declarație de acceptare a

succesiunii în baza transmisiei succesorale după xxxxx lui Raisa Conev.

Aurelia Cricliveț a mai indicat că în perioada cât a lucrat la Ivan Conev și Raisa

Conev a îngrijit de ei, i s-a promis de către soții Conev achitarea muncii ei și

compensarea cheltuielilor pe care le suporta în legătură cu munca îndeplinită. În

perioada 01 iunie 2010 până la 19 august xxxx a întreținut, a îngrijit și le-a acordat

asistența acestora și ulterior până la 07 ianuarie 2014, doar lui Ivan Conev.

Reclamanta a menționat că pe ambii soți Conev i-a întreținut,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Aurelia Cricliveț a relatat că, la 01 august 2010, din banii săi personali, a pus

ușă nouă în apartamentul nr. xx din mun. Bălți. str. Xxxxx xx, în care locuiau Conev

Ivan și Raisa. La 01 septembrie 2010, din banii săi, a procurat televizor care se afla în

apartamentul unde au locuit soții Conev, pentru ca aceștea să poată avea acces la

informație și televiziune. Ulterior, în perioada 19 - 21 august xxxx a suportat cheltuieli

de xxxxxx a Raisei Conev și în perioada 07 - 09 ianuarie 2014 a suportat cheltuieli de

xxxxxx a lui Ivan Conev.

Reclamanta a specificat că după xxxxx ultimului dintre soții Conev, a întreprins

toate măsurile pentru paza, păstrarea patrimoniului succesoral și a administrat în

continuare apartamentul făcând ordine în acesta, verificând periodic să funcționeze fără

defecțiuni toate rețelele comunale și plătind în continuare serviciile comunale în special

de energie termică. Tot timpul cît s-a aflat alături de soții Conev, nimeni dintre rude nu

le acorda ajutor și sprijin material, mai cu seamă nici ultimii nu i-au comunicat în

timpul vieții că ar avea vreo fiică.

Aurelia Cricliveț a indicat că având grijă de ambii soți într-o perioadă de mai

mult de 3 ani, a acceptat fără nicio rezervă succesiunea, deoarece pe parcursul întregii

perioade nimeni dintre rude nu se interesa de soarta acestora, iar pentru deschiderea

dosarului succesoral al fiecăruia dintre soți, a suportat cheltuieli notariale care urmează

de asemenea să-i fie restituite alături de alte cheltuieli.

Reclamanta a relatat că a aflat despre faptul că Ivan Conev avea fiică abia după

ce a fost citată în instanța de judecată în vederea examinării cauzei de nulitate a

testamentului. L-a telefonat pe Zinovii, cumnatul lui Ivan Conev, care locuiește în

Germania și care i-a relatat că într-adevăr acesta a avut o fiică, cu care Ivan Conev nu

a comunicat de la divorțul cu prima soție și de când fiica avea vârsta de 5 ani. Tot de

la Zinovii, după moartea lui Ivan Conev, a aflat că Aliona Pogribinscaia a plecat încă

în anul xxxx în Xxxxx și de atunci nu a mai fost prin Republica Moldova. Aliona

Pogribinscaia nu se interesa de viața lui Ivan Conev, nu participa la întreținerea lui, nu

îl suna, nu venea pe la el, nici într-un fel nu îl susținea nici material, nici afectiv,

dumneaei de mulți ani (din xxxx) este plecată din Republica Moldova.

Mai mult, Aurelia Cricliveț a considerat că dacă Aliona Pogribinscaia pretinde a

fi succesoarea lui Ivan Conev, aceasta urmează să-i compenseze toate cheltuielile

efectuate în legătură cu îngrijirea și întreținerea lui Raisa Conev și Ivan Conev: plata

2

salariului mediu a unui lucrător din sfera socială deoarece a fost îngrijitoarea

decedaților; muncă pentru care aceștia nu i-au achitat nimic. Potrivit datelor Biroului

Național de Statistică salariul minim lunar în anul 2010 a unei persoane ce prestează

activități de asistență socială este de 1754.30 lei. Astfel suma salarială pentru 37 de

luni constituie 75434,90 lei; cheltuieli de întreținere, compensarea cheltuielilor pentru

hrană (66000 lei) și îmbrăcăminte (4000 lei), lengeria de pat (1000 lei) cumpărată din

bani personali, compensarea cheltuielilor pentru săpun, șampon, detergenții de

curățenie și spălare (4000 lei); cheltuieli de deplasare de 3-4 ori pe săptămână (2072

lei), în total 76072 lei; cheltuielile pentru telefon, energia electrică, apă, energia termică

pe care ea le-a achitat din bani personali constituie 20000 lei; cheltuielile pentru

tratament și de îngrijire a xxxxxx constituie 2000 lei; compensarea cheltuielilor de

xxxxxx a fiecăruia; loc pentru xxxxxx a câte 650 lei, în total 1 300 lei; sicrie 2 în sumă

2500 lei; serviciile de autopsie 700 lei: catafalca 800 lei; îmbrăcămintea de xxxxxx

2000 lei: săparea xxxxxx și xxxxxx 200 lei: xxxx 300 lei, în total 7800 lei. Cheltuieli

de obținere a averii succesorale, cheltuielilor de plată a remunerației notarului la

deschiderea dosarului succesoral în sumă de 1000 lei; cheltuieli de îmbunătățire a

condițiilor de trai a soților Conev (reparație, ușă nouă, televizor): în total 7 000 lei;

cheltuieli de păstrare și gestionare a bunurilor succesorale atât în timpul vieții soților

Conev, cât și după moartea acestora; în total 2000 lei, etc.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul pârâtei a cheltuielilor suportate în

sumă de 192000 lei și a cheltuielilor de judecată.

În cadrul examinării cauzei, Aliona Pogribinscaia a depus cerere reconvențională

împotriva Aureliei Cricliveț, intervenient accesoriu notarul public Tamara Coțeruba

solicitând declararea nulității contractului de împrumut din 16 decembrie xxxx,

încheiat între Ivan Conev și Aurelia Cricliveț și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că, la 07 ianuarie 2014 a decedat tatăl

său Ivan Conev, xxxxx a fost înregistrat în Registrul actelor de stare civilă sub nr. 87.

Pe parcursul ultimilor ani de viață, Ivan Conev des era xxxxxx, lui i-a fost stabilită

grupa de xxxxxx, el se comporta xxxxxx, în legătură cu care fapt se afla la lecuire în

xxxxxxxxxxxxx.

Aliona Pogribinscaia a specificat că potrivit certificatului

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Reclamanta a menționat că xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Aliona Pogribinscaia a mai relatat că în procesul de examinare a cauzei nr.

2-2348/2014 a fost xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Reclamanta a indicat că prin hotărârea din 25 august 2016 a Judecătoriei Bălți a

fost admisă acțiunea înaintată de ea și a fost declarat nul testamentul din 16 decembrie

xxxx, întocmit din numele lui Ivan Conev, deoarece la situația din 16 decembrie xxxx,

acesta xxxxxx de xxxxxx xxxxxx, nu-și xxxxx xxxxx de xxxxxx xxxx și nu era în

xxxxx să xxxxx și să xxxxx corect xxxxxxx.

Prin încheierea din 01 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central s-a

respins ca neîntemeiată cererea înaintată de Aliona Pogribinscaia, reprezentată de

avocatul Larisa Ocerednaia cu privire la excepția de tardivitate (vol. I, f.d. 175-177).

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

acțiunea înaintată de Aurelia Cricliveț s-a admis parțial.

S-a dispus încasarea din contul Alionei Pogribinscaia în beneficiul Aureliei

3

Cricliveț a sumei de 7xxxx,90 lei. În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

S-a admis acțiunea reconvențională depusă de Aliona Pogribinscaia.

S-a declarat nul contractul de împrumut nr. 11107 din 16 decembrie xxxx,

încheiat între Ivan Conev și Aurelia Cricliveț (vol. I, f.d. 219, 227-232).

La 03 decembrie 2019, Aurelia Cricliveț a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central, solicitând

admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii primei instanțe, în partea admiterii

acțiunii reconvenționale, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie declarat nul

contractul de împrumut, ca efect al nulității actului juridic.

La 06 decembrie 2019, Aliona Pogribinscaia, reprezentată de avocatul Larisa

Ocerednaia a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii contestate, în partea admiterii cererii de chemare în judecată,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii înaintate de Aurelia Cricliveț

și casarea încheierii din 01 februarie 2019 cu privire la respingerea excepției de

tardivitate.

Prin decizia din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bălți s-au admis cererile de apel

depuse de Aurelia Cricliveț și Aliona Pogribinscaia, fiind modificată hotărârea din 12

noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central, după cum urmează: suma de

7xxxx,90 lei dispusă spre încasare din contul Alionei Pogribinscaia în beneficiul

Aureliei Cricliveț s-a micșorat până la suma de 1425 lei.

Dispoziția menționată în hotărâre cu privire la declararea nulității contractului

de împrumut nr. 11107 din 16 decembrie xxxx, încheiat între Ivan Conev și Aurelia

Cricliveț s-a completat cu sintagma „cu aducerea părților în poziția inițială”. În rest,

hotărârea s-a menținut.

S-a menținut încheierea din 01 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

prin care s-a respins excepția de tardivitate (vol. II, f.d. 36-41).

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că este neîntemeiată cerința

reclamantei cu privire la încasarea salariului minim lunar a unei persoane care

prestează asistență socială și anume pentru perioada 01 iunie 2010 – 07 ianuarie 2014,

or, reclamanta nu a prezentat probe că ar fi încheiat contract de prestări servicii cu

Raisa Conev și Ivan Conev, că a îngrijit de ei în contul unei remunerații. Prin urmare,

suma solicitată cu titlu de salariu nu urmează a fi încasată.

Colegiul civil a mai relatat că potrivit art. 219 alin. (1) și (2) Cod Civil, actul

juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din conținutul

său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru

viitor. Fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul,

iar în cazul imposibilității de restituire, este obligată să plătească contravaloarea

prestației. Astfel, luând în considerare prevederile legale menționate supra dispoziția

hotărârii privind declararea nulității contractului de împrumut nr. 11107 din 16

decembrie xxxx încheiat între Ivan Conev și Aurelia Cricliveț urmează să fie

completată cu sintagma ”cu aducerea părților în poziție inițială”.

La 20 mai 2020, prin intermediul oficiului poștal, Aurelia Cricliveț, reprezentată

de avocatul Victor Polivenco a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 12 martie

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

recurate, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie admisă

integral, iar acțiunea reconvențională să fie respinsă.

4

În motivarea recursului, recurenta a indicat că instanța de apel nu a dat o

apreciere corectă motivelor invocate în cererea de chemare în judecată și reținute de

instanța de fond. Totodată, a relatat că Aliona Pogribinscaia în cererea de apel nu se

expune asupra prestării serviciilor de întreținere, or, aceste circumstanțe reținute de

instanța fond, nu au fost contestate de participanții la proces, dezacordul fiind exprimat

doar în limita sumei de 75434,90 lei.

Mai mult, Aurelia Cricliveț a specificat că instanța de apel nu a aplicat

prevederile art. 1551 Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019), potrivit cărora

legiuitorul îi oferă dreptul de ași recupera cheltuielile suportate în legătură cu

întreținerea xxxxxx.

La 16 iunie 2020, în adresa Alionei Pogribinscaia, avocatului Larisa Ocerednaia

și notarului public Tamara Coțeruba a fost expediată copia cererii de recurs depusă de

Aurelia Cricliveț, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (vol. II, f.d. 59).

La 28 iulie 2020, Aliona Pogribinscaia, reprezentată de avocatul Larisa

Ocerednaia a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca

inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care notarul

public Tamara Coțeruba să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

participanților la proces, la 11 mai 2020, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele cauzei (vol. II, f.d. 42-43), fiind recepționată de către Aurelia

Cricliveț la 15 mai 2020, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele

cauzei (vol. II, f.d. 45).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Aurelia Cricliveț, reprezentată de

avocatul Victor Polivenco, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

5

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Aurelia Cricliveț, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a instanței de

recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor juridice și bunei

administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței supreme de a interpreta

uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul aplicării legilor, în raport cu

obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței, normele de drept nu au format

un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentei de acces la instanță.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs Franța,

10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74).

În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

6

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de

față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății, inclusiv și

argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate sau a

procedurii în ansamblu.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Aurelia Cricliveț, reprezentată de avocatul Victor Polivenco urmează a fi

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Aurelia Cricliveț,

reprezentată de avocatul Victor Polivenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7