A.S.K. împotriva Regatului Unit

Publicat la 12 septembrie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 43556/20 A.S.K. împotriva Regatului Unit depusă la 3 octombrie 2020 comunicată la 23 august 2022 OBIECTUL CAUZEI La 18 ianuarie 2013, reclamantul, național pakistanez cu o istorie de probleme de sănătate mentală, a fost reținut într-un Centru de Eliminare a Imigrației („IRC”) în așteptarea îndepărtării. La 9 februarie 2013, el a fost diagnosticat cu schizofrenie și a fost evaluat ca fiind potrivit pentru a fi reținut dar inapt să zboare. La 13 Aprilie 2013, psihiatra consultant la IRC a recomandat transferul său la un spital psihiatric, dar nu a avut loc nici un transfer. La 18 iulie 2013, Secretarul de Acasă a acceptat că reclamantul nu a putut fi îndepărtat în mod legal din Regatul Unit și ar trebui transferat la un spital.

La 25 iulie 2013, reclamantul, acționând prin intermediul Sollicitorului Oficial, a inițiat proceduri de revizuire judiciară pentru a contesta detenția sa în IRC, printre altele, pe motivele articolului 5 § 1. La 23 septembrie 2013, el a fost transferat într-o unitate psihiatrică în temeiul articolului 48 din Legea privind sănătatea mentală 1983. În februarie 2017, Curtea Administrativă a respins afirmația reclamantului că detenția sa înainte de transferul său la o unitate psihiatră era ilegală în temeiul articolului 5 § 1. Avocatul său la Curtea de Apel împotriva acestui aspect al deciziei nu a avut succes și cererea de concediu de recurs la Curtea Supremă a fost refuzată la 8 aprilie 2020. Cererea la această Curte a fost depusă de către Reclamantul Oficial în numele reclamantului.

QUESTIONE PRIVIND PARTELE A existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție în ceea ce privește orice perioadă de detenție a reclamantului în IRC între 9 februarie 2013 și 23 septembrie 2013? În special, autorizarea pentru detenție a reclamantului și executarea detenției sale în IRC în perioadele de la (i) 9 februarie 2013, (ii) aprilie 2013, și (iii) 18 iulie 2013, sunt cu adevărat conforme cu scopul restricțiilor permise de subpunctul relevant al articolului 5 § 1 (a se vedea, de exemplu, Saadi v. Regatul Unit [GC], nr. 13229/03, § 69, CEDO 2008)? Mai exact: (a) privarea libertății reclamantului în IRC între 9 februarie 2013 și 23 septembrie 2013 se încadrează în art. 5 § 1 litera (f) din Convenție?

În cazul în care reclamantul a fost reținut în orice moment „în vederea deportarii” (a se vedea, de exemplu, J.N. c. Regatul Unit, nr. 37289/12, § 81, 19 mai 2016)? (b) Între 9 februarie 2013 și 23 septembrie 2013, orice perioadă de privare a libertății reclamantului în cadrul IRC a intrat în conformitate cu art. 5 alineatul (1) litera (e) din Convenție? Dacă este cazul, a existat o legătură între scopul privarii libertății și condițiile în care a avut loc în IRC (a se vedea, de exemplu, Roaman c. Belgia [GC], nr. 18052/11, §§ 194-211, 31 ianuarie 2019)?

Published on 12 September 2022

FOURTH SECTION

Application no. 43556/20 A.S.K. against the United Kingdom lodged on 3 October 2020 communicated on 23 August 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

On 18 January 2013, the applicant, a Pakistani national with a history of mental health issues, was detained in an Immigration Removal Centre (“IRC”) pending removal. On 9 February 2013, he was diagnosed with schizophrenia and assessed as fit to be detained but unfit to fly. On 13 April 2013, the consultant psychiatrist at the IRC recommended his transfer to a psychiatric hospital but no transfer took place. On 18 July 2013, the Home Secretary accepted that the applicant could not lawfully be removed from the United Kingdom and should be transferred to a hospital. On 25 July 2013, the applicant, acting through the Official Solicitor, commenced judicial review proceedings to challenge his detention in the IRC on, inter alia , Article 5 § 1 grounds.

On 23 September 2013, he was transferred to a psychiatric unit under section 48 of the Mental Health Act 1983. In February 2017, the Administrative Court dismissed the applicant’s claim that his detention prior to his transfer to a psychiatric unit had been unlawful under Article 5 § 1. His appeal to the Court of Appeal against this aspect of the decision was unsuccessful and his request for leave to appeal to the Supreme Court was refused on 8 April 2020. The application to this Court was lodged by the Official Solicitor on the applicant’s behalf.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a violation of Article 5 § 1 of the Convention in respect of any period of the applicant’s detention in the IRC between 9 February 2013 and 23 September 2013? 2. In particular, did the authorisation for the applicant’s detention and the execution of his detention in the IRC in the periods from (i) 9 February 2013, (ii) 13 April 2013, and (iii) 18 July 2013, genuinely conform with the purpose of the restrictions permitted by the relevant sub-paragraph of Article 5 § 1 (see, for example, Saadi v. the United Kingdom [GC], no. 13229/03, § 69, ECHR 2008)? Specifically: (a) did the applicant’s deprivation of liberty in the IRC between 9 February 2013 and 23 September 2013 fall within paragraph (f) of Article 5 § 1 of the Convention?

If so, was the applicant detained at all times “with a view to deportation” (see, for example, J.N. v. the United Kingdom , no. 37289/12, § 81, 19 May 2016)? (b) did any period of the applicant’s deprivation of liberty in the IRC between 9 February 2013 and 23 September 2013 fall within paragraph (e) of Article 5 § 1 of the Convention? If so, was there a link between the aim of the deprivation of liberty and the conditions in the IRC in which it took place (see, for example, Rooman v. Belgium [GC], no. 18052/11, §§ 194-211, 31 January 2019)?