AB v. THE UNITED KINGDOM

Publicat la 17 octombrie 2022 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 474/22 împotriva Regatului Unit depusă la 22 decembrie 2021 a comunicat la 28 septembrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul, în vârstă de cincizeci și suferind de probleme grave de sănătate mentală, a fost recomandat unei instituții tinere infractori la 10 decembrie 2016 după ce a declarat vinovat pentru infracțiuni penale. La sosire, el a fost plasat pe un regim de „deblocare single” din cauza comportamentului său violent și agresiv în custodia anterioară și pentru a permite o perioadă de timp pentru a evalua comportamentul său. Această măsură l-a împiedicat să părăsească celula sa atunci când orice alt deținut a fost din celulele lor. El a fost permis să iasă din celulă pentru aproximativ o oră pe zi pentru a colecta medicamentele, dușul, face apeluri telefonice și exercițiu. Pentru timpul rămas, el a fost blocat singur în celulă. Acest regim a continuat în vigoare până la 2 februarie 2017. Pe 9 iulie 2021, Curtea Supremă a concluzionat că nu s-a încălcat art. 3 din Convenție din cauza îndepărtării sale de la asociere cu alți prizonieri în perioada de cincizeci de zile în cauză. Întrebarea părților A fost reclamantul supus unui tratament inuman sau degradant între 10 decembrie 2016 și 2 februarie 2017, în încălcarea articolului 3 din Convenție, din cauza punerii pe un regim de „deblocare simplă”?

Published on 17 October 2022

FOURTH SECTION

Application no. 474/22

AB

against the United Kingdom

lodged on 22 December 2021

communicated on 28 September 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant, then aged fifteen and suffering from serious mental health problems, was remanded to a young offenders’ institution on 10

December 2016 after pleading guilty to criminal offences. Upon arrival, he was placed on a “single unlock” regime on account of his violent and aggressive conduct in previous custody and to allow a period of time to assess his behaviour. This measure precluded him from leaving his cell when any other detainees were out of their cells. He was allowed out of his cell for around one hour a day to collect his medication, shower, make telephone calls and exercise. For the remaining time, he was locked alone in his cell. This regime continued in place until 2 February 2017.

The applicant brought judicial review proceedings in the High Court invoking his Article 3 rights. His claim and subsequent appeal to the Court of Appeal were dismissed. On 9 July 2021, the Supreme Court concluded that there had been no breach of Article 3 of the Convention on account of his removal from association with other prisoners during the fifty-five day period concerned.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the applicant subjected to inhuman or degrading treatment between 10 December 2016 and 2 February 2017, in breach of Article

3 of the Convention, on account of his being placed on a “single unlock” regime?